h1

Dacă nu pot fugi de El, atunci unde-i libertatea?

Noiembrie 6, 2007

Azi m-am trezit cu un gînd foarte puternic în minte.

Nu l-am putut lepăda nicicum. A devenit din ce în ce mai puternic. Mi-am făcut cafeaua, n-a trecut, nici cu bărbieritul n-a trecut.

Cum pot exprima altfel diferitul în ceea ce îl priveşte pe Dumnezeu? Ce anume Îi este unic Sieşi faţă de oricare altă fiinţă? Sînt multe feluri de a-L defini! Textele biblice ne ajută, la fel şi scrierile patristice, folosindu-se de instrumentele filozofiei greceşti (tensiunea transcendent-imanent, vizibil-sensibil, etc.)

Am găsit şi aceasta poate fi definită relaţional, mai mult buberian decît capadocianeşte, recunosc!

Dumnezeu este singura Fiinţă de care fiinţa nu poate fugi (fiinţa în sensul filozofiei clasice)! Este singura relaţie din care nu poţi ieşi, în prezent sau escatologic vorbind.

Nici ateul, care neagă prezenţa-I acum, nu va putea scăpa de întîlnirea de atunci.

Putem fugi şi închide orice altă relaţie, putem fugi de diavol (numai dacă ne apropiem de Dumnezeu, vezi epistola lui Iacov), putem fugi de oameni, dar nu putem scăpa relaţiei cu El (PS. 139).

De ce-i aşa?

Pentru că înseşi omenitatea noastră (statutul de om, ontologic vorbind) depinde de relaţia cu Dumnezeu.

Fiind creat după Chipul şi Asemănarea Sa, atunci omenitatea mea se desăvîrşeşte în proximitatea lui Dumnezeu.

Asta înseamnă că singura şansă de a deveni în desăvîrşire este să mă întîlnesc cît mai curînd cu El în veacul de acum.

Cea mai mare tragedie este să mă întîlnesc cu El dincolo de istorie, în veacul care va să vie, la judecata viilor şi morţilor ca să îmi conştientizez doar ratarea desăvîrşirii întru omenitate.

Nu cred că sînt original, s-ar putea să fi citit chestiile astea undeva, dar m-a lăsat cu un gust dulce amarui, ca ciocolata pe care tocmai o mestec: de Dumnezeu nu poţi fugi, şi atunci unde este libertatea, dacă ştiu că mă prinde oricum la următoarea intersecţie? De Dumnezeu nu poţi scăpa, ce bine….

Sînt liber doar în măsura în care rămîn ceea ce sînt.

Rămîn ceea ce sînt doar în relaţie cu Dumnezeu.

Eu, păstrîndu-mă pe Mine,  sînt liber doar în relaţie cu Dumnezeu.

Aşa se pare!

13 comentarii

  1. Acceptand ideea ca Dumnezeu (Isus) e adevarul, atunci unirea, relatia cu Dumnezeu inseamna libertate.

    Relatie, in orice mod inseamna dependenta, iar dependenta presupune o oarecare ingradire a libertatii, dar si compensarea unor lipse personale. Nu cred ca e buna compararea relatiei familiale. Relatia in cazul acesta este intre persoane finite, limitate.

    Unirea, relatia cu Dumnezeu este mana intinsa a Infinitului catre finit. Finitul accepta Infinitul, devenind astfel infinit la randul sau, de unde si libertatea, cel putin la nivel conceptual.

    Frumos gand.
    D’apoi sa nu dea pace nimanui un astfel de gand!


  2. Si totusi Dumnezeu e total delimitat de pacat. Cred ca, odata, pacatul va fi pus definitiv deoparte. Atunci, nu sunt liber sa fug de Dumnezeu?


  3. Se poate defini notiunea de libertate? Sau nu este de cat aceeasi minciuna pentru care parintii nostri au fost izgoniti din gradina? Gradina i-a ingradit. Sarpele le-a oferit alternativa „libertatii”. Pe care au si capatat-o.

    Apostolul Pavel ne recheama la „slobozenia in Hristos”, ne invita inapoi in gradina.

    Ai dreptate, Patratosu! Notiunea trebuie completata la loc. Pentru ca ea capata sens numai in relatia cu Adevarul. Libertatea, luata singura, nu este decat copilul acela care urma a fi taiat in doua de Solomon.


  4. „decat”, bineinteles.


  5. Sistemul de gandire al lui Martin Buber e antropocentric (usor de inteles dupa razboi si holocaust). Existi pt ca te relationezi la mine(eu sunt referinta; nu e cazul pt EL!).

    La Augustin , libertatea este starea vointei de a-L alege pe El, nu? tu stii mai bine!Daca nu-l alegi pe EL, ramai cu liberul-arbitru, care nu se poate pierde.
    Sf.Anselm a preluat si el acceptiunea aceasta.
    Harul (gratia Divina) este cel care ne ajuta sa operam in si spre libertate.

    „Eu, păstrîndu-mă pe Mine, sînt liber doar în relaţie cu Dumnezeu.” – aici, „Mine” este expresia theosis-ului, sau de ce e scris cu majuscula?


  6. Platinga, ca vorbiram aseara de el si e de-al nostru, vorbeste despre lumea noastra ca despre cea in care D-ZEU a ingaduit cel mai putin rau (cea mai buna lume posibila).

    Suferinta, raul din lume se desfasoara si ca o consecinta a liberului-arbitru al unor indivizi. Inseamna ca DZEU a limitat optiunile liberului-arbitru pt a putea creea „lumea cea mai buna”?
    Suntem liberi, dar pana la o limita prestabilita de EL? (exemplu: sunt liber sa fug 100m in 3 sec dar e imposibil,nu?)

    ce spuneti?


  7. Depinde pe ce plan. Sunt liber sa alerg 100 de metri sub 3 secunde. Si culmea, am reusit. Dar pe plan imaginar. Si nimeni nu-mi poate fura aceasta libertate. Chiar daca premiul e imaginar, e al meu si nu mi-l poate contesta nimeni.

    Revenind la realitate, cred ca n-as fi liber daca mi-as propune sa alerg suta de metri in 3 secunde. Tocmai datorita imposibilitatii. Suntem liberi atunci cand ne propunem tinte, scopuri tangibile. Nu orice lucru dezirabil e si tangibil.


  8. ne intoarcem la fata morgana sau la pitra filosofala?
    Libertatea e o iluzie pana la urma?

    In comunism erai liber sa-i injuri in gand, dar n-o puteai face prin viu grai!…si libertate au cerut la Tmisoara inainte sa-i impuste,nu? de ce?ca doar aveau libertate la nivel imaginar: „Dar pe plan imaginar. Si nimeni nu-mi poate fura aceasta libertate.”
    De ce nu era/e de-ajuns?


  9. Atunci de ce privirea la o femeie si pacatuirea in imaginar e la fel de vinovata ca si savarsirea faptei in realitate?


  10. Ma bucur ca au inceput sa curga comentariile si pe o tema mai importanta decit un eveniment ratat.

    Andrei, ce intelegi prin unirea cu Isus si cind crezi ca se intimpla asta. Vorbesti in termenii in care vorbeste fr. Ton in cursul de viata spirituala?

    Don Q, da, ai dreptate, asta am vrut sa spun, libertatea umana este deplină doar între limite, între gardurile grădinii.

    Ciprian S. Buber nu este creştin, personalismul sau dialogic a fost instrumentat de unii trinitarieni, tratatul Eu şi Tu este superb, dar riscă colapsarea sinelui în relaţie.
    Augustin a avut dreptate, ramin liber si cind il refuz pe el, pentru o vreme insa, Augustin a rezolvat antropologia prezentului foarte bine, dar din perspectiva escatologica o incurcam oricum.

    Libertaea lui Dumnezeu de a ne pedepsi ramine nestirbita, la fel si libertatea omului de a alege

    Mine este Eu-l meu in cea mai buna varianta a sa, răscumpărată, Ciprian S.

    Foarte bune si relevante exemplele date de tine, Ciprian S.

    La fel si exemplul lui Andrei cu alergatul.

    Pe Plantinga il contrazice Geisler care spune că cea mai bună lume posibilă este următoarea, nu aceasta. Aşa cred, dar nu pot da citatul.


  11. da, Buber era evreu, monoteist deci.Sper ca n-ai inteles din postare ca as fi fost de-acord cu sistemul sau.
    Rezolvarea lui Augustin este si cea paulina, adica un pic in ceata si un pic contradictorie, atat cat sa faca misterul mai atractiv.

    E facila optiunea lui Geissler: a priori fie speculezi, fie intuiesti(in cazul asta pe baza scrierilor sfinte).
    Mult mai greoi mi se pare demersul lui Platinga pe o carare super-batatorita! si e de-al nostru!


  12. Nu sint de acord cu Buber, dar imi place 🙂

    este una dintre cartile mele favorite.

    Da, Augustin este cuminte, paulian,
    Cea mai buna lume posibila a fost creata deja, dar nu este cea in care traim noi.
    „Ma duc sa va pregatesc un loc”.
    prefer sa rezolv asta in cheia escatologica.


  13. frumos si diplomat



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: