Iată ce cred eu după experienţa mea scurtă de blogger profesionist, că tocma am coborît de pe locurile fruntaşe, după cîteva zile, şi tocma am trecut la amatori. (Bună răsplată după un an de blogging, o săptămînă locul I! 🙂 asta ar fi desertul!)
Nu-mi abandonez blogul ca să îl trimit la orfelinatul de bloguri, dar, aşa cum am spus, mă relaxez.
Credeţi că a fost uşor să te lupţi cu monştri sacri ca Gramo care şi-a reluat locul? 🙂 Să mă „autovotez”? A propos de ei, într-un comentariu către Gramo zilele trecute spuneam că am prins comunismul. Pe atunci nici nu visam la aşa ceva, să poţi spune ce crezi. Am luat bătaie de cîteva ori pentru gura mea.
Acum mai spun cît mai am de spus, pînă ce mă descarc. De asta nu tac odată cu ieşirea la pensie.
Pînă una alta, dacă tot m-am apucat să fiu „sfătos”, uite cîteva sfaturi. Cred că v-ar fi de folos celor care abia acum aţi intrat în lumea asta plină de tot soiul de pericole cu scutecele încă proaspete.
Iertaţi-mi superbia, dar poate că foloseşte cuiva.
Deci (să începem ca cei care n-au nimic de spus, cu „deci!”)
– Blogul nu este pagină web, nu este ziar electronic, nu este revistă, nu este roman, nu este o carte pe care să o scrii, nu este jurnal de ştiri. Blogul este o categorie pe care o umple singur. Este o chestie „sui generis”. De asta trebuie ţinut cont, altfel încurcaţi borcanele.
De aceea trebuie scris blogăriceşte. Cum e aia? Ei aia-i aia, că mulţi confundă blogul cu capodopera vieţii lor cu neamul lor cu tot. Nu încercaţi asta!
– Blogul necesită un anumit stil de a scrie. Unii confundă stilul blogăresc cu jurnalul intim sau cu limbajul stradal. Unora le stă prost şi un stil şi altul. Fiecare blog are stilul lui, dar blogul, în sine, necesită un anumit tip de scriitură. Te obişnuieşti după cîteva săptămîni, dacă ai exerciţiul scrisului.
Dacă, nu, nu! Nu merge şi gata. Au încercat mulţi şi au abandonat blogurile după cîteva săptămîni sau luni. Nu merge stilul foarte pretenţios, ştiinţific. Oamenii se plictisesc repede de scrisul „la frac”, dar şi de stilul „de maidan” şi „de gang”.
Am văzut oameni „serioşi” care s-au prostit pe blog, încercînd să fie cool, „să se dea cu tinerii” şi le stă prost. Stilul este omul şi omul se reflectă în stil. Nu încercaţi să fiţi altceva decît sînteţi.
Dacă vă daţi cu tinerii, tinerii au un simţ acut al lipsei de autenticitate. Simt imediat, amuşină masca. N-are rost
– Nu faceţi posturi lungi. Oameii îşi pierd răbdarea. Postările scurte sînt cele mai bune. Ca vizitele la prieteni.
– Nu o răriţi prea tare. O aşteptare poate fi productivă şi poate ridica interesul pentru blog, dar, dacă în două sau trei zile nu reveniţi cu noutăţi, oamenii încep să vă lase în pace. Bine fac!
– Nu continuaţi prea mult pe acelaşi serial, pe aceeaşi temă. Zig-zag-ul este cea mai bună metodă de păstrare a interesului. Dacă ai postat azi ceva despre maşini, despre prostia pe care au făcut-o cei de la Logan cu bordul, mîine postează ceva despre ceaiuri 🙂 . După o confruntare, ceva muzică nu strică deloc. 🙂
Voi continua….
spun şi eu ca părintele Galeriu
„n-aveţi voi atîtea întrebări cîte răspunsuri şi sfaturi am eu…. „
La patratosu 