„If it be your will….”

Muzica lui Leonard Cohen, spunea cineva, ar trebui vîndută cu o lamă de ras pentru tăiat vene la fiecare CD.

Frămîntat suflet, dar adînc frămîntat.

Există multe feluri de nelinişti. Neliniştea lui Cohen e fascinantă. Evreul din el nu îl lasă fără să se roage şi în batjocoră, la stîlpi, la femei, nu poate să nu plîngă la o adîncime de 1000 de lacrimi. Poate nimereşte odată şi Faţa lui Dumnezeu.

„If your life is burning well, poetry is just the ash!”

Multe se pot spune despre Cohen. Că-i pervers, că a scris o grămadă de porcării, că a cîntat o gramadă de obscenităţi, un lucru nu se poate nega: că arde.

Iată şi versurile unei melodii pe care am pus-o, de asemenea în audio box!

If it be your will
That I speak no more
And my voice be still
As it was before
I will speak no more
I shall abide until
I am spoken for
If it be your will
If it be your will
That a voice be true
From this broken hill
I will sing to you
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing
From this broken hill
All your praises they shall ring
If it be your will
To let me sing

If it be your will
If there is a choice
Let the rivers fill
Let the hills rejoice
Let your mercy spill
On all these burning hearts in hell
If it be your will
To make us well

And draw us near
And bind us tight
All your children here
In their rags of light
In our rags of light
All dressed to kill
And end this night
If it be your will

If it be your will.

PS.

uneori mă întreb de ce nu putem arde şi noi aşa?

Comunicatul UEO referitor la Iain Torrance

Comunicatul referitor la invitaţia prof. dr. Iain Torrance

http://www.emanuel.ro/

Astăzi, un comunicat din partea rectorului UEO

În următoarele ore pe site-ul Universităţii Emanuel va fi adus la cunoştinţa publicului un comunicat din partea rectorului referitor la invitarea prof. dr. Iain Torrance în cadrul acestei şcoli.

Voi crea link-ul respectiv imediat ce comunicatul apare.

„Noi nu!”

Am pus un cîntec în audio box!

„Noi, nu!” cîntat de Anda Călugăreanu.

Versurile sînt de Nicolae Labiş.

Îmi place cum cînta Anda, Labiş nu a fost niciodată poetul meu preferat, mai ales după „Moartea căprioarei”.

Dar versurile acestea reprezintă cîteva dintre gîndurile pe care le am pentru generaţia mea.

Aşa mi-aş dori să spunem cu toţii: „Noi, nu… !”

O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci –
Cine-şi va pierde credinţa-n izbândă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci?

Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să-i moară?
Cine-o să-şi lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povara?
Ca un vânt ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecea
Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi nu! Niciodata! Noi Nu!