h1

„Visul” cu taţi

Noiembrie 5, 2007

Zilele acestea tatăl unui prieten îşi trăieşte ultimele clipe.

Asta mi-a adus aminte de un moment foarte delicat.

Pe cînd scriam articolul despre tatăl meu, am ascultat, coincidenţă, cîntecul lui Stratan Visul. (L-am pus şi in audiobox)

Greu a fost!

Un cîntec care mi s-a părut absolut ridicol la prima ascultare m-a făcut să plîng „ca o muiere”, vorba unui verişor drag!

Se pare că începem să ne preţuim cu adevărat taţii cu cît sîntem mai aproape de momentul în care ne pleacă copiii de-acasă.

Nu la început îi iubim, cînd începem să îi creştem, nu înainte, cînd mai sîntem aproape de ei îi preţuim, ci la sfîrşit, cînd sîntem şi noi, la rîndul nostru departe de „tăţie”, aproape de „bunicie”.

Despre mame nu mai vorbesc acum, că e mai greu şi mai dureros subiectul.

Cînd am vizitat prima dată în viaţă un azil de bătrîni, am îmbrătrînit cu 10 ani, într-o clipă, pentru că am văzut prea mulţi părinţi trăind de pe o zi pe alta, avînd copiii în viaţă.

O bătrînică de acolo, pe al cărei pat scria „internat definitiv” aştepta ca în fiecare marţi să o ia de acolo copiii ei. Îi promiteau: „venim marţea viitoare”.

Probabil că acea mamă va muri într-o marţi.

18 comentarii

  1. Oricum, ce seamana omul, aceea va secera. Copii care si-au dus parintii la azil şi ei au fost dusi de asemenea de copiii lor la azil. Dumnezeu ne cheama sa ne cinstim parintii.
    O melodie care intr-adevar este cutremuratoare:

    Domnul sa ne binecuvinteze tatii la toti care ii mai avem. El sa fie slavit pentru ei.


  2. Unde a disparut articolul despre Fr. Popovici? Nu terminasem de ascultat predica…


  3. Versurile lui stratan sunt frumoase, dar intepretarea si vocae imi displace.

    Un batran pe strazi plangea :(copii l-au dat afar din propria-i acas : tata nu ai loc la noi:(.


  4. Multumesc!


  5. Cred ca acea mama este deja „moarta” din prima Marti cand copiii ei nu au mers dupa ea. O poezie pe care o apreciez mult in ce priveste realitatea parintilor este ” Repetabila povara” scrisa de Adrian Paunescu. Spune multe. Har si pace si intelepciune la toti.


  6. Calin, eu nu apreciez nimic scris de Adrina Paunescu.


  7. aceeasi dezbatere:

    Un tehnician? Ajunge?


  8. Cînd am vizitat prima dată în viaţă un azil de bătrîni, am îmbrătrînit cu 10 ani, într-o clipă, pentru că am văzut prea mulţi părinţi trăind de pe o zi pe alta, avînd copiii în viaţă.
    ….

    este foarte greu sa judeci astfel de situatii.Uneori azilul e, daca nu cea mai buna, dar macar o solutie.Bunica mea, Dumnezeu s-o ierte! a locuit cu noi(cu mine si cu sotul) 7 ani.Cel putin de ultimii nici nu vreau sa-mi amintesc.Poate daca ar fi existat un azil cu conditii decente unde sa stea am fi fost mai fericite amandoua , si poate i-as fi pastrat o amintire cat de cat mai placuta :(.


  9. Pentru cei ce nu stiu „moldovenenste”: ce inseamna „nu-s mitel” in versutile lui Stratan?

    Refren:
    Tata, tata, asta-i prima data
    In viata mea cand cred in ce nu-i drept.
    Stiu ca nu-s mitel si inteleg ca niciodata n-ai Sa te intorci
    Dar te astept


  10. Nu sînt mic, adică mititel.

    Irina, ştiu cum este.
    Bunica noastră din partea mamei a fost foarte bolnavă în ultima parte a vieţii.
    A stat cîteva luni la fiecare dintre cei 9 copii pe care i-a crescut.

    Cred ca aşa se cădea.

    a fost un chin, dar şi ea s-a chinuit cu toţi 12 (3 au murit)


  11. Nu este drept ca părinţii să se chinuiască cu noi şi noi să nu le răsplătim eforturile prin aceeaşi grijă.

    Da, este trist, bătrîneţea este o anticameră a morţii, dar …


  12. Pe mine pur şi simplu mă înspăimântă moartea celor dragi. Am plâns mult timp de teama că o voi pierde pe bunica, cea care m-a crescut când eram mică şi care a fost stâlpul din viaţa mea. Şi Domnul a luat-o anul trecut. Încă nu m-am liniştit. Bunici nu mai am.
    Acum mi-e şi mai teamă decât înainte să nu pierd ce mai am.
    E foarte ciudat când începi să îţi dai seama că părinţii tăi îmbătrânesc. Cred că atunci începe să se termine copilăria….


  13. Cînd ne mor părinţii? Atunci ce se întîmplă, Ioa?

    Copilăria mea s-a terminat la cinci ani, fix exact!
    atunci am înţeles că sînt „bărbat în casă”.

    Anul trecut a murit mama soţiei, o femeie extraordinară.
    Atunci soţia mea a trecut printr-o transformare foarte mare, a fost ca o renaştere foarte dureroasă.

    Nu părul alb al părinţilor ne scoate peri albi, ci sicriele lor.


  14. Irina, ştiu cum este.
    Bunica noastră din partea mamei a fost foarte bolnavă în ultima parte a vieţii.
    A stat cîteva luni la fiecare dintre cei 9 copii pe care i-a crescut.

    Cred ca aşa se cădea.

    a fost un chin, dar şi ea s-a chinuit cu toţi 12 (3 au murit)
    ….
    iti spun drept ca pe mine nu faptul ca a trebuit s-o ingrijesc fizic m-a facut sa sufar, desi nu a fost chiar usor – dar trec altii prin suferinte mai grele- ci relatia pe care am avut-o :(.In toti anii n-am reusit sa ma inteleg cu ea.Nu mai intru in amanunte, cum se zice „de morti numai de bine”.Am ramas cu durerea ca nu m-a durut cand a murit- mi se pare ceva cumplit -sa nu te regrete lumea cand mori.


  15. in legatura cu azilul, eu vad altfel lucrurile. Nu as vrea sa fiu o povara pentru copiii mei, sa-si sacrifice ei zilele pentru mine. Eu m-am sacrificat pentru ei, ca parinte, ca si ei, la randul lor sa se sacrifice pentru familia lor. Viata trebuie sa mearga inainte. Din istorie trebuie numai invatat.


  16. da, patratosule, ai dreptate…copilaria se termina atunci cand iti vezi sicriele parintilor, 5 ani ca la tine sau 24 de ani ca la mine.


  17. Cristina, cred că trebuie să ne sacrificăm pentru părinţi, idndiferent de condiţia lor.

    Crina, îmi pare rău pentru ce îmi spui.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: