Archive for 15 octombrie 2007

h1

„În numele tatălui… „

octombrie 15, 2007

Fiul meu a intrat într-o nouă perioadă a dezvoltării lui. Începe să devină băiat. Nu mai este băieţel. Nu mai acceptă uşor să fie luat de obraji şi mîngîiat.

Perioada lui de băieţie va fi destul de scurtă. Ştiu asta de pe pielea mea. Cu genetica nu te joci.

Ştiu ce urmează, aşa că am început a doua fază a educaţiei lui: am început să călătorim împreună pentru a învăţa despre viaţă şi despre băieţie şi bărbăţie. Azi a pierdut două ore de la şcoală pentru că trenul a venit mai tîrziu, dar am cîştigat 72 de ore împreună. Cînd pun lucrurile în cîntar, noi ieşim în cîştig. Fetele au rămas împreună acasă pentru acelaşi scop.

Nu va uita ce i s-a întîmplat. Asta-i sigur!

Am ales cu grijă destinaţia: locul în care m-am născut eu, parcul în care mi-am petrecut o parte din copilărie, locurile pentru „v-aţi-ascunselea” şi, cel mai important, mormîntul tatălui meu, mormîntul bunicului lui.

Am plecat împreună la vagonul de dormit, o experienţă nouă pentru un copil care s-a născut lîngă maşină. A trăit intens călătoria. Şi-a păstrat toate biletele, inclusiv cele de la troleu, pentru că s-a dat cu troleul prima oară n viaţa lui.

Am ajuns!

Emoţiile m-au copleşit pe mine într-un fel, pe el în alt fel. Mi-a pus tot felul de întrebări, a cules flori pentru presat, pietre „pentru aducere aminte”.

Ne-am plimbat cu taxiurile, am mîncat împreună, am vizitat Muzeul de artă ca să vadă cu ochii lui, Tonitza, Grigorescu şi Băncilă „la prima mînă” (a propos, „La arat”-ul lui Grigorescu este la Ploieşti, să nu îl căutaţi în altă parte. Copii mai sînt şi la Bucureşti şi la Iaşi). Am vizitat Muzeul Ceasurilor (casa Simache), pentru că are înclinaţii inginereşti… L-am lăsat cu un prieten să vadă meciul România-Olanda, ca între bărbaţii microbişti (eu pe asta n-o am).

Dar cel mai greu a fost … la mormîntul tatălui meu.

Nu mai fusese acolo şi l-am pregătit îndelung, cu o parte din povestea bunicului său, partea pe care o poate suporta acum la 10 ani, am cumpărat două crizanteme galbene şi ne-am dus.

Am căutat mormîntul şi ceva s-a schimbat. Crucea şi placa erau doborîte, mormîntul vandalizat.

Fusese şi aşa destul de greu să pregătesc momentul, dar a fost şi mai greu să îi explic copilului de ce crucea este doborîtă.

Astea sînt riscurile uceniciei peripatetice. Vezi, explici, vezi alceva decît te aştepţi, cauţi explicaţia sau te dai bătut, devenind vulnerabil.

Am pus din nou piatra în faţa mormîntului, ne-am rugat acolo şi, la plecare, a vrut să ia ceva.

„Ia o castană! Uite sînt o mulţime!”

„Castane mai am, le voi încurca! Vreau altceva, ceva care să nu se amestece cu celelalte amintiri ale mele!” mi-a spus.

„Ce-ai vrea să iei?”

„O bucăţică din mormînt!”

Aşa a şi făcut! A luat o bucăţică din spărtura pietrei de deasupra. Să tot fi avut vreo 500g. A cărat-o după el tot timpul, în buzunarul de la geacă.

Am plecat nici prea devreme, nici prea tîrziu. Exact la momentul potrivit. Aşa se pleacă de lîngă morminte.

Nu trebuie să pleci nici prea repede, lăsîndu-ţi morţii în urmă, nici prea tîrziu, apăsat de prea multă tristeţe. Numai cei care au morţi destui ştiu cum şi cînd se pleacă de lîngă morminte.

Ne-am despărţit de mormîntul dărîmat cu sufletele zidite. I-am spus povestea lui bunică-său în aşa fel încît orice ar auzi de aici înainte să nu-l facă să îşi piardă respectul şi iubirea pe care i le datorează.

I-am legat amintirile de pietrele acelea răsturnate, pietre „de aducere aminte”.

De ce-am făcut-o?

Am făcut-o în numele tatălui. În numele tatălui meu.

Procesul de dezgropare şi îngropare început anul trecut. Nu şi-ar fi avut bun sfîrşit fără să fi făcut ceea ce tocmai am făcut: l-am inclus şi pe fiul meu în poveste.

În numele tatălui, în numele fiului…. Între ei, eu!

Acum ştiu mult mai bine cine sînt.

Reclame
h1

Ştiri baptiste – ediţie specială

octombrie 15, 2007

În urma apelului scris de pastorul Taloş a apărut un comunicat. După acest comunicat o ediţie specială a ştirilor baptiste.

Eu mă abţin (cu greu) de la comentarii în dreptul celor două texte. Fac post pînă miercuri seara.

Fiecare poate cumpăni drept ceea ce citeşte.

Iată această ediţie AICI.

h1

Pozitia Conducerii UBR fata de apelul pastorului Talos

octombrie 15, 2007

Poziţia conducerii Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România
faţă de afirmaţiile făcute de fratele Vasile Taloş în apelul său
public.

Conducerea Uniunii notează apelul public al fratelui Vasile Taloş şi
este întru totul de acord că Statutul votat de Congres trebuie să fie
susţinut prin diferite demersuri aşa cum sunt cele oficiale pe care
Uniunea Baptistă le-a făcut deja. Uniunea Baptistă încurajează şi alte
intervenţii pentru susţinerea Statutului, care pot fi iniţiate de
către persoane şi organizaţii cu posibilitatea să aibă asemenea
iniţiative în mod independent.

Conducerea Uniunii informează frăţietatea că în cadrul şedinţei
Consiliul Uniunii de la Deva, din luna septembrie, a fost comunicată
care este situaţia prezentă a Statutului şi care au fost demersurile
făcute de conducere în acest sens. Clarificarea a venit în urma
întrebării puse cu acea ocazie de către fratele Vasile Taloş.

Conducerea Uniunii Baptiste doreşte să sublinieze faptul că deoarece
Statutul este în prezent depus la Guvern, agenda cu privire la
discutarea şi aprobarea acestuia depinde de agenda de lucru a
Guvernului şi nu de cea a Uniunii Baptiste. Uniunea Baptistă a fost
unul dintre primele culte care a depus statutul, termenul legal
prevăzut fiind sfârşitul anului 2007. Frăţietatea este încurajată să
se roage pentru ca intenţiile exprimate de către comunitatea de
credincioşi baptişti prin acest statut să fie acceptate de către
guvern. Acceptarea de către Guvern a prevederilor votate de Congresul
Uniunii este deosebit de importantă mai ales datorită faptului că
legea cultelor a fost criticată deja de mai multe foruri din ţară şi
internaţionale.

Uniunea Baptistă îi îndeamnă pe cei care au nelămuriri personale în
legătură cu activitatea Uniunii să contactateze direct birourile
Uniunii. Pentru clarificarea aspectelor legate de situaţia Statutului,
conducerea Uniunii pune la dispoziţia celor interesaţi secvenţa
evenimentelor: votarea acestuia de către Congresul cultului,
finalizarea sa de către Comisia de redactare, depunerea Statutului la
Guvern şi demersurile făcute până acum.

9 mai 2007

Statutul este votat de către Congresul UBR

15 iunie 2007

Preşedintele UBR se întâlneşte cu Ministrul Industriilor şi al
Finanţelor Varujan Vosganian şi ridică problema scutirii de impozit
pentru donaţiile făcute bisericilor (vezi Ştiri baptiste, luna iulie
2007).

4 iulie 2007

Preşedintele Congresului, fratele Vasile Taloş înaintează într-un
e-mail adresat Directorului Executiv al Uniunii Baptiste forma finală
a Statutului. Forma finală, predată birourilor UBR, este incompletă
deoarece îi lipseşte preambulul istoric pe care Congresul a votat să
fie adăugat statutului. Fratele Taloş, care a fost încredinţat de
către Consiliul Uniunii cu redactarea Statutului, îl roagă personal pe
Preşedintele Uniunii să pregătească acest preambul deoarece dânsul nu
are timpul necesar, pregătindu-şi teza de doctorat.

24 august 2007

Statutul corectat şi redactat în forma grafică finală, la care s-a
adăugat şi preambulul este depus la Ministerul Culturii şi al Cultelor
cu numărul de înregistrare 5545.

Septembrie 2007

Problema statutului este ridicată de Preşedintele cultului şi de către
Secretarul General în discuţii cu parlamentari baptişti şi evanghelici
pentru a încerca să se afle stadiul în care se află discutarea şi
aprobarea Statutului de către Guvern.

%d blogeri au apreciat asta: