Răbdare, sper să rezolv.
Ori mi-a fost spart, ori este ceva de la wordpress.
N-am nici in „manage” nimic
Asta este!
Ce-i electronic se pierde 🙂
Răbdare, sper să rezolv.
Ori mi-a fost spart, ori este ceva de la wordpress.
N-am nici in „manage” nimic
Asta este!
Ce-i electronic se pierde 🙂
Emanuel Adrian Sârbu scrie, dintr-o altă perspectivă (nu o comentez acum) despre colaborarea unor păstori cu securitatea.
Deocamdată două corecţii:
1. Nu este vorba despre „foştii”. Ei sînt „actualii”. Ei nu sînt foşti pentru că nu s-au retras, sînt încă pe scena eclesială şi academică românească. Predau, ţin conferinţe etc.
2. Nu poate fi vorba despre „clerici”, pentru că noi nu avem clerici. Este vorba despre pastori, lucrători etc.
poate şi o observaţie sau două, daţi-mi voie la trei:
1. Iubirea faţă de cineva nu trebuie să ne împiedice să vedem adevărul. Adevărata şi mai înalta iubire este să iubeşti şi atunci cînd ai cunoscut tot adevărul.
Îmi iubesc mai mult tatăl acum după ce am spus adevărul despre el.
Atitudinea „lăsaţi-mă, nu vreau să mai ştiu” este acceptabilă, dar există o cale mai bună, aceea arătată de apostolul Pavel în 1 Corinteni 13.
Acolo ideea este că ştiu cu cine am de-a face, dar dragostea aceea”acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” Asta înseamnă că are o grămadă de acoperit (după ce va fi fost descoperit prin pocăinţă), se încrede din nou în fraţi, are curajul acesta, da, să se încreadă din nou în fraţii care ne-au minţit, nădăjduieşte că ei se vor schimba şi vor trăi o viaţă nouă şi curată şi, chiar dacă nu se vor întîmpla aceste lucruri, este în continuare gata să sufere totul.
2. Admir evocarea fratelui Emanuel, este plină de emoţie şi căldură, dar nu pot să nu văd calea mai bună pe care ne-o oferă Biblia, aceea a dragostei care nu numai că ajunge la confruntare, dar se confruntă cu ceea ce este rău în fraţi şi, în ciuda acestor lucruri, continuă să iubească.
Prefer dragostea lucidă şi aspră celei care se îndulceşte în suspinurile amintirilor dulci. Prefer dragostea clarvăzătoare celei care preferă să îşi acopere ochii şi, adeseori, să îşi anestezieze conştiinţa.
Prefer o relaţie bună cu fraţii în adevăr, dar consecventă relaţiei cu Adevărul. Prefer libertatea rostirii unui adevăr în Dragoste decît uşurarea pe care o simţim cînd se lasă tăcerea grea. Prefer dialogul în dragoste, tăcerii din dragoste.
3. Declar cu toată responsabilitatea înaintea Domnului:
Îl iubesc pe tatăl meu. De aceea am scris ceea ce am scris despre el.
Îl iubesc pe fr. Ioan Bunaciu Sr. De aceea i-am scris un articol în volumul omagial. (Ştiam din gura lui că a colaborat cu autorităţile dinainte de 1989 cu mult înainte de acel articol)
Îl iubesc pe fr. Vasile Talpoş.
Îl iubesc pe fr. Iosif Ţon. De aceea nu mai scriu deocamdată nimic despre dînsul acum.
Mă veţi întreba dacă îi şi respect.
Asta este cu totul altă problemă. Îi respect din cauza vîrstei, din cauza unui lucru sau altul, mi-ar fi plăcut să îi respect pentru mai mult.
Aici intervine ceea ce Emanuel Sârbu numeşte „judecata fraţilor”. Eu prefer să îi spun „dreaptă cumpănă” şi „luciditate”.
Lăsaţi-mă să fac deosebire între lucrurile bune şi rele pe care le-a făcut un frate sau altul şi să nu fiu silit să îl iau „la pachet”, aşa cum ni se dădeau cărţile lui Marin Preda cu Raportul celui de-al XII-lea Congres, în librării, pe vremea lui Ceauşescu.
Lăsaţi-mă să aleg între bine şi rău, între fapte şi fapte şi să îi iubesc pe oameni desprinzîndu-i de faptelele lor.
Cred că şi această atitutine este biblică. Oricum este mai bine în lumină decît sub obroc.
A apărut newsletterul pe luna Noiembrie.
Îl găsiţi AICI în format pdf.
În următoarele zile voi participa la Iaşi la un eveniment organizat de Universitatea Alexandru Ioan Cuza în cadrul
Centrului de Studii Clasice şi Creştine al Facultăţii de Istorie.
Va avea loc o serie de cursuri tematice de aprofundare în domeniul Antichităţii clasice şi creştine. Aceste cursuri, care se vor desfăşura anual pe parcursul a 4-5 zile, sunt destinate exclusiv doctoranzilor. Ele vor consta din prezentarea de către un număr redus de specialişti din ţară şi străinătate a unor probleme restrânse din variate spaţii ale Antichităţii, a unor direcţii şi metodologii noi de abordare a cercetării istoriei clasice şi post-clasice, precum şi din activităţi practice de comentarii de izvoare, analize ale unor lucrări, studii de caz etc.
Cursul de anul acesta va avea ca tematică
Secolul al IV-lea p. Chr. – interferenţe, conflicte, reconcilieri între creştinism şi păgânism
Se va desfăşura între 6-10 noiembrie şi va fi susţinut de către profesori de la Universităţi din Italia şi România.
Datoria mea este să îi pun la un loc pe Cicero şi pe Augustin. Va fi un studiu comparativ asupra influenţei filozofului şi retorului arpinat asupra teologului şi predicatorului Augustin.
Sper să fie bine!
Dacă interesează pe cineva, după ce se epuizează evenimentul, poate voi obţine permisiunea de a vă pune la dispoziţie prezentarea.
Textele latineşti nu vor fi traduse.