Înapoi la argument – cum a intrat Securitatea în viaţa noastră

Cineva spunea recent că pînă şi în dormitorul matrimonial i s-au pus microfoane pentru a-i fi monitorizată viaţa intimă cu soţia.

Îngrozitor, nu-i aşa, să descoperi note transcrise după convorbiri telefonice sau după înregistrările din dormitor?

Dar este un aspect interesant pe care îl discută cei doi profesionişti pe care i-a invitat dl. Patapievici.

Cîte dosare sînt adevărate? Nimeni nu se îndoieşte că sînt autentice. Dar sînt şi adevărate? Conţin adevărul.

Informaţorii nu plesneau nici de inteligenţă, dar nici bunătatea nu le dădea pe-afară din pahar.

Unii greşeau din lipsă de profesionalism, alţii din exces de zel, alţii ca să facă rău sau să acopere alte măgării etc.

Iată emisiunea pe care mi-a recomandat-o un prieten. Merită ascultată în Background aici.

Este emisiunea din 15 noiembrie.

Merită o discuţie pe tema asta.

„Do you love me?”

Altă temă  pentru discuţii. Sper ca asta sa ne mai însenineze un pic.
Tot din Fiddler on the Roof. Bun film!

Cînd începe dragostea? La prima vedere? Îţi poţi da seama cît ai iubit o femeie numai atunci cînd o pierzi, la ultima vedere?

Învăţăm să iubim cu timpul, ne îndrăgostim şi apoi dragostea scade în intensitate şi ne plictisim unul de altul Creşte dragostea în timp, cu bătrîneţea?

Iată o bună temă de meditaţie.

Iertare că m-a apuct cu Fiddler on the roof, dar realmente cred că filmuleţul ăsta are foarte multe să ne spună.

Oare ce este frumos, răsăritul sau apusul? E mai frumos sfîrşitul unui lucru decît începutul lui?

Catedrala dezbinării neamului

S-a întîmplat pînă la urmă! PF Daniel a intrat în joc.

A pus temelia megalomanicei ctitorii.

Declaraţiile de la acest eveniment au fost de o „dulceaţă” …. 🙂

„Cum trebuie să fie catedrala mare sau mică?”

„Nici prea mare nici prea mică…” răspunde patriarhul

„Nu e totuşi cam mare?”, întreabă reporterul

„Nu-i mare pentru posibilităţile noastre… asta …. dacă sîntem darnici.”

Ok, fiţi darnici, dar nu cu banii mei!

Eu mă întreb ce treabă are catedrala megalomaniei cu bugetul statului?

La buget contribuie şi evrei, adventişti, baptişti, mormoni, martori ai lui Iehova, chiar şi atei.

Pentru ce să sărăcim bugetul în favoarea unui cult, fie acesta majoritar?

de cît?

de 400 milioane de euro, că atîta costă creaţia.

Salvarea nu ajunge să salveze o bătrînă pe nu ştiu unde, numărul 112 este în criză că cică nu sînt bani, dar nouă ne arde de catedrala mîntuirii bugetului.

Aşa zic cei din Republica Moldova, s-a mîntuit, adică „a murit”.

Jalnic neam, de plîns patrie, credincios popor. Să le fie de bine catedrala tuturor conaţionalilor mei ortodocşi. N-am treabă, dar fiecare să-şi plătească orgoliile din banii proprii.

O să ziceţi: da, ce voi, baptiştii, n-aţi construit atîea clădiri megalomanice.

Da, dar nu pe banii de la buget, scumpi cumpatrioţi!

Propun să reacţionăm la chesiune! Este aceeaşi chestie cum a fost şi cu icoanele din şcoli.

„Mielu bun suge la două mă-sa”

De vreo cîţiva ani încoace descoperim şi eu şi colegii că din bisericile noastre vin tineri tot mai aproape de analfabetismul biblic.

Ştiu tot mai puţine versete pe de rost, au tot mai multe ezitări în găsirea referinţelor unor texte fundamentale, se bîlbîie cînd trebuie să povestească viaţa lui Moise sau a lui Iosif, spre exemplu, ce să mai spunem că încurcă evenimentele şi personajele.

Dacă mai vine vorba de comentarii? De unde să le fi învăţat sărmanii? Cine mai face compunere în clasa a II-a cu ei? Nici măcar profesoarele de modă veche, care le dictau comentarii, nu mai fac cu ei în liceu chestia asta.

Asta se întîmplă, ruşine nouă, bisericilor evanghelice, noi cei care spunem „Sola Scriptura”. Luther nu numai că se întoarce în mormînt, ventilator se face.

De unde să ştie copiii noştri Scriptură dacă nici la biserică, ce să mai spun acasă, nu mai citesc Scripturile.

Programul?

Închinare, laudă şi închinare, cîntece.

Predică cu cîteva ştiri care au apărut pe la televiziunile de scandal, cîteva informaţii de pe Discovery pe post de ilustraţii şi vreo două trei povestioare pentru impresionat bătrînele din băncile din spate.

Cuvîntul apare secvenţial, pentru scurte perioade, tot mai scurte în liturgica noastră.

Am fost plăcut suprins la Paris să văd cum toată biserica recita împreună cu pastorul ei psalmi memoraţi vreme înainte. Bravo!

Psalmi, Cele 10 porunci, Fericirile (A propos, ca tot vorbirăm de Franţa, a propos ştiţi cît de puţini dintre copiii noştri cunosc cele 10 porunci? Da, Fericirile? )

Într-un an s-a dat la examenul de admitere la teologie pastorală Fericirile.

Am citit tot felul de perle, dar una le întrece pe toate.

Scrie un copil crescut în bisericile noastre în dreptul lui „Ferice de cei blînzi… ”

„E bine să fii blînd, pentru că avem un proverb: Mielul blînd suge la două oi.”

Am rîs cu lacrimi şi ne-am dus la preşedintele de comisie să îi citim lucrarea.

Ne-a spus: „Înţărcaţi-l repede, vă rog!”

Mi-am adus aminte, odată cu întîmplarea asta, cum a auzit un prieten care a trăit între ceangăi acelaşi proverb:

„Mielu bun suge la două mă-sa!”

Cam aşa le potrivesc şi copiii noştri cînd îşi adună cunoştinţele din Biblie.

Ce este de făcut?

Am eu cîteva idei, dar le aştept înţîi pe ale voastre.

Hava Nagila

Copiii de la Aleşd au început să descifreze partitura Hava Nagila pentru orchestră.

Naum este foarte motivat să înveţe să cînte la vioară.

I-am arătat cum cîntă un alt Naum Hava Nagilah

Iată:

E rea tradiţia?

Ce înseamnă tradiţia? Cine nu are tradiţii? Faptul că Naum nu mănîncă cu degetele, ci cu furculiţa, este rodul implementării unei tradiţii.

Teorema lui Pitagora face parte dintr-o tradiţie. Tabloul lui Mendeleev, de asemenea. Ştiinţele exacte sînt fundamentate pe tradiţii. Atunci cînd apare cîte un Einstein, tradiţiile sînt zguduite şi avem un punct de turnură în tradiţia ştiinţifică, vezi teoriile lui Michael Polanyi şi Thomas Kuhn (cartea Structura revoluţiilor ştiinţifice a fost tradusă şi în româneşte, cred. Nu ştiau comuniştii ce publică).

Avem tradiţii, ne sînt ele necesare? Unde ne oprim cu înnoitul?

Este păstrarea unor tradiţii „legalism”? Putem controla tradiţiile? Formarea lor, păstrarea lor?

Cum sîntem fără tradiţie? Ca un violonist, care încearcă să cînte pe  coama unui acoperiş. Aşa sîntem!

Iată o altă temă bună de pornire la gînduri tot de la Scripcarul de pe acoperiş.

Dezbatere despre homosexualitate la Ulim, în Republica Moldova

Vasile Filat a participat la o dezbatere despre promovarea homosexualităţii în Republica Moldova.

Vezi asta pe blogul lui.

Noi am ratat o dezbatere, dar nu este timpul pierdut cu totul. 🙂

„Moscova pariază pe Vasile Ernu”

Iată ce am primit de la prieten de demult.

Bravo, Vasile!

Pe cînd în engleză. Nu cred că are farmec în engleză! Nu sensurile cuvintelor sînt lipsă, ci sensul vieţii noastre e diferit de al lor.
„Miercuri, 28 noiembrie, la ora 17.00, se lanseaza varianta in limba rusa a cartii lui Vasile Ernu, Nascut in URSS, aparuta la Polirom in 2006, in colectia „Ego-grafii”. Lansarea va avea loc in cadrul Tirgului International de carte de la Moscova, desfasurat in perioada 28 noiembrie-2 decembrie 2007. Cu aceasta ocazie este organizata o masa rotunda pe tema „Homo postsoveticus: actualizarea experientei sovietice”.

Intilnirea va fi moderata de filosoful Alexandr Ivanov, director al Editurii Ad Marginem. La eveniment vor participa: Vasile Ernu, autorul volumului Nascut in URSS, criticul de arta Ekaterina Degoti, redactorul revistei Moscow Art, Viktor Misiano, criticul literar Lev Danilkin si scriitorii Alexandr Prohanov, A. Zamostjanov si Mihail Elizarov.

Vasile Ernu a debutat cu volumul Nascut in URSS (Polirom, 2006). Cartea a fost nominalizata la Premiul de debut al revistei Cuvintul, Premiul pentru Roman si Memorialistica al revistei Observatorul cultural si Premiul Opera Prima al Fundatiei Anonimul. Volumul a fost distins cu Premiul pentru debut al revistei Romania literara si cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania.

Controversata carte Nascut in URSS  a fost publicata de prestigioasa editura rusa Ad Marginem, in traducerea scriitorului rus Oleg Panfil, un fin cunoscator al limbii romane.
Editura Ad Marginem a editat unii dintre cei mai faimosi scriitori rusi de dupa ’90: Vladimir Sorokin, Iury Mamleev, Eduard Limonov, Baian Sireanov, Alexandr Prohorov. Tot Editura Ad Marginem este cea care a tradus in limba rusa ginditori precum J.Derrida, M.Foucault, G.Deleuze, S.Zizek.

E o carte excelenta despre comunism, despre acea epoca nebuna si falsa. Mie imi place acea epoca falsa pentru ca aceasta este epoca mea falsa si este epoca parintilor mei. E o epoca pe care trebuie sa ne-o asumam si pe care trebuie sa o intelegem, iar cartea nu trateaza o problema banala de nostalgie, ci este mult mai mult. Poate noi priviti de afara aratam monstruos,  insa va place sau nu va place, noi dispunem de o mare literatura si rezistam cu ajutorul ei, iar Vasile Ernu e unul de-al nostru asa ca trebuie sa fie prezent aici. (Alexandr Ivanov directorul editurii Ad Mareginem si cunoscut filosof rus)

„Dacă aş fi bogat”

Că tot sîntem pe teritoriu evreiesc.

Am revăzut Fiddler on the roof.

Am degustat din nou scena dialogului atît de natural cu Dumnezeu.

Iată scena:

Hai să ne gîndim fiecare: şi dacă aş fi bogat… ce-aş face cu banii?

„Tatal nostru” – leapşa

Leapşa, în limbajul blogerilor, înseamnă să stîrneşti o chestie, să lansezi un subiect pe care să îl dai mai departe. LA fel cum jucam alergatelea prin curtea şcolii şi trebuia să alergi pînă loveai cu palma pe cineva. După ce era lovit acela, trebuia să alerge el.

Cristi Lucaci a pornit leapşa, am preluat-o eu, am dat-o lui Vasile, apoi Daniel a dat-o mai departe.

Hai să continuăm, că devine interesant.

Cred că este prima leapsă între pocăiţi. Promiţător. Bine că n-am pornit de la Opel your eyes! 🙂

Cu ce continuăm?

Daniel are şi el blog

Nu numai Dănuţ Mănăstireanu are blog cu referire la dosarele Securităţii.

Şi autorul controversatei cărţi Pigmei şi Uriaşi a intrat în blogosferă.

Daniel Mitrofan şi-a creat un blog numit Centrul de istorie şi apologetică.

Cred că deja asistăm la scrierea celui de-al doilea volum din Pigmei şi uriaşi. Ne aşteaptă surprize tot mai mari!

Ţineţi-vă bine! Puneţi-vă centurile de siguranţă în blogovehicul că merge cu viteză din ce în ce mai mare şi curbele sînt tot mai periculoase.

Bun venit, Dane!
Se umple wordpress-ul de neoprotestanţi, fraţilor!

Rugăciune de Sabat

După vîrtejul din ultimele zile să facem un popas. Merită să ne spălăm sufletele în rugăciuni.

Tocmai am ieşit din Sabatul nostru al creştinilor, duminica, şi tocmai am terminat Sabatul nostru al păstorilor, lunea.

Sînt într-un mood evreiesc. Mă gîndesc tot timpul la Fiddler on the roof. Vă spun mai încolo de ce, dar o să revin cu ceva postări pe tema acestui film, care pune o problematică mai adîncă decît s-ar putea intui la prima vedere.

Iată o scenă care mă duce cu gîndul la normalitatea pierdută a caselor noastre.

Pentru ce este zi de SAbat, dacă nu ne odihnim?

Pentru ce ne odihnim, dacă nu ni se tihnesc sufletele în familie?

Pentru ce să avem tihnă fără binecuvîntare?

Vedeţi scena? Soţul şi soţia faţă în faţă. Acum citiţi din nou Matei 5, cu lumina în întuneric. În faţa ei sînt lumînările.

Rugăciunea taţilor şi mamelor. Ce-ţi poţi dori mai mult? Ce înseamnă succes în viaţă afară de a fi buni taţi şi mame bune?

Ce bucurie mai mare pentru o soţie decît un soţ care să îi poarte de grijă şi fiice ca Rut şi Estera?

Ce fericire mai mare pentru un tată decît să îi strălucească numele în Israel prin fii? Ce succes poate fi mai mare decît să îţi păstrezi numele curat şi Domnul să îţi fie scut împotriva ruşinii? Ce puterea mai de dorit decît cea a Domnului?

Şi pentru toţi…măcar să ne ţină Domnul departe de durere…

May the Lord protect and defend you.
May He always shield you from shame.
May you come to be
In Israel a shining name.

May you be like Ruth and like Esther.
May you be deserving of praise.
Strengthen them, Oh Lord,
And keep them from the strangers’ ways.

May God bless you and grant you long lives.
(May the Lord fulfill our Sabbath prayer for you.)
May God make you good mothers and wives.
(May He send you husbands who will care for you.)

May the Lord protect and defend you.
May the Lord preserve you from pain.
Favor them, Oh Lord, with happiness and peace.
Oh, hear our Sabbath prayer. Amen.

Blogul lui Danut

Danut Manastireanu are blog.

Finalmente. Bine ai venit, Danut, în lumea asta ciudată a blogărilor! Îţi spune un „bătrîn”! 🙂

Cu asta am dat lovitura pe wordpress. Iar se irită oarecine. Lista mea se completează încet încet şi din Top 100, 10 sînt „pocăiţi”. 10%?

Nu asta-i important!

Blogul începe cu dosarele de la Securitate. Poate că vom reflecta cu toţii, împreună la grozăviile care ies de acolo.

Acolo veţi găsi o parte dintr-o istorie tristă pentru el, tristă pentru mine.

Dumnezeu să aibă milă de noi, dar este bine să se vadă dosarele de la Securitate, ca să înţelegeţi de ce facem „atîta gît” cînd ne vorbim despre cei care şi-au vîndut fraţii.

Dumnezeu să aibe milă de noi de toţi!

Deocamdată atît.

„Cel rău” şi răul

Cum pot trăi într-o lume rea, eu care sînt bun? Asta a fost întrebarea la care am încercat să răspund o vreme în viaţa mea. Am articulat un răspuns aseară la Iris.

O imagine esenţială prezentării a fost Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde.

Iată că au apărut şi primele „critici” .

AICI este fişierul audio pentru cine este interesat. Cred că cel mai mult merită cîntarea de la început. Rar mi-a mai fost dat să o cînt cu atîta convingere.

Fişierul audio a fost oferit la „cererea ascultătorilor” 🙂

Fiţi blînzi cu reacţiile la cîntare, dar critici la adresa conţinului predicii.

Se spune că n-ar trebui să rîdem de cineva şi să-l ridiculizăm atunci cînd îşi boceşte morţii şi cînd se roagă…

Cînd predică …. este voie! 🙂

Şi ne izvăveşte de rău…

Tema din seara aceasta de la Iris este: Cum putem trăi într-o lume care musteşte de rău cei care sîntem chemaţi de cel Bun la a fi buni?

Este începutul unei serii care porneşte de la o carte a lui RAvi Zacharias.

Nu trebuie să uităm că această frază este parte din rugăciunea Tatăl Nostru din Matei capitolul 6.

Nu trebuie să uităm că acest pasaj este în Predica de pe munte.

Haideţi să rememorăm textele precedente şi să le citim în cheia tensiunii dintre bine şi rău:

Toată predica este plină de ironia situaţilor imposibile . Dacă trebuie, argumentez asta.

Uitaţi-vă la Fericiri, va fi bine de voi cînd vă va fi rău – bucuraţi-vă şi veseliţi-vă ….Mat. 5:12

Binele este în rău, ca grîul în neghină (vezi Matei 13), sarea este în carnea de sabat şi lumina aprinsă în întunberilcul de seara de parascheve. Matei 5:13-16

Răul nu este cel comis, ci cel gîndit, nu cel înfăptuit, ci cel rostit. Nu trebuie să ucizi, trebuie să jigneşti, nu trebuie să curveşti, trebuie să pofteşti. Matei 5: 21 în continuare şi 27.

Nu-i aşa că este o situaţie imposibilă?

Răul este la tine, mîna şi ochiul rău pe care trebuie să-l îndepărtezi, Matei 5:30

Răul îţi este dincolo dincolo de DA şi NU, chiar în vorbire, vezi Iacov 3 şi Matei 5: 33

Răul este să răspunzi cu rău, dar poţi să iubeşti pe cel care îţi face rău? Poţi? Matei 5: 38.

E rău să fii neprihănit, nu, dar să îţi arăţi bunătatea în pieţe, da .

Este rău să te rogi, nu, dar este rău să te rogi la colţurile uliţelor,

Este rău să faci milostenie, nu, dar fără să ştie stînga ce face dreapta. Matei 6:1-6 şi de la 16- 18

Apoi ajungem la punctul climactic al predicii în locul în care ne aşează Dumnezeu, ne pune în gură cuvinte ca să ne aşezăm singuri în păienjenişul de relaţii vitale.

Ştiţi ce este paradoxal?

Iosif Ton – Despre bunătate şi despre omul bun

Despre bunătate și despre omul bun

Un alt fel de război

Între anii 1996-2005, preocuparea mea principală a fost viața spirituală, adică viața trăită cu Dumnezeu. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le-am înțeles și le-am explicat în cursurile de viață spirituală ținute în biserici din toată țara au fost cuprinse în cartea mea Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus, sub călăuzirea Duhului Sfânt, publicată de Editura Cartea Creștină.

Au existat foarte multe lucruri pe care eu însumi nu le-am înțeles mai înainte și pe care le-am studiat și mi le-am clarificat cu ocazia pregătirii acestor cursuri. Pot să spun că am avut multe descoperiri noi, care mi-au îmbogățit propria mea viață spirituală dincolo de orice așteptări ale mele. Chiar și după încheierea acelor cursuri am continuat să văd, să înțeleg, să percep lucruri noi. Pe unele dintre acestea le-am scris în lunga introducere la cartea numită mai sus, introducere pe care am intitulat-o Bazele teologice ale vieții spirituale.

Subiectul acesta nu a încetat să mă preeocupe și de atunci încoace. Una dintre problemele în care am simțit că nu am o imagine destul de cuprinzătoare este aceea a lucrurilor care se întâmplă în om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu, când este născut din nou (Ioan 1:3-5), când este născut din Dumnezeu (Ioan 1:13), când este plasată în el sămânța lui Dumnezeu (1 Ioan 3:9), și când este făcut părtaș al firii dumnezeiești (2 Petru 1:4). Întrebarea fundamentală pe care mi-am pus-o a fost aceasta: Ce se schimbă în om când se naște din nou și ce nu se schimbă? Răspunsul pe care l-am dat la cursurile mele a fost că se schimbă orientarea generală a vieții, sau atitudinea fundamentală a vieții, adică omul născut din nou este acum orientat spre Dumnezeu și urăște ce urăște Dumnezeu și iubește ce iubește Dumnezeu. Ceea ce nu se schimbă, am spus atunci, sunt obiceiurile care, în totalitatea lor, alcătuiesc caracterul. La schimbarea obiceiurilor trebuie să lucrăm noi sistematic, prin înnoirea minții (Romani 12:2) și prin trăirea reală în unire cu Cristos și sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Lucrurile acestea le văd și astăzi la fel, dar Domnul m-a călăuzit să merg mai departe și să explorez mai atent și mai profund diferența dintre Vechiul Legământ, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise pe table de piatră, și Legământul cel Nou, în care poruncile lui Dumnezeu sunt scrise în inimă (Ieremia 31:33 și Evrei 8:10 și 10:16). După cuvintele Domnului Isus, pomul rău este făcut pomul bun, cu alte cuvinte, tot ale Domnului Isus, omul rău este făcut omul bun (Matei 12: 33-37).

Pe noi ne sperie și ne blochează cuvintele spuse de Domnul Isus tânărului bogat: „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu” (Marcu 10:18). Noi nu vedem că Domnul Isus folosește aici hiperbola atât de titpic iudaică și, mai ales nu vedem că însuși scopul lucrării Domnului Isus prin Noul legământ este tocmai să schimbe natura oamenilor și să producă oameni buni, așa cum Tatăl lor ceresc este bun (Luca 6: 35-36).

Am ajuns, deci să văd și să înțeleg că transformarea fundamentală care se produce într-un om atunci când se întoarce cu adevărat la Dumnezeu este că omul vechi a devenit omul nou, omul rău a devenit omul bun, și că atitudinea fundamental nouă din omul născut din Dumnezeu este bunătatea.

Este normal să fie așa. Fiii celui rău sunt răi, iar fiii Celui Bun sunt buni. Căci scopul fundamental și primordial al lui Dumnezeu este să-și producă fii după chipul și asemănarea Sa, fii care seamănă cu Tatăl lor, ființe umane a căror trăsătură fundamentală de caracter este bunătatea.

Așadar, am început să fac un studiu nou despre bunătate, să fac o analiză și o definire mai clară a bunătății.

Ce este bunătatea și ce înseamnă să fii om bun? Chemarea esențială a lui Dumnezeu este ca din noi să piară orice fel de răutate și, dimpotrivă, adică prin contrast cu aceasta, să fim buni unii cu alții, să fim miloși unii cu alții și să ne iertăm unii pe alții, cu continuarea că dacă suntem copii preaiubiți ai lui Dumnezeu trebuie să fim buni și plini de dragoste ca Tatăl nostru (Efeseni 4:31-32 și 5:1-2).

Dar ce înseamnă toate acestea? Cum trebuie atunci să se trateze copiii lui Dumnezeu unii pe alții? Și, de ce există în multe biserici evanghelice atâta răutate, atâta intoleranță, atâta violență verbală (care ucide mult mai radical decât violența fizică!)?

În ultima vreme, am lăsat la o parte alte scrieri și am studiat pe larg tema aceasta, și m-am pregătit să scriu despre ea o serie de eseuri și, poate, chiar o carte întreagă.

Ei bine, tocmai acum, când eu sunt pregătit să scriu despre bunătate, au izbucnit atacurile feroce asupra mea, asupra trecutului meu și asupra caracterului meu pe un anumit blog și de acolo pe multe altele, care fac înconjurul lumii.

Vă mărturisesc că nu le-am citit. Cineva care mă iubește le-a citit și mi-a spus foarte pe scurt ce se scrie și cine scrie. Am înțeles că se scrie foarte mult și deci mi-ar trebui un timp îndelungat să le citesc pe toate. Ce risipă de timp, când Domnul îmi cere să studiez și să scriu despre bunătate!!!

Am înțeles deasemenea că se toarnă asupra mea teribil de multe învinuiri și se produce o înspăimântătoare asasinare de caracter. De ce să mă otrăvesc cu toate acestea?

Apoi, imaginați-vă cât timp mi-ar trebui ca să iau toate aceste acuzații și să vă explic și să vă dovedesc, cu mărturii și cu înscrisuri, că nu sunt adevărate!

Și chiar dacă aș reuși să fac așa ceva, pe cei mai mulți tot nu i-aș convinge, deoarece ei au ales deja să aibă o atitudine dușmănoasă față de mine.

Să privim din altă perspectivă. Eu am 73 de ani, sunt ieșit la pensie, locuiesc literalmente la marginea lumii (uitați-vă pe mapamond unde se află orașul Portland, din statul Oregon, USA și de acolo să vă imaginați ceva mai la sud, un mic orășel între munți, și acolo un mic apartament dintr-un bloc pentru pensionari), cu o pensie care îmi acopere toate cheltuielile pentru trai, fără să mai am aspirații pentru slujbe sau poziții omenești și vă veți da seama că nu mai am interes omenesc pentru a intra în lupte interumane. Vorbind omenește, aș putea spune că nu-mi pasă de ceea ce se scrie despre mine pe aceste bloguri.

DAR! Persoana care mi-a relatat despre ceea ce se scrie despre mine mi-a relatat că un tânăr, citind atâtea lucruri rele despre mine, a zis cam așa: Înseamnă că nu mai trebuie să cred ce predică Iosif Țon și de aceea am luat casetele cu predicile lui, și de la mine și de la mama mea, și le-am pus de o parte!

Vă rog să înmulțiți cu multe mii această declarație. Multe mii de persoane s-au hrănit până acum cu predicile mele, cu cărțile mele, cu cursurile mele, iar acum le iau și le aruncă la coș! Iată, dragii mei, ce mă doare! Iată de ce nu pot să tac în fața a ceea ce se scrie pe aceste bloguri.

7 greşeli „la facere” – la facerea blogului

Iată 10 greşeli în întreţinerea blogului

Le dă cotidianul

Astea sînt la întreţinere, dar la facere?
Îmi vine în cap cel puţin una:

1. să îţi faci blog că n-ai ce face
2. să îţi faci blog că n-ai ce spune
3. Să îţi faci blog că şi-au făcut şi alţii
4. să îţi faci blog că şi-au făcut duşmanii
5. să îţi faci blog ca să îţi salvezi gîndurile
6. să îţi faci blog ca să te păstrezi disciplinat la scris.
7. să îţi faci blog fără să ştii ce este aia şi cu ce se mănîncă

iată că mi-am dat drumul.
Mă opresc că s-ar putea să îmi mai vină una alta în cap!

Primele impresii după conferinţa naţională

A fost o conferinţă bună.
Două zile.
Consiliul uniunii. Bun.
Bine început… restul (AUTOCENZURAT) 🙂

A doua zi.

Preşedintele a făcut o comparaţie între starea României actuale şi situaţia în care se afla biserica gazdă.
Totul este nou, înnoit, mai puţin băncile pe care stau oamenii.
La fel este şi Uniunea. înnoit totul, tot ce ţine de împrejurări şi împrejmuire, mai puţin oamenii. Aceştia au rămas aceeaşi.

Au urmat salutări din diferinte părţi:
Federaţia Europeană – pastor Toma Magda
Uniunea din Republica Moldova – Episcop Valeriu Ghileţchi
ORganizaţia pastorului Billy Graham.

Au urmat rapoartele executivului, buget etc.
Fr. VAsile Taloş părea că voia să spună mai mult dar s-a oprit în punctul în care ar fi urmat, probabil, o întrebare exlozivă, după ce a prezentat felul în care a fost urmărit de Securitate în urmă cu 17 ani pentru a fi izolat, discreditat,….

În rest, mici ezitări ca la orice început (spre exemplu, faptul că o adunare este statutară sau nu se stabileşte la bun început, nu la sfirsit, tot la inceput se stabilesc numaratorii de voturi).

In rest, alte impresii culese de la participanti.
Destul de putini, prea putini participanti: 290?
Foarte multi tineri, pastori si lucratori tineri. Asta este bine? Dar numai bine? Poate că nu!
Unde sint bătrînii?

Inca ceva. Dintre minoritatea celor cu ani mai putini s-a ridicat întrebarea: de ce numai atît de puţină rugăciune?

Cam atit deocamdată.
Mai sînt şi altele?

Să fii iubit…

Cineva mi-a urat azi la conferinţă: „Sa fii iubit!”

Da, corect, îmi place, dar chiar de toată lumea?

Este suspect te iubească o mare majoritate tot timpul şi cred, imposibil, să te iubească toată lumea. Popularitatea este un vin cu venin. Anesteziază. Strică mintea!

Domnul nu l-a primit. N-a primit oţetul cu vinul.

Este îngrijorător să te placă cîte un personaj ca Vadim Tudor sau Gigi Becali.

Deci „sa fii iubit de cine trebuie”…

Despre homeschooling

Copiii noştri au mare noroc. Învaţă într-o şcoală confesională.

Dacă n-ar fi fost oportunitatea asta, alternativa ar fi fost homeschooling-ul.

Nici acum nu-i tîrziu.

Ar merita să discutăm despre homeschooling.

Iată blogul unei entuziaste aici.

Grupul de discuţii are următoarea adresă:

http://groups.yahoo.com/group/educatielibera/

„Ce-a simţit balena după rugăciunea lui Iona?”

Am rîs cu lacrimi! Într-unl dintre comentariile de azi, un „fost student” a scos perla asta.

Recunoaşteţi că e superbă!

Bravo, fost student, se pare că odată cu „ştiinţa” studenţilor mei li s-au trnasmis şi unele stări emetiralice faţă de anumite păcate descoperită la lectura Comediei Umane!

Clarificare solicitată în ceea ce priveşte Scrisoarea deschisă

Ceea ce urmează este o clarificare venită din partea autorlui Scrisorii deschise către Conferinţa Naţională, autor al cărţii Pigmei şi uriaşi.

„Frate Marius,

Ati avut dreptate, trebuia sa fiu mai cumpanit/chibzuit.
Mi se cere o clarificare pe care am promis ca o voi trimite peste tot
unde am trimis si scrisoarea.  Daca puteti sa puneti si continutul
care urmeaza.  Nu este un pas inapoi, ci cred ca este mai cumpanit
astfel 🙂
Va multumesc mult si Domnul sa se indure de noi toti.
Daniel

Clarificare solicitata

In scrisoarea deschisa am inclus o lista de nume ramasa deschisa cu
persoane propuse pentru invitare spre a ne impartasi din experienta
lor cu securitatea,   In aceasta lista se afla si fr. Viorel Iuga de
la care am primit un telefon prin care imi comunica ca este invinuit
de unii ca includerea sa ar insemna colaborarea cu securitatea.
Regret faptul ca s-a tras aceasta concluzie cu privire la dansul, insa
pentru includerea lui in lista un motiv a fost  o declaratie in presa
aradeana
(Nyugat Jelen http://www.observator.info/arhiva/2003/noiembrie/14%20noiembrie/ob9.html)
in care se spunea ca:
<<Pastorul Viorel Iuga s-a numarat printre cei a caror telefoane au
fost ascultate si a fost sicanat. „Imi aduc aminte ca aveau o tehnica
foarte proasta de inregistrat, incat imi dadeam seama imediat ca imi
asculta telefonul si le spuneam sa inregistreze ca se spun lucruri
importante. Au fost cazuri in care unii oameni care aveau informatii
despre ce mi se pregatea ma chemau in varf de munte pentru a ma
preveni, deoarece acolo nu ma puteau asculta.”  Iuga spune ca a fost
intrebat de nenumarate ori cat a avut de suferit si ca a fost chemat
sa dea „cu sub-semnatul„ nu o data, la partid pentru predicile pe care
le tinea. „Chiar daca am suferit mult, Dumnezeul nostru a fost mai
mare decat sistemul. Dumnezeu ne-a trecut prin suferinta, dar nu ne-a
lasat în suferinta.”>>

Nadajduiesc ca interpretarile tendentioase nu vor putea coplesi
spiritul si intentia scrisorii spre a face lumina in trecutul neguros
al Cultului.  Nu e usor sa incerci de unul singur sa faci lumina in
trecutul baptist si m-as bucura sa fie preluata aceasta initiativa
modesta si de altii, cu entuziasm, sinceritate si dorinta de
restaurare a adevarului.
Daniel Mitrofan”

24, Mac, Sibiu, 10,

Cine ştie cunoaşte!

Da, vă aştept la MacDonalds-ul de la Sibiu, la ieşirea spre Oradea, cel învecinat cu Mol-ul.

La ora 10.00 A.M. Dimineaţa. 24 noiembrie.

Voi fi în drum spre casă.

Eu cred că încăpem toţi într-o maşină. 🙂

Luaţi în seamă drumurile astea descurajante pentru călătorit.

Nu cred că vor fi prea mulţi curioşi. Cei care mă cunosc mă servesc în porţii mici 🙂 . Cei care mă iubesc sînt prea departe 😦 .

Sorry, Răzvane, pentru emoticoane! Na, că rimează!

Tragem o fugă pînă la Perla Păltinişului. Luăm acolo o mămăligă mare, un bulz dacic şi plătim nemţeşte.

Respirăm aer de munte, cel mai curat aer din România, şi ne fugărim repede spre lumea de jos unde ne aşteaptă bisericile să le slujim a doua zi.

Duminica seara voi fi în biserica din Iris pentru a dezbate o temă „în oglindă” cu un material de Ravi Zacharias: „şi ne izbăveşte de rău… ”

Cu cei care nu puteţi veni pînă la Sibiu – Păltiniş ne vedem la Cluj!

Servus!

PS.

Multumesc, Ioa, pentru ideea asta cu intilnirea de un an!

Poate facem şi la 10 ani!

Cît de BIG se vede Congresul?

Iată că ecourile Congresului nu s-au stins.

L-am văzut în lumina Farului, au mai pus şi alţii lămpile pe el, lămpi de filatelişti sau entomologi, căutînd tot felul de „bugs” în el.

Acum Congresul se vede ca „cel mai spectaculos eveniment” al ultimului an. Şi nu de oriunde, din întreeeaaaaga lumeeeee evanghelică românească (oare penticostalii ştiu, creştinii după evanghelie ştiu?)

OK! Chestie de gusturi, viziune, poziţionare ideologică, exagerări, hiperbole, stil. Nu este prima dată cînd astfel de lucruri se întîmplă celui care este responsabil de comunicare legat de Metanoia.

Iată:

„The most spectacular event in our evangelical world in Romania, this year, was the election of a new President of the Baptist Union: a godly person who understands the times and welcomes diversity and changes in the denomination.

This shift has changed the status of Metanoia Church in Arad, led by Cristian Barbosu and facilitated a climate of learning and grown in grace within the Baptist denomination. This change will also have positive impact on BIG’s interdenominational ministry, as the president has already sought ways to partner with BIG in the ongoing leadership development endeavor and offered BIG an opportunity to accredit its program through the Baptist Seminary in Bucharest.”

Sursa? BIG.

Nu-i aşa că se vede BIG? Exagerare? Hiperbolă? Hmm!

Fiecare priveşte din curtea lui, dacă s-a rezolvat statutul Metanoia, atunci „this is the most spectacular event in our evangelical world in Romania.”

Ce va însemna asta pentru mişcarea evanghelică din România? Am o idee, dar nu vă spun chiar acum 🙂 . Aştept să diger cel mai mare eveniment că e prea mare ca să fie consumat prea repede.

***

Un băiat mi-a spus că e gata să se căsătorească, totul este aranjat.

L-am întrebat: „Ea ştie?”.

Mă întreb dr. Otniel Bunaciu ştie că i se pregăteşte un nou program la seminar. That’s gonna be BiiiiG!

Să trăiască, înflorească, biguiască!.

***

Cine a spus că în România te plictiseşti?

Iar veţi spune că n-am linişte şi că mi-am găsit pe altcineva de care să mă leg.

Dragi prieteni, vă rog să vă uitaţi că nu le caut eu. Vin singure.

Cîteva cuvinte despre Rugăciune şi din Filocalie

Meditînd la rugăciune zilele astea, am căutat ce spune şi Filocalia despre rugăciune.

Cîteva sînt interesante şi de bun folos.

Iată:

„Să păzim liniştea şi pacea sufletului în toate dar mai vârtos însă în timpul cântării psalmilor căci dracii au ca scop să distrugă rugăciunea prin tulburări.

Nu trebuie să aşteptăm să ne rugăm numai când avem mintea adunată, ci să luptăm să adunăm mintea prin rugăciune.

Înainte de toate să punem pe hârtia rugăciunii noastre o mulţumire sinceră, în al doilea rând mărturisirea şi zdrobirea sufletului întru multă simţire. Apoi să facem Împăratului cererea noastră. Chipul de mai înainte arătat rugăciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de către Îngerul Domnului.

Nu face pe deşteptul în cuvintele rugăciunii tale căci gânguritul simplu şi nemeşteşugit al pruncilor a înduioşat pe Tatăl cel din ceruri.

Nu fi îndrăzneţ chiar dacă ai dobândit curăţia; mai degrabă apropie-te întru smerită cugetare şi multă îndrăznire vei avea.

Îndulcesc bucatele untdelemnul şi sarea; înaripează rugăciunea smerenia şi lacrima.

Cere prin plâns, caută prin ascultare, bate prin îndelungă răbdare! ”Că cel ce cere astfel va lua şi cel ce caută va afla.” Păzeşte-te să nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca să nu fii jefuit din partea dreaptă. (Să nu fii jefuit de curăţie prin fapta bună a rugăciunii, căci rugându-te pentru o femeie ai toate şansele să te gândeşti cu poftă la ea.)

”Domnul nostru este foc mistuitor” (Evrei 12,29) căci precum focul topeşte ceara şi usucă noroiul, aşa şi meditaţia ascunsă topeşte gândurile urâte şi depărtează patimile sufleteşti, luminează mintea, dă strălucire înţelegerii şi bucură inima. Fiindcă meditaţia ascunsă loveşte demonii şi alungă gândurile urâte. (Meditaţia este reflecţia la tainele dumnezeieşti nemărginite care se află mai presus de gândurile referitoare la plăcerile trupeşti. Cugetarea la acele taine dă omului adevăratul sens al existenţei, îl luminează şi-l umple de putere de la Dumnezeu.) Căci ceea ce luminează omul lăuntric şi-l înarmează prin reflecţia (meditaţia) ascunsă se întăreşte de către Dumnezeu, se împuterniceşte de îngeri, se slăveşte de către oameni. Meditaţia şi citirea ascunsă este casa de nedefăimat a sufletului, turnul neclătinat şi ţărmul cel liniştit care păstrează sufletul netulburat. Căci demonii sunt greu loviţi când monahul se întrarmează cu meditaţia şi cititul. Meditaţia este făclia minţii şi deşteptarea conştiinţei, ea topeşte desfrâul, slăbeşte iuţimea, alungă mânia, depărtează răutatea şi scoate afară nedreptatea. Meditaţia dă strălucire conducerii minţii, alungă lenevia, naşte străpungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieşte lacrimile, naşte smerita cugetare, privegherea bucuroasă de noapte şi rugăciunea netulburată. Reflecţia alungă gândurile murdare, biciuieşte demonii, curăţeşte trupul. Aceasta îl învaţă pe om îndelunga răbdare, aduce înfrânarea şi pregăteşte înţelegerea morţii. (Fil. XII)

Rugându-te, păzeşte-ţi cu putere memoria, ca să nu-ţi pună înainte ale sale, ci mişcă-te pe tine spre gândul înfăţişării tale la judecată. Căci de obicei mintea e foarte răpită de memorie în vremea rugăciunii. (Evagrie Ponticul)

Dacă eşti teolog (dacă te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roagă-te cu adevărat; şi dacă te rogi cu adevărat, eşti teolog. (Evagrie Ponticul)

Rugându-te, să nu dai vreun chip lui Dumnezeu în tine, nici să nu îngădui minţii tale să se modelează după vreo formă, ci apropie-te în chip nematerial de Cel nematerial şi vei înţelege. (Evagrie Ponticul)”

http://www.filocalia.ro/despre/4/Rugaciune