Ba îl dau pe azi pentru mîine
octombrie 29, 2007Aici este cîntecul superb al lui Alexandru Andrieş la care făceam referire în predica de ieri.
Da, sună frumos, dar tocmai asta-i ideea: eu îl dau bucuros pe azi pentru mîine.
Mă gîndesc chiar să îi scriu un cîntec replică. Eu îl dau pe azi pentru mîine!
Îl dau pe azi pentru mîine, pentru că acum stau într-un trup care se face mai urît azi ca ieri şi mîine va fi mai putred ca azi.
Îl dau pe azi pentru mîine, pentru că „mîinele” meu este fără sfîrşit.
Îl dau bucuros pe azi pentru mîine, pentru că nu voi mai sta în odaie şi în baie.
pentru că nu-mi vor mai dormi copiii.
pentru că am cerul decupat de geam, în mîinele meu este tot cerul al meu.
Îl dau pe azi pentru mîine penru că nu mai am nevoie de pat şi nici de pîine.
pentru că mă duc la ospăţ necurmat….
Nu voi mai avea nici geamantan, nici praf, nici covor, nici calendar vechi şi nici nou, nici ciucuri.
Îl dau pe azi pentru mîine pentru că voi sta tot timpul cu fata pe care o iubeam 🙂 , pe care o iubesc, fosta mea prietenă, Natalia 🙂
Oricum cîntecul lui Andrieş este superb, dar ….. foarte trist! foarte trist!
Ei, tocmai de aceea noi avem ideea asta fixă cu „escatologia”, MÎINE e mai bine!
La patratosu 
Dupa invierea lui Hristos, nu mai exista un maine, ci un azi atotprezent si atotcuprinzator. Cel putin aceasta este escatologia ortodoxa, daca o inteleg eu bine.
Si acest AZI se mai numeste si ziua a opta.
Sunt curios ce o sa ne zica eclesiastul la faza asta.
Parca este un participant pe blogul asta cu numele: eclesiastul…nu?
Alexandru Andries e muzicianul meu preferat dintre romanaci.
Eu nu o vad intuneca melodia, ci plina de lumina.
AL nu se referea la mainele escatologic, ci la mainele comunist problematic, mainele care vrea sa-mi distruga ziua de azi prin ingrijorari.
Eu nu dau ziua de azi pt maine.Traiesc azi la superlativ, plin de bucuria si cu painea rara-mana cereasca, in lumina vesniciei.
corectie : intunecata
Draga CNI, ma tem ca expresia „şi viaţa veacului ce va să vie” se referă la acel tip de „mîine” la care nădăjduim cu toţii.
Alta este timpul curgător şi timpul liturgic, da, aici Alexandr Schmemann are un cuvînt greu de spus, la fel ca toţi liturgologii ruşi, care lansează ideea unui prezent continuu nestricător în momentul în care intrăm în biserică, dar acest prezent al liturghiei anunţă un prezent care va veni, un prezent al prezenţei nemijlocite a Domnului.
Tot ce se face acum în liturghie este o umbră a lucrurilor trecute şi o promisiiune în nădejde a lucrurilor viitoare.
intrăm în biserică ca într-un spaţiu diferit de orice alt spaţiu, la fel cum intrăm în dulapul din Narnia, dintr-o dată timpul şi spaţiul se deformează.
Biserica (şi aici pictura ortodoxă a încercat să redea asta) este un spaţiu spiritual „fără acoperiş”, o fereastră către cer.
Timpul liturghic de asta se desfăşoară aşa de lent, în apariţie este o înţepenire în timp, dar sugestia este de participare la un altfel de timp, o mutare din Cronos-ul curgător într-un Kairos, momentul eficace, potrivit.
Teologia protestantă are marcate foarte clar aceste momente, trecut, prezent, viitor, atît în viaţa bisericii, cît şi în viaţa individului,
trecutul este iertat, prezentul ni se dă ca un talant spre folosire, viitorul este promis etc.
oricum discuţia poate continua fosrte interesant,
ce se doreşte este o prelungire a timpului liturgic spre viaţa de fiecare zi,
aici accentuăm noi protestanţii,
totul este o liturghie, chiar şi lucrul mîinilor, de aceea iniţial în ţările cu tradiţie protestantă nu prea se trăgea chiulul, ca tîndăleala de la noi, pentru că toate lucrurile trebuie făcute „ca pentru Domnul”
„Rugaţi-vă neîncetat!” spune Apostolul,
Ştiu că şi în teologia ortodoxă sînt astfel de idei, dar marcajul clar între liturghia în spaţiul bisericesc şi viaţa privată este mult mult mai ascuţit trasă.
Da, Emanuel, ştiu care este ideea cu Andries, eu, spre deosebire de voi, am crescut cu aceste cintece.
Le-am ascultat in Iasi la casa studentilor, pe intuneric cind se stinsese lumina, ca o luaseră comunistii,
L-am cunoscut si ascultat la Club A în Bucureşti.
Ştiu ideea, dar eu plec ca un pretext de la cuvintele astea pentru a proclama o nădejde care ne-a purtat dincolo de vremurile acelea.
oameni ca Florian Pittis au trăit în acele vremuri exprimîndu-şi liberatate prin Phoenix şi Led Zeppelin, ascultaţi pe ascuns.
Eu am ascultat şi Phoenix, „Canarul galben ca un galbenuş” şi am spart colivia fără să îmi frîng pieptul cu o nădejde dincolo de discurile de vinilin.
Pittiş a lăsat comoara lui în urmă, discurile negre de vinilin, care l-au ajutat să rămînă oarecum liber.
Eu am o carte în coperţi negre din vinil! 🙂 Aceea m-a făcut cu adevărat liber.
Si totusi – Eclesiastul din Biblie – poate ar canta si agreea cu Andries…Carpe diem – Ecles 2:24, 3:12 -13 etc…cel putin la suprafata…
Ideea era ca prin invierea lui Hristos viata veacului ce va sa vie inunda deja prezentul. Si ceea ce se intampla in biserica nu este „umbra”, ci participare reala la viata veacului viitor. Cel putin eu asa inteleg Liturghia-Ospatul Mielului, banchet escatologic.
Carpe diem este concluzia extrem de trista la care se ajunge atunci cand Dumnezeu este scos din ecuatia vietii. Adica ne miscam „sub soare”, ignorand verticalitatea ca si premisa de la care trabuie sa plecam in intelegerea tuturor lucrurilor.
Andries ramane unul dintre cei mai buni …
da, Sky-Hunter, este muzica adolescenţei şi tinereţii mele 🙂
e mult de povestit aici.
Sint citeva cintecele care imi plac foarte foare mult, era foarte senin si foarte curat, cu multe sugestii, cu limbaj adinc, ca sa nu se prinda securistii etc.
aştept şi eu să se facă Mâine dar mă întreb dacă nu cumva când o să fiu acolo o să-mi doresc şansa de a mai trăi o data ziua de azi ca să o fac „altfel”. pt că probabil îmi voi da seama că ar fi meritat efortul.
aşa că pentru lucrurile care nu le voi mai putea face dup-aceea i’ll seize the day 🙂
Ceva mai recent, m-a zbarlit „cea mai frumoasa zi” … aporpo, si mi-a placut foarte mult Socaiu – Nucul. O sti ?
Ah, cea mai frumoasă zi este na dintre cele mai bune bucaţi ale lui Andrieş,
Da, ştiu Socaciu!
Uite cea mai frumoază zi, aici
l-am mai comentat,
este foarre foarte trist.
minte-mă ca să fim fericiţi, la fel ca în falso testemunho a lui Alice, vezi la boxul meu audio de jos