h1

Pateric de post modern … continuare

Octombrie 14, 2007

V-am mai povestit de ideea asta.

Ei, totul devine serios. Se pare că se transformă într-un fel de roman.

Iată aici continuarea.

Mai bine zis… introducerea.

…………………………………………………………………….

Acesta este un pateric. Un pateric este o scriere care consemnează o istorie a uceniciei petrecută între un păstor sufletesc şi un ucenic. Este un pateric de post modern. Nu este un pateric postmodern. Nu este o salată de gînduri, nici o imagine caleidoscopică a lumii după ispitele veacului postmodern în care trăim. Este un pateric de post. Un post al minţii de imagini şi închipuiri. Un post necesar omului modern, însemnat de imagini.

Vitalie vede. Aceasta este problema lui. Vede şi pune întrebări unui păstor spiritual orb. Problema părintelui nu este aceasta pentru că s-a învăţat la post de vedere şi închipuiri de pe vremea cînd vedea lumea aşa cum era. Acum trăieşte în lumea pe care nu o mai vede aşa cum este, ci aşa cum a fost şi cum ar trebui să fie.

Vitalie-văzătorul capătă înţelepciunea cînd începe să zărească lumea nu aşa cum a văzut-o, i se dezveleşte acum prin ochii maestrului orb. Cu timpul, în cele 1001 de zile în care au stat împreună, părintele a văzut lumea prin ochii ucenicului şi ucenicul a văzut lumea prin ochii părintelui Sebastian.

Vitalie a venit pe 3 octombrie 2003 şi a plecat în 30 iunie 2006. A venit la început de toamnă, într-o zi de vineri, de post, la începutul anului bisericesc şi a plecat tot într-o vineri de post. Unele poveşti sînt pentru 1001 de nopţi. Poveştile celor care umblă în lumină sînt pentru 1001 de zile.

Eu, ucenicul Ioiel, împreună cu un alt păstor sufletesc, Luca, am văzut totul şi putem povesti doar o parte. La început, ucenicul Vitalie a apucat să fotografieze ce a văzut. I-am luat pozele drept canon şi pe unele i le-am aşezat aici. Acum, pocăit, nu mai poate recunoaşte lumea aşa cum o văzuse prin deschizătura aparatului ca printr-o gaură de cheie prin care şi-a strecurat privirea de hoţ. Poate orbi pentru că i s-a îmbogăţit sufletul atît de mult încît în lăuntrul său trăieşte o altă lume cu mireasmă cerească.

Părintele Sebastian Orbul ne-a învăţat să scrutăm lumea fără ochi pentru a trăi în ea fără ea, să iubim lumea şi să urîm lucrurile din lume, să trăim în lume, fără a ne ademeni cu ea.

Ieri părintele Sebastian Orbul a închis ochii, a adormit. Ceea ce i-a luat lumina ochilor l-a scos din lume spre Lumină. Ceea ce a văzut este trecător, ceea ce vede acum este veşnic.

Ucenicul Ioiel

28 comentarii

  1. N-am priceput nimic. 🙂


  2. ” Acum trăieşte în lumea pe care nu o mai vede aşa cum este, ci aşa cum a fost şi cum ar trebui să fie.” Sunt simptomele si unuia care a gustat filosofia(iubirea de intelepciune, de a vedea mai profund, unde ceilati nu vad)


  3. de ce ati ales numele astea, si nu altele?

    ichtys, nu cred ca acelea sint simptomele unui filozof: oare cum te-ai simti in cetatea ideala a lui Platon? sau in statul lui Hobbes? filozofii au o „minte bolnava” in intelesul lui Rosenzweig;


  4. Nu-i nici o problema, Micky! Vom continua, citeste-o ca pe o poveste.

    Da, Ihtys, este orb din punct de vedere fizic, dar are ochii mai deschişi decît cei tineri din jurul lui care văd totul

    Ionut, numele astea au rezonanta speciala pentru mine, cuprind cite ceva din anume personaje reale.

    La un moment dat o sa apara un tip pe nume Ion 🙂


  5. Oare nu poate încăpea filosofia…mai degrabă filosofarea în viaţa creştinului? A ajuns oare să însemne filosofia doar rătăcire?

    Mă îndoiesc…sau să mă îndoi?


  6. pt.CiprianSimut: depinde cum definesti filosofia. In Coloseni2:8 – exista pericolul caderii prin filosofie.
    Dar mie-mi place… (asa cum o definesc eu).
    Si ce avem aici, in textul Patratosului?parca ma trimite in lumea lui Aliosa Karamazov.
    Exista ucenicii mutual avantajoase, constructive si instructive pt ambele parti (si care marcheaza pt totdeauna pe cei implicati):ucenicul transmite suflul si inocenta tineretii, parintele emana calmul si intelepciunea ridata capatata prin incaruntirea experientei.
    Ei,da – o astfel de relatie poate fi o „gaura de cheie” spre eternitate!


  7. Cipri, raspunsul meu la intrebarea ta este NU, din multe motive…si nu am chef sa scriu; vorbim la scoala.
    apelez aici la sfatul pe care i l-a dat Vasile Voiculescu lui Andre Scrima (ca tot vorbeam mai sus de ucenicie): „Fereste-te de curvia cu ideile!”
    al doilea motiv princpal este exprimat mult mai filozofic de Georg Simmel: „Toate (filozofiile) au fost combatute adesea in mod concludent; doar tipul uman corespunzator acestora, tipul care si-a expus erorile, a supravietuit tuturor contestarilor si le-a conferit acelor teorii o semnificatie nemuritoare dupa puterile sale- o semnificatie care nu-si afla in nici un caz criteriul de adevar in punctul spre care se indreapta afirmatia obiectiva, ci in cel din care provine aceasta”


  8. da, sigur ca poate sa incapa filozofia in viata crestinului, Iustin filozoful si martirul spunea ca adevarata filosofie, mai presus de orice alta filozofie este crestinismul.

    da, Ciprian S. cam asta ar trebui sa fie atmosfera, ucenicul curios si maestrul disponibil, ucenicul cu intrebarea care sa stimuleze si maestrul cu raspunsul intelept ingreuiat de experienta.

    Ionut, suna tutenian vorba lui Voiculescu, este fascinanta, dar ma tem ca nu este adevarata, numai anumite idei sint stricate. De acelea nu trebuie sa te lasi ademenit,
    Pe celelalte trebuie sa le iei in robie.


  9. nu cred ca vorbea de toate ideile, ci de acelea care l-ar putea face sa cada in necredinta; de multe ori ii spunem indoielii din viata noastra filozofie (sau poate doar la mine se intimpla asa, nu stiu)


  10. Da, Patratosu’, asa e , dar unde gasesc un astfel de amestru?
    e stringent raspunsul, ca maine-poimaine, cronologic vorbind, imi vine vremea sa adun eu ucenici!


  11. erata: maestru, adica


  12. Din pacate, Ciprian, acesta a murit 😦

    Incerc sa il pastrez intre aceste pagini si cerneluri

    poate ajuta.
    invatamint la distanta…
    ucenicie intemrmediata…
    etc.

    ce vremuri,
    o tempora, o mores.


  13. Orice obiect are mai mult de o definiţie, sau definiţia acestuia cuprinde mai multe aspecte.

    Vorbim deseori de timp devoţional. Oare nu ar fi mai util mântuitului să transforme traăirea în devoţiune? În loc să fie o oră pe zi „devoţionala”, să fie judecarea şi interiorizarea oricărei informaţii o „devoţională”, asta dacă prin „devoţional” se înţelege prezentarea sau supunerea înaintea lui Dumnezeu a tuturor gândurilor. În Evrei scrie că prin exercitarea înţelepciunii se ajunge la distingerea dreaptă între bine şi rău (evident, parafrasez…Doamne iartă!).

    Dintre multele spuse de Rahner, spunea şi ceva ce merită dat mai departe: e nevoie de formularea clară a definiţiilor de către toţi partenerii de dialog pentru a se putea zidi o structură teologică (sau ideologică măcar) clară, dacă nu coerentă.


  14. da, Cipri, problema pe care tu o ridici este foarte importanta, problema reperelor.
    Din pacate este foarte greu sa ne fixam in timpul unui astfel de dialog spre exemplu, repere fixe.

    Incercam sa „aproximam” cite putin din ce este in mintea celuilalt.
    Ne tot apropiem, putin cite putin, de ceea ce partenerul de dialog incearca sa ne transmita.

    Intrebarile simple, raspunsruile clare ajuta.


  15. Simplitatea şi claritatea cred că sunt dovezi ale înţelepciunii şi a gândirii înţărcate.

    Totuşi, în spatele acestora se ascunde un proces complex în care au avut loc interiorizări, acumulări, refulări, exteriorizări, eşecuri, tragedii…toate ideologice.


  16. Cipri, datoria procesului complex, putem afirma ca nu simplitatea ci complexitatea si paradoxalul sunt dovezi ale intelepciunii si ale gandirii care se gandeste pe sine.

    In Evul Mediu nu puteai delimita filozofia de teologie.Mergeau mana in mana.Oricum eu cred ca relatia dintre cele doua este de logodna :).Sper in curand sa ma culturalizez:)mai mult, sa ma documentez mai bine si sa vedem asemanarile si deosebirile dintre metafizica si teologos.


  17. Sper să nu greşesc dar complicatul nu e complex. Complexul are o logică. Aceasta odată înţelească nu schimbă caracterul complexului ci ajută la străbaterea sa de la un capăt la altul. Complexul presupune înţelegerea sa de la început până la sfârşit.

    Complexul presupune o înţesare maiestuoasă a mai multor elemente care pot fi deduse şi al căror „traseu” poate fi urmat pe baza unei logici anume.

    E ca şi cum ai arăta cuiva un covor persan autentic. Dacă înţelegi cum se fabrică, adică de înţelegi tot procesul, complexitatea nu rămâne un mister ci devine claritate.


  18. daca Augustin ar trăi azi n-ar putea înţelege de ce am despărţit teologia în două, în teologie şi filozofie,

    am dedicat un capitol întreg din cartea mea pe Augustin acestei probleme.


  19. Abea astept sa o pot citi cartea.


  20. grabeşte-te, ca deja e epuizata, din cite am inteles din librarii,

    facem editia a doua, sa vedem care sint recenziile,
    A intrat pe miinile lui Alex BAumgarten, Cristian Badilita, Francisca BAltaceanu, Nelu Zugravu etc.

    Sa vedem,
    prima recenzie a fost buna, dar le astept cu emotie pe celelalte…


  21. tocmai pentru ca filozofia nu mai putea fi deosebita de filozofie a avut loc Reforma (ca reactie impotriva scolasticismului); este simplu de ce am despartit filozofia de teologie: prima se intemeiaza pe om, a doua se intemeiaza pe Dumnezeu (pe Revelatie)
    filozofia trebuie sa fie roaba teologiei, nu invers…si teologia este mai simpla decit filolzofia (si da o sansa si oamenilor mai grei de cap, din fericire)


  22. mă întreb: supunerea filosofiei faţă de teologie nu implică folosirea filosofiei în dezbaterea teologică?
    De ce se întemeiază filosofia pe om? Pentru că este o căutare a omului după Dumnezeu (mă rog, divinitate)? Adică începe din om?

    Oare teologia este mai simplă decât filosofia în ceea ce priveştă „greutatea de cap” a unora? Oare „simplitatea” nu ascunde o realitate descifrabilă, inteligibilă numai în puterea Duhului? Ce legătură are greutatea de cap cu lucrarea Duhului Sfânt?


  23. scuze, tocmai pentru ca teologia nu mai putea fi deosebita de filozofie


  24. aha.


  25. sint o suta de miliarde de filozofii diferite care se bat cap in cap: asadar nu se poate vorbi in ziua de azi despre o filozofie, ci despre mai multe filozofii.
    de ce se bazeaza filozofia pe om gasesti in orice introducere in filozofie (Andrei Marga are un manual fain de filozofie contemporana); filozofia nu accepta shortcut-uri precum teologia…in filozofie cauti, nu primesti. dar despre aceste lucruri vom vorbi altadata.


  26. greutatea de cap este a tuturora, numai ca unii o recunosc…Duhul Sfint poate sa lumineze un analfabet credincios, iar un geniu plin de farmec ateu va ramine prost daca incearca sa dea explicatii din capul propriu
    despre mine era vorba (la ala greu decap, ma refer)


  27. ia! pricep.


  28. analfabet credincios nu exista; sa gasesc alt epitet: incult



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: