Archive for 30 octombrie 2007

h1

Pitt Popovici la UEO

octombrie 30, 2007

Pastorul Pitt Popovici este unul dintre „patriarhii” noştri.

pitt-popovici-sursa-dezvaluiri.jpg

Are 90 de ani.

pitt-popovici-la-ueo.jpg

Este uimitor prin lucididate, coerenţa discursului, prin sistematizarea subiectelor. Aici predică dintr-o schiţă pe care am văzut-o. Sînt şapte puncte înşiruite unul după altul şi restul … Duh.

1. Reducerea la zero – smerenia.

2. Atirnarea de Domnul.

3. Cunoasterea Cuvintului.

4. Obtinerea mesajului divin.

5. Cunoasterea vremii in care traim.

6. Formarea unei biserici misionare.

7. Sa fiti mesageri ai păcii.

Merită să ascultaţi mesajul.

Este AICI.

Citeşte din Biblia cu nişte caractere foarte mici fără ochelari.

Stă în picioare 90 de minute, fără nici un fel de probleme.

Are putere în voce şi nu-i tremură glasul decît de emoţie.

„Plin de suc şi verde!”. Nescîrbit, neacrit, cu multă veselie şi simţ al umorului.

Merită să îmbătrîneşti aşa!

Reclame
h1

Între vinil şi vinil (vinilin?)

octombrie 30, 2007

Am crescut cu discurile de vinil.

Poveştile la pick-up. Muzica. Am crescut cu vinil de Electrecord, dar şi cu alea aduse de la Timişoara, pe şest, cu trupe tari şi coperţile lucioase.

M-am îndrăgostit ascultînd cîntece pe vinil.

Am ascultat la Casa Pogor din Iaşi cîntece interzise pe vinil.

Am trăit vremurile în care libertatea noastră era exprimată pe negru de vinil. Aveam Phoenix-ul cu „Canarul galben ca un gălbenuş”, aveam Mugur de Fluier şi Pink Floyd.

Am înţeles foarte bine despre ce vorbea Pittiş cînd se referea la libertatea pe care o cîştigase ascultînd Led Zeppelin pe ascuns.

În perioada aceea am mai descoperit un fel de vinil. Tot negru.

Coperţile unei biblii pe care am pierdut-o. Mi-a fost pierdută. Am dat-o la o expoziţie, pentru că avea autograful lui Dumitru Cornilescu pe ea.

Biblia aceea mi-a schimbat viaţa.

Mi-a dăruit un altfel de libertate.

Eu am ascultat şi Phoenix, “Canarul galben ca un galbenuş” şi am spart colivia fără să îmi frîng pieptul cu o nădejde dincolo de discurile de vinilin. Chiar pe vremea aceea, pe vremea comunismului.

Pittiş a lăsat comoara lui în urmă, discurile negre de vinilin, care l-au ajutat să rămînă oarecum liber.

Eu am avut o carte în coperţi negre din vinil! Aceea m-a făcut cu adevărat liber.

Iubesc discurile mele de vinilin, am pendulat între negrul lor şi negrul vinilinului de pe cartea aceea pînă m-am dat cu capul de paginile în care am găsit cea mai frumoasă muzică pentru suflet.

Între vinil şi vinil am ales ce este înter coperţile de vinilin.

%d blogeri au apreciat asta: