Iată-l şi pe legendarul Victor Wooten cu Amazing Grace.
Găsesc şi eu melodii „mai ca lumea”, adică „pocăite” 🙂
Mulţumesc, Gînduraru, pentru reamintire.
Păcat că ăia din sală nu ştiu despre ce este vorba şi se apucă să danseze şi să bată din palme şi să urle 
Pic de respect, domle!
Gata am terminat cu bass-iştii.
Dacă vreţi vă vedeţi tehnică perfecă de bass, aici, toate ciupiturile posibile
pe la mintul 5,36 începe un fel de Amazing Grace, trebuie sa ai ureche ca să îţi dai seama despre ce este vorba.
REstul este joacă pură!
Se pare că este nu concert în care să nu cînte Amazing Grace!
E nepocăiţi cei din sală, dar meseria-i meserie!!!!!!!!
Nu ştiu cît apreciaţi voi chestia asta, dar eu am cîntat 5 (cinci) ani la chitară bass şi ştiu ce face şi ştiu că nu pot face ce face.
Pare uşor.
Mai ascultăm noi trupe gen Decean şi alţii ca ei, cînd or căpăta instrumentişti buni.
Deocamdată, iertaţi-mi ignoranţa, nu cunosc nici un bassist bun printre noi.
Dintre jazzmen români rămîn la Decebal Bădilă (e în Germania acum).
