h1

Am încheiat experimentul! Recunosc, a fost şi orgoliu…

Octombrie 19, 2007

Azi, 19 octombrie, la ora 17:51 se împlineşte exact un an de la primul post.

Ufff. A fost un drum lung. Sute de pagini, zeci de mii de cuvinte, mii de comentarii, dar a meritat. Din plin.

Ce voi face de aici încolo?

Am terminat cu statutul de blogger. Cu cel de „profesionist”. Pentru totdeauna.

Ce înseamnă asta? Că mă relaxez. Că termin cu scrisul? Nu! Deşi domeniul îmi este plin cam 70%. Dar nu mai vreau să demonstrez nimic.

De ce am făcut-o? Iată de ce.

Dar, pe lîngă asta şi altele a mai fost ceva. Un păcat pe care trebuie să vi-l mărturisesc. Da, recunosc în faţa voastră, a fost şi o chestie de orgoliu. 🙂 Cineva, în urmă cu un an încerca să îmi dea lecţii de scris, de media, de lucru cu publicul, de redacţie, că n-am dreptul să vorbesc despre media, despre spaţiul public, că nu ştiu ce-i aia, că oricum n-am experienţă, de „ieşit în public”, încerca să îmi spună că stau pe locul lui. Asta mi-a adus aminte de scena mea preferată.

Mai demult i-am dat „ţigara” s-o fumeze. „Că eu nu fumez şi nu ştiu cum!” A ieşit demult din sală cu pantofii lăcuiţi pe care s-a aşezat scrumul.

Nu vă pot spune ce satisfacţie am avut (păcătoasă, dar păcatul mărturisit e pe jumătate iertat, nu?) cînd am trecut vijelios pe lîngă  (la vremea aceea) cele 57000 de accesări ale lui Bastrix şi l-am lăsat în urmă cu ochii în lăcrimi, mirîndu-se de baptişti cu multe emoticoane 🙂 sau cînd l-am scos pe Turn din cursă, că se dăduse în stambă, cînd s-a împlinit ce i-am profeţit lui Adi Vidu, că îl lasă vîna blogărească după Congres (no offense, Adi, dar asta am simţit, îmi pare rău), cînd prieteni, colegi, duşmani s-au molipsit şi şi-au făcut cu toţii blog sau cînd am început cu psalmii şi s-a dus moda-n tîrg, cînd am descoperit, cu toate precauţiile ei, cine este Adamaica, după stil, cînd Daniel Brînzei, un veteran respectat al spaţiului electronic a spus că face şcoala de blogging cu mine sau cînd le-am „spart faţa” celor ca City Limits, care, după ce mă înjuraseră bine, au rămas în urmă cu clickurile.

Ce satisfacţie cînd nu mai ştiu care a descoperit că baptiştii sînt puţini, dar bine organizaţi şi bine educaţi. M-am bucurat în firea mea pămîntească atunci cînd am descoperit cine este Avad, dar i-am ascuns imediat datele personale, ca să nu fie deconspirat (am fost un boier şi ştiu asta 🙂  şi el ştie). Cînd am descoperit că sînt monitorizat de doi ciraci ai cuiva în funcţie înaltă acum, care se teme de blogul ăsta minor. Cînd am enervat pe toată lumea cu postul despre piratare, cînd monitorii extraordinaire al internetului strîng din dinţi şi n-au ce face, dar trebe să recunoască blogărul anului…cînd am fost primul care am dat ştirile importante pe care unii le ştiau, dar nu aveau instrumentul de popularizare la îndemînă, cînd am descoperit cine şi de unde mă citeşte, cînd am fost atacat şi am primit scuze de la oameni care încercau să scape cu uşorul… cînd am descoperit că printre fanii mei credincioşi sînt soţia fr. Iosif Sărac sau Ioana Costa. cînd am descoperit singur fake-blogul care mi se pregătea… anulîndu-i impactul dinainte de a începe să posteze. Cînd unii au încercat să îmi ofere armistiţii şi negocieri ca să îi las în pace, promiţindu-mi că nici ei nu se vor mai lega de mine, niciodată (asta a fost o promisiune solemnă, în scris!). Da cînd i-am luat la trei păzeşte pe cei de la Santinela? Şi ei au ieşit la o ţigară (figurat vorbesc cu aluzie la 1900).

Da, recunosc, a fost ceva între competiţie jucăuşă şi bucurie copilărească, dar stricată uneori de orgoliu masculin, de ceva adrenalină, de grabă, de fire pămîntească şi de părţile mele cele rele şi nepocăite.

Ehe. Am făcut multe. Să vedeţi corespondeţa privată!!! Am simţit multe! Domnul m-a văzut!

Iartă-mă, Doamne, că sînt un păcătos!

Dar au fost şi lucruri frumoase, nu numai aceste bucurii fireşti (nespirituale) şi fireşti (normale).

M-am jucat, m-am zbînţuit, am făcut greşeli, de scris, de punctuaţie, chiar de interpretare semiotică, am scris relaxat, cu un zîmbet în colţul gurii întotdeauna, am scris cu lacrimi in ochi despre Ana,cînd a murit, despre tata, despre mama, despre socrii, despre bunicii soţiei, am scris rîzînd şi ţinîndu-mă de burtă despre ospiciul pentru bloguri. Am scris despre cafea, fibrilaţii, ceai, cărţi, monumente. Am scris Psalmi, Pateric. Despre oameni. Mioriţa :).

A fost tare. M-am jucat cu generatorul de apusuri şi am adus la sacrificat cuvinte, cu pedal generatorul, cu odormemorizatorul. Am discutat despre cercei şi cărucioare, despre contrabass, violoncel, chitară clasică, mandoline, greacă, parapante şi călărie, jazz, Metheny, Sting, Pink Panther, Logan, Opel, Mercedes, armata română, starbucks, divorţ, slăbit şi îngrăşat, Ştefan cel Măricel, am luptat pentru cei de la Slobozia de Argeş şi pentru Dorin Dobrincu, cum am ştiut, ca în filmul Misiunea, deşi totul părea pierdut. S-a deschis un cont pentru cineva, pentru a fi sprijinit. Am scris despre studenţi şi miniştri. N-a scăpat nimic. Am scris despre regele meu român şi despre REgele Meu din Ceruri.

Aţi luat parte la viaţa mea de fiecare zi, de trei ori pe zi cîteodată.

A fost ca o jertă, de dimineaţă, la 8 şi seara, la ora 20. Am fost ca un preot, dar plin de păcate, ca preotul descris în Evrei, care am adus jertfă pentru mine fără puterea Cuvîntului Însuşi.

Am discutat politica UBR, BOR, RSR, UEO, R, PRM, JIJi etc.

Am spus şi lăcrimat împreujnă despre tragedii, morţi de copii şi tineri, morţi de bătrîni, accidente şi morţi line.

Blogul mi-a fost ca o parohie. Ca o predică zilnică, ca o discuţie la cafea cu prietenii, ca o tabără de vară, ca o şcoală peripatetică, ca o tribună, ca un adăpost, ca o cabană în munte,  au fost zile în care a fost fîntîna prieteniei din deşert (Exupery).

Am fost suprins că posturi „despre inundăţii” duc la discuţii despre escatologie şi posturi la care mă aşteptam să fie comentate au rămas pustii şi goluţe.

M-a ispitit orgoliul, mîndria, competiţia acerbă, dar şi sentimente pe care nu le-am mai simţit pînă acum. Cîţi prieteni noi! Ce oameni minunaţi! Ce întîmplări ciudate! Ce descoperiri! Bune şi rele!

Am vrut să demonstrez că se poate face un blog care să capteze atenţia şi fără să relateze experienţe şocante, fără prea multe fotografii şi you-tuburi, fără înjurături şi organe genitale sau relatări sexuale. Voi spuneţi dacă am reuşit sau nu. cu o audienţă de 1700-2000 de accesări pe zi, cu 500-700 de vizitatori pe zi? Vă daţi seama 700 de oameni care să te asculte în fiecare zi? Cum să nu te ispitească cel rău?

Am avut o bucurie sfîntă şi duhovnicească cînd am văzut că bloguri pe care erau expuse femeiuşti disponibile de măritat sau jurnale de perverşi rămîn în urmă.

Închei cu blogăreala în sensul ăsta, pentru că nu mai am nimic de demonstrat. Am făcut-o şi pe asta. Eu am încercat şi se poate. Încă mai există o audienţă care rezistă să citească posturi care n-au carne, accidente, lichide, fluide, scursuri, vomitături, înjurături, chestii tari etc.

Acum este rîndul vostru, dragi confraţi „pocăiţi”. Eu am încercat să deschid un drum. Se poate.

Ce voi face acum? Asta nu înseamnă că nu mai scriu aici. Am să fac un rebranding. Voi scrie aşa, cînd îmi vine ceva important de spus, dar nu programatic, susţinut, „impulsiv”, „vijelios”, „încrîncenat”, ca pînă acum 🙂

Mă pensionez de la blogging, dar, ca pensionarii mecanici de meserie, după ce joacă şah cu băieţii în parc, din cînd în cînd nu se pot abţine să nu-şi bage nasul în maşina lui nea Gicu din faţa blogului, pardon, faţa blocului :).

Ce-am învăţat din asta?

ce regret?

Regret cîteva lucruri: am consumat foarte mult timp, mi-am supărat cîteodată soţia, scriind şi luptîndu-mă cu unii şi cu alţii, regret că am dat prea multă importanţă unora, m-am învăţat minte, nu merită. Am amînat cîteva proiecte pentru cîteva luni. Regret că m-am apucat din cînd în cînd de cine nu trebuie şi dur. Iertare. La vremea potrivită le-am cerut şi lor iertare, personal.

Care sînt lecţiile bloggingului pentru prietenii mei? O grămadă. Vă dau toate ponturile pe gratis. Sînt sigur că sînt bloggeri mai ştiuţi ca mine, dar eu vorbesc pentru publicul meu.

Faceţi bine ceea ce faceţi. Orice faceţi, să faceţi ca pentru Domnul, chiar şi bloggingul.

Asta e. Un an am hotărît să alerg în cursa asta, un an am alergat.

A fost frumos. Îmi va lăsa gura apă şi în continuare să fac asta, dar trebuie să ştii să te opreşti la timp. Blogul cade, de astăzi, de pe scara de priorităţi cu mare viteză. Nu deodată. Aici este ca la slăbit. Nu trebuie să slăbeşti mai mult de 2 kg pe lună. Încet trebuie, dar sigur, ca să nu faci rău nimănui.

Vorba lui Daniel, mai trebuie să facem şi post de post.

Aşa să îmi ajute Dumnezeu!

PS.

Şi acum din nou vă spun şi vă rog să mă iertaţi că au fost şi lucruri fireşti în blogul ăsta. Fireşti şi fireşti

PPS.

Tocmai mi-a propus cineva să public tot blogul 🙂 Să rîdem, deci!

Anunțuri

20 comentarii

  1. Uff… am întârziat 4 minute 😀


  2. Ma bucur ca un copil al lui Dumnezeu a ocupat mereu unul din primele trei locuri (de multe ori primul loc) ale blogosferei romanesti. Si nu cu fleacuri. Dumnezeu sa va binecuvanteze frate Marius, va multumim!

    Cu stima,
    Vasi, Lia si Lorena.


  3. […] “Stâlpilor” i-am făcut-o azi, Vineri, 19 octombrie 2007, ora 19,00 când am citit postul. Dumnezeu să îl ierte pentru toate cele pe care avut-a grijă să le mărturisească şi să îi […]


  4. Nu-mi amintesc pe care blog a lui scorpiosul sau alui Sky-hunter este postat un fel de joc, de genul rascruce, unde trebuie sa optezi: stanga sau dreapta.
    Gramo,s sau Patratosul
    Nu am raspuns si nici nu eram prea incantat s-o fac, sa nu ma-ntrebati de ce… pentru ca nu vreau sa dau raspunsuri fardate. Incepand de astazi au sa fie, probabil, vreo 1000 de requiems pentru acest post si nu ma gandesc sa compun sau sa copiez unul mai de soi.
    Pelerinul iti spune ce a mai vazut si ce a mai auzit ca se intampla sau s-a mai intamplat pe la cursele de maraton.Castigatorul mai facea o tura prin fata tribunelor, nu pentru a fi aclamat ci doar ca sa-si mai traga sufletul… si daca reusea acest lucru, adica sa supravietuiasca, isi mangaia asa, intr-o doara, fara sa observe nimeni, frunzele de dafin.

    Mai fa o tura. NOI Pelerinul iti spune: ,,Abi prae, iam ego sequar”


  5. Patrastosule!!!!!!!! Cui ne lasi???? 😀 Ok… pentru mine au fost cateva zile, poate 2-3 saptamani de post-uri pe blog-ul tau… a mai rupt din rutina zilnica si, da uneori m-am simtit ca la slujba! Alteori ca la o cafea, dar per total, a fost tare! poate incerc si eu un blog pocait cand o sa-mi pun net. pana atunci… mai scriu pe-aici.
    Acta est fabula, plaudite!


  6. Felicitari!(pentru ambele decizii) 🙂

    Am un motiv serios acum sa nu mai scriu (ca oricum, cine sint eu sa ma intereseze soarta altora) 🙂 si sa ii las pe altii mai inspirati. Cu aceasta ocazie solemna, ma retrag si eu definitiv de la comentat (voi citi din cind in cind), lasindu-i astfel in pace pe cei care apreciaza salamul 🙂
    Dorinta mea cea mai mare, pe care doresc sa v-o impartasesc si dumneavoastra, este ca fratele Tritean sa-si faca blogg; pina atunci, toate bune (tre’ sa ma mai si insor in viata asta, nu sa stau toata ziua pe blogg, nu?)
    Frate Marius, felicitari inca o data!


  7. :)) io sper sa mai stau ceva vreme pe blog pana ma insor. ca dup-aia…


  8. ‘Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca’


  9. Cubuletz revine. Ca sa ureze blogului multi ani frumosi si de-aici incolo si „clickuri” nenumarate, iar „parintelui” sanatate si bucurie de la Cel de Sus.
    Felicit si pe consecventii blogului, pe cei care au sustinut acest spatiu, fiecare in felul lui.
    Si nu in ultimul rand, ii felicit si pe cei patru admiratori, daca nu ai blogului, ai unui personaj destul de mult pomenit aici. Si ei au contribuit din plin la record.
    Doamne, iarta-ne si ajuta-ne sa fim buni.


  10. …am invatat de la fr. patratos urmatorul lucru: cand te simti bine, fericit si oamenii te lauda pentru realizarile tale spune repede in ininma ta si sincer „Inapoia mea satano'” – asta pt. ca sa nu cazi in inspita\pacat.
    Asa ca nu-l mai laudati pe fr. patratos ca nu-i place, ajunge doar sa-i multumim pt. acesta lucrare !!!
    Singurul care merita laudat,inaltat si apreciat este Domnul nostru Isus Cristos !!!
    Multumim pt. stradania ta omeneasca patratosule…si pentru toate celelalte multumim Dumnezeului nostru !


  11. fr Marius, nu ne faceti un top cu cele mai citite posturi, cele mai putin citite etc?


  12. Ma bucur ca este cel mai normal blog de prin rasaritul Europei !!
    A fost o crestere frumoasa …de la simplu, de la urat , de la frumos , de la o discutie , un gand , o lacrima , un zambet…pana la ajungerea unui blog ” adipos ” in audienta !
    ” Viata inseamna a transforma constant in lumina si in flacara tot ceea ce suntem si tot ce intalnim. ( Friedrich Nietzsche )

    Cred ca blogul acesta a insemnat mai mult decat un experiment !!
    Hasta la vista !!


  13. !!!felicitari!!!


  14. Trebuie sa recunosc ca de cand am dat de blogul patratosu ( si mi-am dat seama ca e blogul unui fost profesor din facultate ) in fiecare dimineata ( la servici fiind )verificam ce noutati aduce, incercam sa descopar daca fascineaza in acelasi mod cum ma fascinau si cursurile dansului. Cu respect si stima…


  15. […] de unu’ Published October 20th, 2007 Blogging , Concluzia zilei , Fun Domnul pătărţos se cară de pe wordpress, după numai 1 an de activitate. Motiv pentru care ascensiunea mea […]


  16. De-o sinceritate iesita din comun, citesc postul asta si constant ca esti o frunza rara prin tot copacul asta stufos numit „blogosfera romaneasca” – felicitari frate si poate usor usor continui proiectul asta numit „blog”


  17. Marius,
    N-as fi vrut sa comentez dupa obscena interventie a lui Sky-Hunter (caracterul omunlui il descoperi si observindu-i gesturile; nimicnicie).
    M-am intrebat insa cum v-ati lasat a fi un instrument al celui ce cauta vrajba, aduce flecarii, isca stare de framintare vremelnica intre persoane care poate nu s-au cunoscut niciodata si, apoi, cu fata senina, spune: „am incheiat experimentul. Recunosc a fost si orgoliu.”?
    Colaborarea cu securitatea este un pacat (si Dumnezeu sa aiba mila de cei ce l-au facut), dar este producerea de certuri si comentarii fara rost un fapt bun. Daca zici: „Faceţi bine ceea ce faceţi. Orice faceţi, să faceţi ca pentru Domnul, chiar şi bloggingul.” sa inteleg ca esti de acord cu modul acesta de comunicare. Sau: „Iartă-mă, Doamne, că sînt un păcătos!” este suficient si crezi ca ai sters cu „buretele” tot ceeea ce un an de zile ai improscat in unul si altul?
    Regret ca mi-am pierdut vremea (ultimele doua-trei zile) citind si apoi comentind cele citite. Daca vedeam afisajul acesta in prima zi m-as fi scutit de citirea unor lucruri nefolositoare.
    De profesionalism… sa nu mai vorbim.
    Oricum, pentru ca omul nu poate fi felicitat pentru inselatorii nu se cade sa zic ceva. Patratosu – se refera la linii drepte. Curba pe care ai aruncat-o va trebui sa-ti schimbe porecla.
    Te felicit ca ai avut curajul sa recunosti ca ai fost un fals un an de zile si ti-ai cerut iertare in felul tau.


  18. draga Neutrule,
    ce anume ti-a dat impresia ca experimentul meu s-a referit la cearta intre frati?
    Uita-te la comentariile de mai sus.

    se pare ca nu asta au priceput din tot ce am facut un an altii.

    da, au fost posturi care au iscat comentarii, atunci cind am amendat lucruri care trebuiau amendate.

    Ce ai fi vrut sa fac cind descopar mizeria, sa tac si sa spun ca miroase a trandafiri?

    Asta numesti tu „facator de pace”?

    N-am cum sa judec prea tare cuvintele tale epntru ca tu insuti recunosti ca nu ai petrecut prea mult timp pe aici.
    daca te uiti in urma, vei vedea ca sint putine posturi care sa fi stirnit pasiuni.

    Nu am scris numai despre V. Pustan, I. Tutac si Iosif Ton. Acestea au fost raritati intre pasajele mele.

    Dar… mai discutam.
    acum sint undeva in deplasare, cu o conectie destul de slaba si cu dispozitie prea buna ca sa intru in argumentatie.

    Las pe Domnul si pe frati sa judece lucrarea pe care am facut-o timp de un an de zile.

    Ah, iti recomand mai ales postul „De ce mi-am facut blog?”

    https://patratosu.wordpress.com/2007/06/11/de-ce-mi-am-facut-blog/

    acestea au fost elementele experimentului meu.

    am facut experimente asupra MEA nu asupra altora, cu mine, nu cu altii, draga Neutrule.

    Pe mine m-a educat si eu am invatat o multime de lucruri de aici.
    Se pare ca in timp ce eu am invatat, acest lucru i-a ajutat si pe altii.

    Repet un comentariu mai lung pus in alta parte imediat.


  19. Uite aici comentariul la care m-am referit:

    „dragii mei, probabil cel mai mult m-a impresionat in toata scrisoarea abordarea, metoda, este de studiat.

    Draga Cipri, asta m-am chinuit de un an de zile incoace, ca acest spatiu sa nu devina un loc care sa semene cu bancutele de la portile noastre balcanice.

    Nu intotdeauna am reusit.
    Credeti-ma aofst foarte foarte greu. Nici fratele Iosif n-a reusit sa tina masa rotunda mai mult de citeva luni si avea de “tinut in friu” numai 700 de “guri”.

    Eu am trecut de 800 luna asta. Credeti-mă ca este faorte faorte greu sa mentii o atmosfera cit de cit decenta, si asta nu pentru o ora de curs, nu pentru doua ore de slujbă, ci pentru 364 de zile din an, inclusiv duminicile.

    Cu multe scadinte, cred ca am reusit putintel sa deschidem o noua era in ceae ce priveste dialogul in spatiul evanghelic. Ionatan si altii au facut-o pe yahoo.groups sau in alte spatii, dar aceste mediu este cu totul nou si cu mai multe capcane.

    Toata constructia asta fragila depinde si de voi!!!
    Depinde de efortul vostru de a nu va lasa prinsi in mici rautati, in comentarii care ranesc cum ati patit-o unii dintre voi deja.
    Nu ajuta la nimic daca ne scribim repede si ne luam jucariile si plecam.

    Da, unii sint dezamagiti deja de bloguri dupa citeva saptamini de vizitare. Sint de acord. ESte foarte multa mizerie inmprejur. Dar vorba unei prietenie, tocmai de asta se merita sa ramii, pentru a aduce o lumina.
    Cea mai buna abordare a intunericului nu este sa incepi sa te plingi de umbra, ci sa aprinzi o luminare.

    Nu ajuta nici daca ne sictirim unii pe altii rapid.
    Am incercat sa evit epitetizarea in favoarea argumentatiei.
    Am promovat analiza, in dauna metaforicului.
    Am incercat sa descurajez agresivitatea, indecenta, neamu prost, gura spurcata, bascalia, ironia groasa, prostia.
    Le-am amendat si fugarit (de fapt numai cu vreo 10 persoane am facut-o, cred)

    Am fost undeva intre grupul de discutii, forum, sezatoare (ca s-au spus si basme si glume), dar a meritat efortul.

    Pina nu se ridica un alt forum, grup, blog, pagina mai stiu eu care sa ma inlocuiasca si sa continuie ce am inceput, voi sta inca in strada sau in Agora sa strig cu felinarul in mina.

    Stiu ca nici apostolului Pavel nu i-a convenit cind a fost ridiculizat in Piata Atenienilor, dar a ramas acolo si a predicat.

    Si eu am aceeasi senzatie de foarte multe ori, sint luat peste picior, amenintat, pus sub embargou (”daca mai scrii chestii din alea pe blog, nu te mai invit anul viitor la evanghelizare la biserica la noi”) etc.
    Este un pret personal si institutional pe care l-am platit pentru o idee şi pretul nu este mic, pentru ca ideea este mare.

    Poate că va reusi cineva sa faca ceva mai mult si mai bine decit mine. Nu mă consider un tip foarte original, dar cred ca am deschis un drum pe care se poate merge frumos, daca cineva doreşte.

    Vorba fr. Daniel Branzei, “ce fericiti ar fi fost apostolii să fi avut internetul la dispozitie”.

    ma bucur ca am molipsit pe atitea de blogagita acuta.
    La unii s-ar putea sa se cronicizeze 🙂

    Am si antidotul, am tratamentul. L-am descoperit si s-ar putea sa iau Premiul Nobel pentru sănătate mintală cu el, dar deocamdataă este secret.

    Poate ca dintre cei molipsiti se va ridica cineva care sa faca un pic de jurnalismmai bine ce am incercat eu…”


  20. […] În 19 octombrie, blogger-ul Marius Cruceru scria: Am terminat cu statutul de blogger. Cu cel de “profesionist”. Pentru totdeauna. (sursa) […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: