Pentru ploieşteni… o surpriză.
Aşa cum vă spuneam, în urmă cu o săptămînă am fost la Ploieşti într-o călătorie de ucenicie cu fiul meu. La mormîntul tatălui şi la altele…
Am fost la biserică şi, ca de obicei, am cîntat. Ploieştenilor le-a plăcut. Şi mie mi-a plăcut să cînt.
Am ajuns acasă şi le-am povestit „fetelor”, soţiei şi fiicei mele, ce s-a întîmplat. Le-am povestit şi muzical. Am „cîntat” unele momente.
M-am „alintat„.
Iertaţi chitara, cam dezacordată.
Iertaţi chix-urile, era întuneric în cameră, nu vedeam nimic
Iertaţi improvizaţiile. Unele sînt „la prima vedere”.
M-am jucat pur si simplu, dar am făcut-o avînd în minte momentele petrecute la Ploieşti.
Le dedic ploieştenilor toate aceste jucării de sunet cu urări de sănătate. Sînt jos în boxul audio.
Poate că mai pun şi altele, dacă mor, să rămînă acolo. 🙂
