h1

Din nou despre colaborarea cu securitatea… (răspuns lui Emanuel Sârbu)

Noiembrie 6, 2007

Emanuel Adrian Sârbu scrie, dintr-o altă perspectivă (nu o comentez acum) despre colaborarea unor păstori cu securitatea.

Deocamdată două corecţii:

1. Nu este vorba despre „foştii”. Ei sînt „actualii”. Ei nu sînt foşti pentru că nu s-au retras, sînt încă pe scena eclesială şi academică românească. Predau, ţin conferinţe etc.

2. Nu poate fi vorba despre „clerici”, pentru că noi nu avem clerici. Este vorba despre pastori, lucrători etc.

poate şi o observaţie sau două, daţi-mi voie la trei:

1. Iubirea faţă de cineva nu trebuie să ne împiedice să vedem adevărul. Adevărata şi mai înalta iubire este să iubeşti şi atunci cînd ai cunoscut tot adevărul.

Îmi iubesc mai mult tatăl acum după ce am spus adevărul despre el.

Atitudinea „lăsaţi-mă, nu vreau să mai ştiu” este acceptabilă, dar există o cale mai bună, aceea arătată de apostolul Pavel în 1 Corinteni 13.

Acolo ideea este că ştiu cu cine am de-a face, dar dragostea aceea”acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.” Asta înseamnă că are o grămadă de acoperit (după ce va fi fost descoperit prin pocăinţă), se încrede din nou în fraţi, are curajul acesta, da, să se încreadă din nou în fraţii care ne-au minţit, nădăjduieşte că ei se vor schimba şi vor trăi o viaţă nouă şi curată şi, chiar dacă nu se vor întîmpla aceste lucruri, este în continuare gata să sufere totul.

2. Admir evocarea fratelui Emanuel, este plină de emoţie şi căldură, dar nu pot să nu văd calea mai bună pe care ne-o oferă Biblia, aceea a dragostei care nu numai că ajunge la confruntare, dar se confruntă cu ceea ce este rău în fraţi şi, în ciuda acestor lucruri, continuă să iubească.

Prefer dragostea lucidă şi aspră celei care se îndulceşte în suspinurile amintirilor dulci. Prefer dragostea clarvăzătoare celei care preferă să îşi acopere ochii şi, adeseori, să îşi anestezieze conştiinţa.

Prefer o relaţie bună cu fraţii în adevăr, dar consecventă relaţiei cu Adevărul. Prefer libertatea rostirii unui adevăr în Dragoste decît uşurarea pe care o simţim cînd se lasă tăcerea grea. Prefer dialogul în dragoste, tăcerii din dragoste.

3. Declar cu toată responsabilitatea înaintea Domnului:

Îl iubesc pe tatăl meu. De aceea am scris ceea ce am scris despre el.

Îl iubesc pe fr. Ioan Bunaciu Sr. De aceea i-am scris un articol în volumul omagial. (Ştiam din gura lui că a colaborat cu autorităţile dinainte de 1989 cu mult înainte de acel articol)

Îl iubesc pe fr. Vasile Talpoş.

Îl iubesc pe fr. Iosif Ţon. De aceea nu mai scriu deocamdată nimic despre dînsul acum.

Mă veţi întreba dacă îi şi respect.

Asta este cu totul altă problemă. Îi respect din cauza vîrstei, din cauza unui lucru sau altul, mi-ar fi plăcut să îi respect pentru mai mult.

Aici intervine ceea ce Emanuel Sârbu numeşte „judecata fraţilor”. Eu prefer să îi spun „dreaptă cumpănă” şi „luciditate”.

Lăsaţi-mă să fac deosebire între lucrurile bune şi rele pe care le-a făcut un frate sau altul şi să nu fiu silit să îl iau „la pachet”, aşa cum ni se dădeau cărţile lui Marin Preda cu Raportul celui de-al XII-lea Congres, în librării, pe vremea lui Ceauşescu.

Lăsaţi-mă să aleg între bine şi rău, între fapte şi fapte şi să îi iubesc pe oameni desprinzîndu-i de faptelele lor.

Cred că şi această atitutine este biblică. Oricum este mai bine în lumină decît sub obroc.

Anunțuri

66 comentarii

  1. Emanuel,

    spui ca l-ai respectat pe Talpos dar dai numai exemple negative. Am fost si eu student un an la Bucuresti si atestez experientele nefericite in leg cu sus numitul. Mie mi-e greu sa spun ca il respect. Si chiar daca spui ca il respecti, ti-am citit paragraful de pe blogul tau, nu prea se vad exemple.
    Nu te critic, ci sunt curios pentru ce anume il respecti pe Valpos Tasile…


  2. Deocamdată Emanuel n-a citit comentariul meu, cred.

    Hai să îţi spun eu pentru ce îl respect pe fratele V. Talpoş.

    Cel puţin pentru un lucru pentru care compătimesc alături de el.

    E bolnav grav cu inima, operat pe cord deschis. N-am văzut în viaţa mea pe cineva care să îşi stăpînească emoţiile mai bine decît dînsul.

    Am fost în conducerea ultimului Congres împreună. Un congres foarte foarte dificil. Am făcut eu fibrilaţii la 36 de ani, dar dînsul nu s-a clintit.

    Chiar atunci cînd au fost cele mai fierbinţi momente l-am urmărit cu atenţie. A meritat.

    Dacă aş putea să îmi stăpînesc inima la fel, aş trăi 100 de ani.

    Mai este un lucru pentru care trebuie respectat. A văzut cartea Pigmei şi Uriaşi la Congres, s-a uitat la ea (este mărturia altcuiva, nu am văzut eu cu ochii mei) a răsfoit-o şi şi-a dat seama exact despre ce este vorba.

    A spus doar atît „Aşa este!”

    (Repet, nu ştiu dacă este adevărat, dar dacă este adevărat, atunci chestia asta este mult mai respectabilă decît penibilele crize de isterie ale altora)

    Mă întorc înapoi la Cicero şi Augustin! 🙂


  3. tradatorii care se pocaiesc,regreta,ii doare in adancul sufletului,
    cum o fi oare ca sa ai o activitate continua de paracios,ca sa nu spun altfel?este persistenta in pacat
    Nu trebuie sa ai numele de copil al Domnului,ci sa fii un simplu muritor,dar sa ai o coloana verticala,nu sa te apleci,facand lucruri nedemne,urate,mai ales impotriva oamenilor,dar a fratilor,pocait fiind…
    Cred ca Domnul a ingaduit smerirea lor,ba poate ca S a si ingrijit de eaDaniel 9 cu 14
    Oricum un gust tare amar,nu o mireasma ca cea raspandita de Pavel,
    tradarea e ceva mai mult decat un pacat,o cadere in care ti ai vandut pe frati si sufletul l ai vandut satanei,cand altii au fost arsi pe rug,schingiuiti,li s a smuls limba,unghiile si cate si mai cate
    avand o marturie buna pana la sfarsit
    Doamne ai mila!


  4. Tocmai pentru ca este important, dragilor, si pentru ca este mai important decit oamenii si generatiile, de aceea trebuie discutat.

    Nimeni nu vrea sa arunce cu noroi, nimeni nu se grabeste la vestiarul cu robele de judecatori, stati linistiti.

    Problema este una mult mai adinca decit sa raspundem la intrebarea: „Cine-i vinovat, cine plateste? In cine dam cu piatra?”

    Marturisesc ca îmi pasă mult mai puţin de generaţia care a trecut, Doamne iarta-ma, cit imi pasa de generatia mea si problemele ei.

    As muta problema la noi, nu la cei care au pacatuit.
    Modul in care pune problema Emanuel muta responsabilitatea spre noi. Asta-i pozitiv in postul lui, nu da insa solutia corecta.

    Ei au facut ce au facut. Ok. TRecutul s-a dus, este spalat, daca si-au cerut iertare Domnului. Daca nu, se vor intilni cu el la judecata.

    Intrebarea este ce facem noi?
    Ne punem miinile la urechi: nu vrem sa auzim!
    Ne punem miinle la ochi: nu vrem sa vedem!
    Ne punem miinile in cap: nu vrem sa ne mai gindim?
    De ce? pentru ca ne simtim rau? ca ne pierdem bucuria, pacea si linistea interioara?

    Ba poate chiar asta vrea Domnul sa ni le pierdem? Sa nu cintam Fiicei Sionului cintari de adormire cind este vreme de jale!

    Nu sint de acord cu solutia lui Emanuel pentru ca propune suspendarea luciditatii.
    Crestinii trebuie sa traiasca in adevar cu Adevarul si in lumina cu Lumina, oricare ar fi pretul disconfortului fizic, material, spiritual.

    Imi pare rau ca s-au spart niste statui, sorry! Am vrut!

    Pentru ca ma tem ca generatia noastra alearga la un confortabil: „Mai lasati-le balta si hai sa uitam odata, ca nu ne simtim NOI bine”.

    Nu vi se pare ca spumega de egoism atitudinea asta? Nu vi se pare ca este lipsita de responsabilitate?

    Riscul este sa repetam istoria, pentru ca nu ne intoarcem spre ea sa invatam.

    Credeti ca Diavolul si-a epuizat rastelul?

    Va veni si rindul nostru!

    Ce vom face atunci?

    Noi vom gasi scuzele cele mai potrivite si generatiile care ne vor urma, slava Domnului, vor avea grija sa isi acopere ochii si urechile si capul ca sa nu vada cu ochii, ca sa nu auda cu urechile si ca sa nu priceapa cu mintea.

    Ce bine! Statuile noastre vor fi intacte! Celebritatea neatinsa. Tupeul nefrint!

    Asa copii si nepoti dorim sa avem, sa ne lase in caderile noastre din dorinta de a-si pastra viziunea pasunista despre vremurile noastre si viziunea idealista depsre noi insine.

    Sa dea Dumnezeu sa traim pina atunci ca sa ne culegem roadele.

    Imi doresc ca la 73 de ani, daca voi ajunge, sa vina generatiile urmatoare sa ma traga la socotela!
    asa sa imi ajute Domnul Dumnezeu!

    Notati undeva asta ca am scris-o constient si in toate facultatile mintale!


  5. Am mai spus-o: fiecare vreme isi are oamenii, compromisurile si problemele ei.
    Optiunile sunt individuale, nu ai cum sa salvezi o generatie.Da, poti avertiza si speram sa nu fim un glas care striga in pustie, adica in gol, in neant.

    Atunci semnau, turnau pt un trai caldut; acu’ se duc la munca in State in vacante si raman la negru (sau exodul im UE dinainte de-a ne integra,dar si de-acum).
    Loteria vizelor (crede-ma, l-am rugat pe fr.I.Tundrea sa tina studii/predici care sa trateze aceste problemein urma cu 10-12ani).
    Familii care se destrama din cauza banilor,etc….

    Cred ca trebuie sa-nvatam din mers din greselile predecesorilor, e o urgenta!
    Daca te opresti sa iei piatra ca sa lovesti, ramai in urma vremurilor.

    Si toti avem „bube”-n cap,doar ca la unii le vede doar DZEU.
    A LUI sa fie slava-n veci!


  6. Frate Cruceru, daca a spus acea fraza, de ce nu a spus-o de pe platforma congresului?
    Aveti dreptate, si-a controlat emotiile in acele situatii. Dar va pot relata alte evenimente cand nu as putea declara acelasi lucru. Unele, spre rusinea mea, le-am cauzat. Oricum, nu foloseste nimanui sa scoatem la lumina pacatele si slabiciunile altora. Dar, ramane intrebarea, pentru ce oare sa il respect? Sigur, ca si crestin nu am ura fata de dansul, si las Dreptatea lui Dumnezeu sa il judece.
    Inchei aici discutia. Imi place gandul dvs din ultimul comentariu. Nu ca m-as uita cu nerabdare in viitor, asteptand sa judec pe cei ce au slujit inaintea mea. Dar, biserica romana baptista are nevoie de aceasta smerenie, de principiul darii de socoteala (eng. accountability).


  7. […] acre a colaborat cu securitatea si pe cand parea ac lucrurile s-au mai linistit ….. Aici si aici puteti gasi noi “valuri”. Important e sa avem grija cum navigam, sa nu ne trezim ca la […]


  8. Asa este, Filip.
    si eu credeam ca pocainta trebuie sa fie publica.
    probabil si fratele Ton a spus „asa este” in particular.


  9. […] constructive. Ai tot respectul meu pentru ceea ce faci, inclusiv in problema de care mentionai pe blog (referitoare la tatal tau). Asa cum i-am raspuns si lui Daniel Mitrofan, cred ca fiecare opinie si […]


  10. Marius, multumesc mult pentru aprecieri si pentru criticile pe care eu unul le-am considerat constructive. Ai tot respectul meu pentru ceea ce faci, inclusiv in problema de care mentionai pe blogul tau (referitoare la tatal tau). Asa cum i-am scris si lui Daniel Mitrofan, cred ca fiecare opinie si actiune isi are importanta ei in bunul mers al lucrurilor. Si ma bazez pe acel “este de folos sa fie si partide intre voi, pentru ca Adevarul sa iasa la iveala”, atunci cand afirm ceea ce afirm.
    Demersul meu s-a dorit a fi unul care sa contrabalanseze putin situatia. In contextul in care toti vor “capul lui Motoc”, aka Talpos& co, putem ajunge atat de orbiti de acest scop (pentru ca observ ca a devenit, cel putin pentru unii, un scop in sine) incat sa ajungem sa negam niste lucruri, niste realizari. Nu vreau si nu mi se pare corect ca un om sa fie judecat doar pe baza unor greseli (de lunga sau de scurta durata). Cred ca oricine are dreptul de a fi privit de ceilalti (nu zic “judecat”, nu-mi place termenul) pe baza intregului, a tuturor actiunilor lui. Nu vreau ca pentru anumite motive sa ajungem sa negam valoarea actiunilor unor oameni care au facut atat de multe pentru Cult (ah, iata inca un stereotip verbal, dar nu am de ales…), si care lasa efectiv ceva in urma… O sa-mi spui ca scopul nu scuza mijloacele… si ai dreptate… Eu unul, pentru mine insumi, nu pentru altii, am preferat sa iert. Sa iert si sa privesc la partea buna pe care au lasat-o in urma.

    Cat despre corectii, am si eu cateva obiectii. Momentan 🙂
    Le-am pus pe blogul meu.

    Imi permit sa ii raspund aici si lui Filip Ologeanu. Daca spui ca nu ai inteles din articolul meu pentru ce anume il respect pe fr. Talpos, si ca nu am dat decat exemple negative, te-as invita sa il mai citesti o data. Fara suparare. Sau, daca vrei, iti enumar eu cateva motive. In primul rand, pentru ca lui ii datorez, omeneste vorbind, faptul ca am devenit crestin, din golanas de cartier. Apoi, pentru faptul ca mi-a fost profesor, si nu a fost un profesor rau deloc, in ciuda metodelor pe care le-am contestat atunci. Asa cum am si scris, daca la alte examene te puteai duce sa-i „aburesti” pe profesori, cu dansul nu tinea figura. Ori stiai, ori nu stiai… Si cand zic… „stiai”… ma refer la capacitatea de a reproduce clasificari, liste intregi… Iti marturisesc sincer ca 40 de pagini de curs de Vechiul Testament imi luau mai mult timp de pregatire decat 400 de pagini din bibliografia altor materii… Si, apropo, cartea lui pe Vechiul Testament este una foarte bine structurata, sincer…
    Apoi, franchetea lui, modul in care se straduieste sa pastreze in studenti sau sa cultive o strictete care azi nu mai e la moda… Dar si faptul ca mi-a trecut cu vederea multe lucruri, multe „fixuri” de-ale mele, dupa ce am stat de vorba impreuna si s-a lamurit ca nu am ganduri rele… Si lista poate continua… Daca tii neaparat, o sa stau la un moment dat si o sa scriu un articol pe tema „De ce-i apreciez pe Vasile Talpos si pe Ioan Bunaciu”. Sunt sigur ca nu va trebui sa scotocesc prea mult prin memorie pentru a umple o lista, dupa cum la fel de sigur sunt ca va trebui sa fac multe sapaturi pentru a afla toate lucrurile bune pe care le datoram acestor doua persoane care… chiar imi sunt dragi… Si asta am constatat-o mai mult decat oricand dupa aparitia discutiilor care ii vizeaza.


  11. Se pare ca iar se scrie intens pe tema asta.

    Pacat ca in citeva minute voi pierde semnalul


  12. addsalu
    probabil ca si cursurile de ebraica te dadeau gata.
    te sfatuiesc atunci sa il pui pe fratele Talpos sa iti traduca si altceva decit Geneza 1. si fara interlinear.
    si in al doilea rind, cea mai proasta metoda de predare si examinare e cea in care pui studentul sa iti reproduca cuvint cu cuvint cursul.
    te rog, nu mai insista la punctul asta. vad ca ai scoala. si eu am ceva si am termen de comparatie, asa ca as putea continua exemplele.


  13. a, poate te vei intreba de unde stiu.
    am fost un an jumate student acolo.


  14. Draga Otniel Veres, citesc mereu pe blogul lui Marius Cruceru si am observat ca de cele mai multe ori cand scrii la vre-un subiect ca acesta esti mereu la atac, cred ca ar trebui sa pui piatra in buzunar si sa nu arunci mereu. Pentru informatie, n-am studiat teologia si pe Talpos l-am vazut o singura data, cand a fost Billy Graham la Sibiu, prin 80 si. Vad ca oradenii continua meciul cu Bucurestiul, probabil ca veti infiinta Strict Union Baptist of Romania si veti pune anatema pe ceilalti. Apropo, impreuna cu prietenul tau Dr Dr ar fi bine sa mai taceti cateodata, Patratosu a dovedit ca are pana buna si se apara foarte bine si fara voi. Sincer, eu m-as lipsi de aparatori de genul asta, mai mult il deserviti (vezi cazul Tutac, Ton). Putina vacanta nu ti-ar strica. Bonne vacance!


  15. addsalu, banuiesc ca esti Emanuel, cel despre care scrie fratele Cruceru.
    Nu intru in polemici despre Tasile Valpos, mi-a fost si mie profesor si am avut examene cu el, si crede-ma am fost unul din „favorizatii” lui deci nu ma pot plange de nedreptatiri. Lacunele de caracter si metodele de predare m-au dus la locul de unde nu pot sa-l apreciez. De aici s-a nascut intrebarea ma catre tine. Nu vreau sa crezi ca am pus intrebarea doar ca sa am ce sa daram sau sa dezaprob. Sunt constient ca putem trece prin aceleasi clase, sta sub invataturile acelorasi profesori si sa iesim cu impresii total diferite. Am putea discuta multe pe marginea acestor impresii. M-as bucura daca studiile la ITBB te-au apropiat de Cuvant, de Dumnezeu. Pentru mine nu a fost o experienta buna. La sfarsitul primului an eram gata sa renunt la lucrare. Harul lui Dumnezeu m-a tinut si m-a adus unde sunt acum. Dar faptul ca il apreciezi pentru cartea lui pe Vechiul Testament (o traducere subtila a lui Samuel Schultz) ma surprinde (as putea fi mai acid aici dar ma leg la gura).
    Oricum, motivatia mea este sa avem o discutie constructiva, edificatoare.
    In ce perioada ai fost la ITBB?


  16. am uitat…, sunt de acord cu tine, merita respect daca a avut un rol instrumental in intoarcerea ta la Cristos.


  17. totusi sa nu uitam ca si Nebucadnetar a fost robul lui Dumnezeu.
    daca Dumnezeu se foloseste de astfel de oameni asta e harul Sau.


  18. Corneliu
    dincolo de tonul deranjant pe care il adopti, dar pe care nu il pot acuza neaparat, deoarece si eu il adopt uneori, ai dreptate intr-o anumita masura.
    intr-adevar, e ceva ce ma atita de cite ori aud subiectul asta. voi invata sa ma stapinesc. dincolo de asta, e libertatea mea sa vorbesc si sa comentez unde si cind imi vine mie bine. si inca nu mi-am libertatea de a trimite pe nimeni in vacanta, asa cum ai facut-o tu!
    insa observ din nou o chestie pe care am mai vazut-o pe aici: eu si Corneliu Simut, apratorii fr. Cruceru.
    ultimul lucru pe care il vreau este sa fiu aparatorul fr. Cruceru. asa cum ai observat si tu, are pana buna, nu are nevoie de mine sau de altcineva. ma intreb insa de ce nu ai observat ca am fost singurul de pe aici care a facut nota discordanta in ultimile zile, cu privire la subiectul Torrance, criticind atitudinea UEO si a fr. Cruceru. asta ma face mai putin subiectiv decit crezi in aceasta partida Oradea-Bucuresti. in paranteza, ar trebui sa stii ca aceasta partida e la fel de alimentata la BUcuresti.

    in final, poti sta linistit. intentionam de citeva zile sa imi iau o vacanta. insa mai degraba o pensionare. am motive serioase sa fac asta, mai ales dupa ultimele zile. si de data asta voi fi consecvent. m-am mai retras odata si am revenit, din anumite motive. doresc ca asta sa nu se mai intimple. personal, blogul mi-a produs mai mult rau decit as fi dorit si aceeasi experienta mi-a fost impartasita si de altii. ce rau? printre altele, faptul ca mi-a luat mult mai mult timp decit trebuia si adesea m-a facut sa am trairi sufletesti pe care nu ar fi trebuit sa le am.
    si chiar obiectiv vorbind, cred ca s-a produs mai mult rau decit bine. dincolo de aspectele frumoase, trebuie evaluat cu sinceritate daca se produce mai mult rau sau mai mult bine. din mai multe discutii pe care le-am avut, parerea a fost unanima: mai mult rau.
    este parerea mea si daca gresesc, a mea este vina. eu ramin la ea si sper sa ma descotorosesc cu totul de bloguiala.
    asa ca, daca mi-ai spus: bonne vacance, eu iti (va spun): Adieu!


  19. Da, Filip, sunt Emanuel Adrian Sarbu, aka addsalu.
    Nu am studiat la ITBGU, ci la FTB, si am fost unul din studentii deranjati vizibil de metoda de predare-ascultare. Trecand insa prin multe examene (si sunt multe, crede-ma pe cuvant), imi dau seama ca examenele cu pricina au fost unele foarte greu de „driblat”. Asta am afirmat. Daca nu invatai, sau, daca vrei, daca nu „toceai”, nu aveai cum sa treci. Cat despre structura cursului, pentru ca eu la asta m-am referit, sustin in continuare ca e una pe care o apreciez. Este o introducere bunicica in VT disponibila in limba romana. Si nu e o copie a manualului lui Schultz… Le-am studiat pe amandoua cu atentie, pentru examenele la VT.
    Cat despre ebraica… de-abia acum invat… Acum 7 ani, cand mi-am luat licenta in teologie-litere, ebraica era optionala… Iar pentru doi studenti nu s-a putut tine cursul… Incerc sa recuperez din „handicap” cat pot… asa ca acum invat ebraica… Apropo, Otniel Veres, daca ti s-ar cere acum sa tii un curs de ebraica, si chiar ar trebui sa il tii, fiind singurul dispus sa „se bage”, ai putea sa o faci fara suportul de curs in fata, fara interlinear si alte instrumente? Ebraica nu e romana, totusi…
    Dar, in fine, nu vreau sa ma erijej in aparator al lui Vasile Talpos sau al altcuiva… Asa cum am zis deja, mi s-a parut insa deranjant faptul ca se tot insista pe defectele unui om, trecandu-se cu vederea aproape total eforturile lui intr-ale bunei dezvoltari (oricum ar fi inteles domnia sa,sau oricine altcineva lucrul acesta) a bisericii pe care o pastoreste, a scolii care a capatat recunoastere oficiala s.a.m.d. Desigur, nu exista padure fara uscaturi, nici om fara defecte, dar chiar… este posibil ca „EL” sa aiba numai si numai defecte? Sau, daca noi nu putem sa vedem decat defectele unui om… oare nu exista o minima posibilitate ca problema sa fie… la noi? Sau… SI la noi? Si nu ma refer la problema tradarii, ci la inversunare, la razbunare, la rautate, la duplicitatea cu care am putea vorbi despre sfintenie si despre Imparatia lui Dumnezeu, in timp ce in mintea noastra coace dorinta de a da in vileag, de a discredita, de a il da jos de pe scaunul unde este „cocotat” (ca sa citez exact)…
    Sincer, eu unul m-am cam saturat de acest subiect… Sunt destule mizerii carora trebuie sa le fac fata in activitatea mea din sectorul „laic”, ca sa zic asa, pentru a vrea sa ma mai incarc negativ si cu cele dintre „ai nostri” care, sincer vorbind, nu ma zidesc in nici un fel, nu ma ajuta nici sa fiu mai bun, nici sa fiu mai sfant, nici mai aproape de Adevar, ci doar mai dezgustat, mai scarbit, mai… bleah… Nu pot sa spun decat GATA! Vreau altceva… Sincer! Asa cum am zis, ii respect pe cei care gandesc altfel decat mine, si cred ca isi au rolul lor… doar ca nu sunt convins ca asta este si „calea” pe care „trebuie” sa merg si eu…


  20. Draga Emanuel Sarbu, sint in calatorie, cu acces limitat la internet, nu am timp acum pentru un raspuns consistent, dar, de fapt, cam tot ce am avut de spus am spus,

    apreciez deschiderea ta pentru dialog si respect opinia ta, numai ca as dori sa vezi si alt punct de vedere.


  21. Draga Oti,

    respect decizia ta, numai ca trebuie sa iti amintesti doua lucruri tot timpul:

    1. in aceste fel de disctii ceea ce dam si primim si, folosind un ton agresiv, putem primi inapoi agresivitate, de aceea ai avut trariri pe care nu ti le-ai fi dorit.

    2. ma tem ca atitudinea asta „nu mai interactionez pentru ca imi pierd confortul sufletesc” semana putin cu ceea ce acuzam la Emanuel Sirbu.

    da, este de ales intre tihna cartilor si studiului, intre singuratatea biroului cu dictionarele deschise si galagia agorei, cu tot dispretul si agresivitatea filozofilor care si-au batut joc de PAvel.

    Apostolul Pavel si Augustin au pendulat tot timpul intre acestea doua.

    Sper ca si generatia noastra sa gaseasca echilibrul intre acestea doua, intre linistea biroului si freamatul dezbaterii,
    sper ca generatia noastra sa gaseasca si tonul potrivit in dezbatere si sa ne ridicam deasupra modului in care au desfasurat dialogul generatiile care ne-au precedat.

    Acest blog nu a reprezentat decit un teren de antrenament.

    Cind toti se vor retrage, eu voi stinge lumina si asta este! vom inchide stadionul!

    Pina atunci, numai bine tuturor.


  22. Emanuel Adrian Sarbu, aka addsalu:

    „ITBGU, ci la FTB” – suna fie a depou ori garaj de autobuze, fie a echipa de fotbal din divizia „tineret-sperante, niciodata certitudini”.
    Va rog, pt neinitiati – cei care n-am trecut „insa prin multe examene (si sunt multe, crede-ma pe cuvant)”, sau cel putin nu pe-acolo, explicati-ne semnnificatia acestor litere cu atata greutate!

    in rest, de-acord cu Patratosu!


  23. ITBGU – Institutul Teologic Baptist de grad universitar (banuiesc ca eu il stiam de Institutul Teologic Baptist Bucuresti -ITBB)
    FTB – Facultatea de Teologie Baptista, in cadrul UNiversitatii Bucuresti.

    Ai dreptate Emanuel, incheiem aici discutia despre V.T.
    (poate initialele numelui sau l-au chemat catre a preda ebraica 🙂 ).


  24. Oti, te rog nu ne priva de intelepciunea ta!


  25. Draga Otniel, imi cer iertare ca te-am suparat. Recunosc, am folosit ironia putin, fara intentia de a te face sa parasesti blogul. Poate am remarcat gresit, dar mi se parea ca mereu se alimenteaza „meciul” Bucuresti-Oradea. De ce adieu ? Mai bine la revedere, daca ne intalnim mai bine bem o cafea impreuna decat sa ne ocolim, la urma urmei toti dorim sa fim ACOLO SUS.


  26. am auzit un Cuvant frumos la evanghelizare Viorel Candreanu:psalm 32 Ferice de cel cu pacatul acoperit
    Dupa ce te pocaiesti nimeni niciodata nu ti va mai aminti de pacatele pe care le ai marturisit sincer Domnului! Amin!


  27. Mie comentariul lui Emanuel Adrian Sarbu mi se pare comandat. Poate nu o comanda din afara, ci mai degraba o autocomanda. Ce vreau sa spun? Mi se pare ca semnatarul „contrabalanseaza” probabil din interes personal, sperand, cred eu, in vreun angajament (o angajare) in echipa celor pentru care „contrabalanseaza”, la ITBGU, sau ITBB, sau FTBdUB, sau BCBPB, sau BCBNB, sau alte asemenea initiale (va las sa descurcati aceste cimilituri acronimice).
    Am lecturat cateva materiale de pe blocul aparatorului din oficiu al celor deconspirati de cartea lui D. Mitrofan. Nu m-am dumirit de ce si-a facut blog. Probabil pentru notorietate, pentru a „contrabalansa” si in spatiul blogurilor.

    Ma gandesc sa „contrabalansez” si eu si sa-mi fac blog. Cand va fi gata, va anunt si va invit sa bem o cafea virtuala sau poate un ceai cyberspatial.


  28. Draga Cristi B. uuups! Esti foarte acid!

    Nu cred ca este vreo comanda „politica”. Cred ca omul este sincer. Se intimpla sa te legi de oameni si, in ciuda tuturor demonstratiilor, sa nu mai poti vedea clar.

    E greu sa despartim oamenii de faptele lor, faorte greu.


  29. D. Mitrofan are blog, care este adresa?


  30. Am spus ca ma retrad si am facut-o. Luati acest comentariu ca pe un P.S.

    Blog-ul schimba oameni. Sau, blogul scoate in afara „chestii” pe care nu le-am vazut inainte in oameni.

    Uneori trist, alteori foarte trist.

    Iar acum un ultim…adieu!


  31. draga Filip, nu stiu daca are blog, il putem intreba.

    draga Ciprian Simut, respect decizia ta, la fel ca si decizia lui Oti, cred ca putin post face bine tuturor.

    Si asa eram acuzat ca imi cultiv un cult al personalitatii si voi imi sinteti cintatori de ocazie, tu, Oti si Ionut Purel, cred ca va face bine si voua si mie, deopotriva.

    Ne vor lipsi tuturor interventiile voastre, de cele mai multe ori la obiect si foarte precise, dar, recunosc, tensiunea prezentei intr-un asemenea spatiu este foarte mare.

    Orice fel de dialog de acest fel, mai ales cind nu iti vezi fizic interlocutorii creeaza astfel de situatii si astfel de probleme (sentimentale, de imagine de sine, jigniri involuntare, neintelegeri, comunicari pripite, retrageri, cereri de iertare etc.), recunosc ca mediul virtual este un mediu care solicita nervi foarte tari si multa perseverenta.

    eu sint destul de hirsit, poate prea hirsit in batalii si de aceea rezist mai mult si renunt mai greu.

    De multe ori m-a ispitit si pe mine gindul sa o las balta.

    Solutia? Am ales sa investesc mai putin timp, dar nu mai putina intensitate, mai putina patima, dar la fel de multa pasiune, mai putina cantitate, dar sa incerc sa mentin calitatea.

    Este greu, dar cred ca merita, mai ales pentru aceia care se simt slujiti de acest lucru.

    In momentul in care vor fi tot mai multi care sa spuna ca nu sint slujiti de ce se intimpla aici, ne stringem jucariile si plecam acasa.

    Fantasya abia asteapta 🙂

    Dumnezeu sa ne dea intelepciunea lui de sus.


  32. Sunt bune toate trairile care au luat nastere in fiecare dintre noi, in urma interactivitatii pe acest blog, care cu uimire, dar si satisfactie, afirm/constat ca este integru.

    Sunt bune emotiile noastre. Nu sunt ele de vina ca noi ne simtim mai putin bine in urma unor confruntari de idei si uneori confruntari intre persoane. Ele sunt ca un termometru/barometru care indica starea vremii. N-o sa spargem instrumentul acuzandu-l ca produce vremea urata de afara.

    E o buna situetie in care putem constata cum suntem, care sunt lucrurile ce ne plac, modul in care noi reactionam, cuvintele pe care le folosim etc. Toti ar trebui sa facem aceasta autoevaluare in lumina Scripturii si sa vedem ce este de facut.

    Chir si decizia de a continua sau a renunta spune destul de mult despre o persoana.
    Chiar si eu am rarit interactiunea cu blogul lui M.C., dar din cauza unor subiecte asupra carora n-am vrut sa mai continui. Mi-am zis, pana aici. Decat sa imi mai exprim o parere care sa agreseze simtamintele altora, intr-un mod nebiblic, mai bine inserez cate un post/comentariu util acolo unde imi face placere sa interactionez. Nu o placere egoista, ci una altruista, in folosul semenilor mei.

    In concluzie, emotiile, sunt bune. Si ele au rol informational (subiectiv), pentru ca spun persoanei ce ii place si ce nu.

    De exemplu emotiile lui Oti si ale lui Ciprian imi spun, printre altele, ca ei sunt copii ai lui Dumnezeu, carora nu le place sa se aiba atitudini, comportamente si limbaj neracordat la Scripturaa, la caracterul christic.

    Si acum sa-mi beau cafeaua calda, pentru ca sunt racit cobza (mandolina, chitara). Apropos, imi place sa cant la chitara (armonie si bass) si mandolina.


  33. mai citeste din arhiva,Andrei:
    „De exemplu emotiile lui Oti si ale lui Ciprian imi spun, printre altele, ca ei sunt copii ai lui Dumnezeu, carora nu le place sa se aiba atitudini, comportamente si limbaj neracordat la Scripturaa, la caracterul christic.”

    Probabil au avut loc mutatiile sine qua non in limbajul lui CiprianSimut(vorbesc despre posturile in care ii facea penibili pe cei care nu erau de-acord cu fratele lui si nu-si cerea/nu-si va cere iertare).
    Iar mie nu-mi place sa cant in struna!


  34. Ciprian Simut,
    esti un copil al lui Dumnezeu?


  35. Dragii mei, atît Otniel, Ionuţ şi Ciprian Simuţ sînt oameni extraordinari, cu un mare potenţial. Pentru ca darurile din ei să nu rămînă doar potenţial, cred că este bine să tragă cu urechea la dezbatere, dar să îşi investească cea mai mare parte a timpului în formare, în scris, în citit.

    Au destul de lucru fiecare dintre ei.

    Altceva este pentru mine, Cristi RAţă sau Corneliu Simuţ care sîntem la vîrsta dezbaterilor. Şi noi sîntem încă în formare, şi noi avem de lucru, şi noi avem propriile noastre lucrări de scris, dar cred că este momentul să fim în această şcoală a bătăliilor de idei, acum după 30 de ani, pentru adevăratele bătălii de mai tîrziu.

    Cred că acest spaţiu este un playground şi un training-groun în acelaşi timp.
    Fiecare poate să îl folosească pentru a creşte în ceae ce priveşte tehnica, dar şi adîncimea dezbaterilor.

    Nu cred că aici vom rezolva noi problemele ţării, ale Uniunii sau alte probleme, dar este un început. Cred din toată inima în această iniţiativă şi cu cît aud cine se teme de acest blog, cu atît sînt mai motivat să continui să vă ofer un spaţiu în care să spuneţi decent, cu argumente, nu cu epitete, ceea ce credeţi.


  36. Doar un mic „adagio” la aceasta cumplita tema:

    „Tacutii” ii scuza pe cei dinainte dand vina pe „circumstante”. Chiar azi am primit un telefon de la un astfel de om. El mi-a spus ca „nu se putea altfel” din cauza conditiilor, din cauza lui Ceausescu, care nu putea nici el altfel din cauza … rusilor, etc. (Asa au pledat si „tacutii” din Germania dupa cel de al doilea razboi mondial!). Pentru acesti oameni, singurul vinovat, la capatul lantului de „victime” este … Satan. „Tacutii” ar vrea ca toti ceilalti … „sa taca”. „Dezvaluirile” le tulbura zona lor de confort si-i obliga sa confrunte o realitate urata si trista. Pentru ei, este mai bine sa nu stii si sa fi … fericit. In sprijinul pozitiei lor, „tacutii” aduc argumentul ca „toti gresim in multe feluri” si este mai bine sa-l lasam pe Dumnezeu sa vorbeasca, la vremea Lui. Daca aceasta atitudine s-ar aplica si in celelalte domenii ale vietii crestinilor, n-ar mai putea exista nici un fel de disciplina bisericeasca.


  37. Ma intreb, fata de acesti `tacuti’ si s.a.m.d., exsista cumva o disciplina eclesiologica?

    Dragostea este cuprinsa si de dreptate …!?!

    Cu stima si respect, Cosmin


  38. Poate sunt acid, dar incerc sa fiu realist: diriginta mea din scoala generala, profesoara de matematica, tinea foarte mult la mine si ei ii datorez in mare parte faptul ca am absolvit un liceu bun si apoi o facultate. Asta nu inseamna ca voi nega faptul ca era alcoolica si avea o viata conjugala detestabila.
    Daca as scrie acum ca era o fiinta echilibrata, cu o casnicie model, si as aduce ca argument doua trei situatii in care a fost impresionanta, ce s-ar putea intelege?
    Desigur, caderile parintilor nostri spirituali nu sunt motive de a inceta sa-i iubim. Insa acel „acopera totul” caracteristic dragostei crestine nu inseamna nicicum „neaga totul”.

    Cat despre „comanda” sau „autocomanda”, este impresia pe care mi-o lasa mie comentariul acela. S-ar putea sa ma insel, dar asta este. Chiar interventia ulterioara a autorului elogiilor aduse lui Talpos si Bunaciu nu a facut decat sa-mi intareasca impresia.

    Apropo, am vazut recent niste publicatii de-ale noastre, carti, reviste teologice care purtau specificatia „volum omagial” sau „omagiu adus cutarui pastor/profesor”, nu mai stiu exact. Omagiati in viata, ca Ceasescu (scuzati cacofonia, dar toata situatia asta este in fapt cacofonica). Nu vi se parte dezgustator, sa omagiem niste oameni inca in viata? Mie, unul, da.
    Si astea mi se par comandate, evident. Cat de pigmei suntem! Cum spune Mitrofan. Si vrem sa ne „ridicam pe varfuri”, sa ne vada lumea prin volume omagiale. Rusinos. Daca este valoros un om, de statuia lui se vor ocupa generatiile viitoare, daca valoarea lui va rezista. Si daca nu-i va face nimeni statuie, va avea grija Hristos, Domnul, sa-i dea onorurile care i se cuvin. Mi se pare ca omagiile astea sunt expresia spiritului vremii, influente lumesti in viata crestina. Ma repet, dar suna la fel de dizgratios ca scrisoarea omagiala a presedintelui baptist la moartea lui Teoctist (mi-a scapat si o rima, n-am remarcat pana acum ca Teoctist rimeaza cu baptist :-))


  39. Sa va mai povestesc ceva. Am vazut niste poze de la o nunta. Mireasa inalta, cam de 1,75-1.80, mirele ceva mai scund, cam 1,60. Dar era incaltat cu pantofi cu niste tocuri aproape femeiesti, ca inaltime, evident. Si cu toate astea, tot nu reusea sa compenseze diferenta. Am aflat ca el poarta si acum pantofi cu tocul foarte inalt.

    Sa nu fiu inteles gresit, n-am nimic impotriva cuplurilor cu diferente de inaltime, in sensul de mai sus. Chiar mi se pare ca un asemenea cuplu ar fi mai solid decat unul in care ea are 1,60 si el 1,90. Daca „s-au luat” in ciuda acestor diferente fizice, inseamna ca se iubesc, nu gluma. E OK, din punctul meu de vedere. Dar de ce trebuie sa incerce sa para altfel.
    N-ar fi fost mai bine pentru cei despre care vorbesc sa fie naturali, ca Columbenii (na, alta cacofonie, scuze). Aiurea mi se pare, nu diferenta de inaltime, ci cea de varsta.

    Si cat de des nu „incaltam” pantofii cu toc inalt, in diverse situatii, sa parem altfel…


  40. Tupeul colaboratorilor e strigător la cer. De fapt, nici nu pot să se pocăiască în tăcere, nu-şi pot permite să-şi piardă poziţiile, nu sunt lăsaţi. Printre ei se ascund şi alţii, încă neştiuţi … Cunosc un „frate” care a recunoscut că este în continuare informator de frică. Şi face în continuare acelaşi lucru: culege informaţii. trimite rapoarte, etc.

    Vai de ei şi de veşnicia lor!


  41. E interesant frate Marius de stiut ce NU aţi recuperat …

    Oare ce articole sau comentarii s-au pierdut? Este foarte important.


  42. draga fun, am recuperat aproape tot. Sint citeva chestiuni pe private, pe care le-am salvat partial. SE pare ca celor de la wordpress le-au picat serverele, dar au mijloace de backup foarte faorte bune. Sint meseriasi.

    Da, unii dintre colaboratori au fost in primele rinduri atunci cind dracul a impartit tupeul pentru lume. Au luat cea mai mare bucata. SA le fie de bine.

    Draga Cristi B. Ha, ha, ha, am ris foarte cind am citit postul tau.
    – eu sint mai scund decit sotia mea, este o intimplare funny, va povestesc alta data,
    – tatal meu a fost cu muuuullt mai in virsta decit mama mea, si uite ca n-am iesit …. tarat mintal. 🙂

    Glumesc, dar si eu sint impotriva acestor extreme, in numele iubirii nu poti incalca absolut totul ca miine o sa imi spuneti ca si George si cu Stefan se iubesc si, daca se iubesc… sa se ia, ca dragostea e mai tare ca toate. Exagerez to make the point.

    Cu volumele omagiale este alta treaba, dar ai deschis oricum o discutie interesanta.

    Cum putem sa ne afirmam recunostinta fata de o persoana in lumea academica. DA, de acord, unele dintre aceste volume aduc a spirit lumesc.
    s-a facut pentru fratele Bunaciu, pentru fratele Ton si pentru fratele VAsile Talpos, eu am scris doar in cel al fratelui Bunaciu, va spun alta data de ce. 🙂


  43. Ca sa continuam o idee, aveam in liceu un coleg ai carui parinti aveau varste foarte departate. Tatal lui avea cu 15 ani mai mult decat mama lui. Colegul meu imi spunea ca tatal lui spune apropiatilor ca si-a luat nevasta mult mai tanara ca s-o creasca si s-o educe cum a vrut el.

    Cand am spus ca mi se par nepotrivite diferentele de varsta mari in casatorie nu m-am gandit neaparat la aparitia in asemenea casnicii a unor copii cu probleme, ci strict la viata de cuplu. Fiecare varsta are preocuparile ei. Un barbat la 40 ani se va intelege mai greu cu o fata la 20, e aproape o generatie intre ei si apare, vrem, nu vrem, conflictul dintre generatii. Asta ca sa dau doar un exemplu. Ar fi si alte aspecte de discutat, dar ajunge atat deocamdata. Nu este pe subiectul acestui post.

    Legat de volumele omagiale, sa-mi fie iertata insistenta, dar de ce trebuie o astfel de forma de recunostinta pentru o persoana sau alta? Ca sa nu mai vorbim despre nivelul „academic” al acestor persoane. N-am preocupari academice teologice, dar am rasfoit si eu carti semnate de fratii nostri profesori Talpos si Bunaciu, si nu mi s-a parut a fi prea academic ce am citit acolo. Istoria baptista e facuta din compilatii de texte, probabil teme date unor studenti, iar o carte de teologie ceva mai veche era, si autorul recunostea oarecum in prefata, e aproape o traducere a unui teolog american, nu mai stiu acum despre cine era vorba, parca Mullins sau Drumond, asa ceva. Daca e nevoie, caut cartea si va spun exact despre cine e vorba. Nici nu stiu de ce poarta semnatura Ioan Bunaciu.


  44. inteleg punctul tau de vedere, Cristi B. este adevarat, pot apare probleme serioase in astfel de cupluri, de aceea nu le recomand.

    Volumele omagiale? Eh, voi raspunde ceva mai amplu pe tema asta intr-un post separat. Cred că se merita.

    Creatia stiintifica a celor doi frati? aici ma abtin sa comentez. Tac si dupa cum stii si tacerea este un raspuns. 🙂


  45. Am citit ce au scris unii aci si as vrea sa spun ceva care poate va suna prea dur si prea explicit, ceva pt cei care vorbesc de detalii cu referire la modul in care se pocaieste cineva: Ia spuneti voi dragilor, de cate ori v-ati dus la biserica, la frati, la pastor, la cine vreti voi, sa va marturisiti toate mizeriile personale pe care le-ati trait sau unii le mai traiti inca? V-ati marturisit in detaliu toate poftele, toate curviile (conform afirmatiilor Dlui Isus oricine se uita la o femeie ca sa o pofteasca a si curvit sau preacurvit cu ea in inima lui). V-ati marturisit toate mizeriile privite sau infaptuite in ascunzisurile vietilor voastre, si nu vreau sa devin mai concret de atat…. si sa nu mai vorbesc de atatea alte pacate “mai mari sau mai mici” desi evident ca toti stiti ca asemenea categorisire nu exista in viziunea lui Dzeu. V-ati marturisit? Nici macar aici pe blogul asta nu ati face-o, nici macar sub protectia anonimatului. Nici in rugaciune voastra personal cu Dzeu nu cred ca sunteti foarte expliciti. Poate ca unii pot raspunde afirmativ la asemenea intrebari, desi ma tem ca ar trebui zilnic sa aloce un timp substantial marturisirii pacatelor specific si in detaliu in fata cuiva. Dar sunt convins ca cei mai multi nu au facut-o si nici nu sunt dispusi sa o faca vreodata. Asta nu inseamna ca unii dintre voi nu v-ati pocait real si autentic de ele si ca Dumnezeu nu v-a iertat si reabilitat, numa’ ca nu ati intrat si nu ati intra in detalii cu nimeni referitor la aceste pacate. Nu ca ar fir au sau ca nu as incuraja asa ceva. Doar Scriptura insasi ne spune “marturisiti-va unii altora pacatele ca sa fiti vindecati”. Dar cati o fac, sincer!? Acuma problema e ca de ce nu o fac? Un raspuns simplu si general ar fi in cuvintele acestea pe care le-am citi candva: “Biserica, din pacate, este una din putinele armate(daca nu singura) care isi impusca ranitii”. Ar fi multe de spus si as putea sa dau mai multe exemple dar sunt convins ca fiecare va puteti gandi la cateva pe care poate le stiti personal. Frati care au indraznit, auzi, au indraznit sa asculte de Scriptura si s-au dus la frati sau pastor sau la biserica sa marturiseasca un pacat sau o problema de alta naturaa, in speranta ca vor gasi ajutor, rugaciune, vindecare asa cum zice Scriptura. Si in loc de asta, s-au regasit “raniti impuscati”, distrusi spiritual, emotional, relational, si daca cumva au cutezat sa mai mearga la acea biserica, din proprie initiative, nu ca cineva din fratii care i-au “judecat” si disciplinat sau exclus,i-ar fi cautat cu dragoste ca sa ii reabiliteze sis a ii ridice, nu, ci daca din proprie dorinta au mai mers la biserica, chiar dup ace s-au pocait authentic, au fost tinuti undeva in spatem, pe ultima banca, stigmatizati pnetru restul zilelor. De aia nu prea merge treab cu marturisile intre frati nu-i asa? In privinta asta, as indrazni sa spun, ca mai bine merge treaba cu marturisirile la catolici. Dar daca asa ar ace Dumnezeu, cum face de cele mai multe ori asa numita biserica Lui, care ar trbuie sa ii reprezinte caracterul, oare cum ar fi, cum am fi? Ar mai fi ceva sau cineva? Toti oamenii, absolut toti, am fi pe o imensa ultima banca a universului, si ar fi unica banca a universului. Mark Twain spunea parka daca bine imi amintesc: “In heaven you go by favor, if would be by merit, you would stay out and your dog would go in”. Asa ca de asternut vorbe si pareri pe blog-uri nu e deloc greu. Fiecare ne stim cine suntem si cum aratam in cele mai infundate unghere ale fiintelor noastre. Imi amintesc ce imi povestea acu cativa ani buni in urma, un tanar care a mers sa dea examen de admitere la Univ. Emanuel din Oradea (de fapt nu stiu daca era univ inca pe atunci, oricum erau multi din actual conducere). Voi fi foarte dur poate si explicit in acest exemplu, dar il spun pt ca e unul graitor in ce priveste problema pe care o ridic vis a vis de pacat, pocainta, marturisire, detalii etc. S-a dus acest tanar la admitere, si mi-a marturisit o chestie care m-a socat. La interviul pe care l-a avut acolo cu cei care erau acolo din conducerea scolii, printre alte intrebari si raspunsuri, asa brusc si fara nici un fel de bun simt, ca sa nu zic mai mult, i s-a pus urmatoarea intrebare: “Spune-mi/spune-ne, tu te-ai masturbat vreodata?” Voi ce ati fi raspuns?! Imi pare rau ca nu i-a venit in minte tanarului, dar e de inteles la un asemenea soc, sa ii/il intrebe inapoi foarte senin: “Dar d-voastra?” tare as fi fost curios sa vad ce ar fi raspuns respectivul/respectivii. Sau dand dovada de mai mut bun simt si delicatete, ar fi putut raspunde tanarul acesta in felul urmator:”Raspunsul meu este acelasi cu cel pe care l-ati da d-vostra, sau ar trebui sa il dati d-vostra daca ati fi sinceri cu voi insiva si cu Dzeu”. Acum, ce ziceti voi? Ce sa zic la asa ceva!? Marturisire a pacatului? Chiar daca una fortata, impusa, ca la securitate, ca tot vbeati aci de securitate si cele vremuri. Asta a fost? un bun prilej de marturisire a pcatului penteu tanarul nostru? Sau sa zic, pe langa faptul de a fi socat evident de ce am auzit, ca asta este de o grozavie si dobitocie si nerusinare rar intalnita? Daca asa ar face Dumnezeu cu noi, cum am fi oare?! Sau mai bine zis, am fi oare? Oare, respecatbilii domni din acea comisie de interviu, cum ar fi raspuns la acea intrebare si cat de detaliat? de cand , cum, de cate ori, cand ultimadata? Rusine, ce rusine. Nici nu vreau sa mai insit pe asta ca e prea grozav si rusinos ce au facut si sper ca aceasta practica nu mai exista si azi,si sper ca se ia drept exemplu gingasia si delicatetea si finetea cu care ne trateaza Dzeu pe fiecare, chiar si in cele mai mizerabile clipe ale vietilor noastre, cand nici noi insine nu ne-am iubi, cu cata dragoste se apropie El si vorbeste, si iubeste si cheam si ne face sa ne intoarcem. Sigur El nu acopere sau neaga gravitatea si hidosenia si duhoarea pacatului nostru, dar nu ne scoate ochii cu el, intr-un mod brutal si respingator, desi El, este singurul care ar avea tot dreptul s-o faca. El imbratiseaza cu dragoste, cheama cu gingasie, leaga rani cu delicatete si restaureaza fara remuscari si fara santaje. Asta ma- impresionat intotdeauna cel mai mult la Dzeu si asta m-a facut sa vreau sa traiesc cu El si pentru El. Asa isi castiga El credinciosii si copii. Asta e marea diferenta pe care o are Dzeul crestinilor.Oricum, imi pare rau de asa exemplu, dar l-am dat ca sa intelegeti ce vreau sa spun cand vbiti despre pacat, pocainta si marturisiere si detalii. In cele din urma, fiecare ne stim ce si cine si cum suntem, si nu in cele mai negre momente si locuri din viata noastra, ci zic si eu cum zicea un mare cantaret american : “in my best moments in life, I am still nothing but a sinner saved by Grace”. Hai, acuma scoateti-mi ochii si mie cu “erorile teologice” care se gasesc in aceasta afirmatie :). In fine, ideea este, fiti onesti, pana in toate adancurile voastre sinceri cu Dumnezeu, care oricum ne cunoaste mai bine decat ne stim noi insine, si sinceri cu voi insiva. Aici incepe adevarata pocainta. Si inca ceva as adauga si inchei, vis a vis de acest termen,pocainta, este ceva ce trebuie practicat zilnic (sunt convins ca stiti asta)si nu e ceva ce se regaseste ca si un reper in timp, undeva, candva, acum 40 de ani sau acum 4 zile. Aia e altceva, o hotarare, o marturisire, un legamant, etc, ci e ceva ce tb sa se regaseasca astazi, azi dimineata, astazi, diseara cand mergi la culcare, de faptde indata ce iesi de pe blogul asta pt ca probabil deja ai savarsit, poate constient sau inconstient cateva pacate. Scuze ca vb de lucruri pe care le stiti cu totii dar nu stirca sa ni le mai reamintim unii altora. Eu nu zic deci, in idea ca “cine este fara pacat sa arunce primul …” ca tb sa acoperim pacatul, cosmetizam si etc ce s-a mai spus aici. Sigur ca nu. Eu spun, du-te tu intai dragule si marturiseste ce ai facut aseara in farta computerului sau telvizorului sau in pat, sau pe strada sau in gand sau unde vrei tu, du-te si marturiseste bisericii din care faci parte sau pastorului sau aci pe blog, si apoi vino sa vorbesti despre deatilerea pacatului in pocainta s.a.m.d Deci sa nu mai emitem judecati cu privire la cine are sau a avut o pocainta utentica sau nu. Incepe cu tine si eu incep cu mine si tot asa. Marturiseste tu in detaliu deci pacatele-ti si mizeriile-ti si apoi vorbeste despre altii si despre ce inseamna pocainta autentica si cum trebuie facuta, cat de detaliat etc. Ma repet: fii sincer tu cu tine si tu cu Dzeu, acolo incepe pocainta autentica si acolo se traieste zilnic in pocainta autentica.


  46. Cu riscul de a fi enervant, vreau sa mai fac insa o precizare. In nici un fel nu am scris aici ca sa-l apar pe fratele Ton sau pe altii despre care s-a mai scris in legatura cu fosta securitate. Nicidecum. Legat de colaboratorii fostei securitati si eu zic ca adevarul e bine ca a iesit la lumina, pt ca din cauza unora ca ei au suferit si poate au murit multi. Dar, atentie, asta nu de dragul de a-i terfeli si nenoroci, desi ca oameni, din dorinta fireasca de razbunare si oripilare fata de ce au facut unii, ca Tunea sau Talpos sau Bunaciu, ca sa dau numai cate va exemple, am vrea asa ceva. Dar dorinta lui Dumnezeu ar fi ca ei sa se pocaiasca sincer si sa se schimbe. Acuma, legat de Fr Ton, el si Domnul stie cum si cat de sincera a fost pocainta Lui, si din cate stiu eu, dupa turnura din viata lui, nu i-a fost rusine sa vb de caderea aceea din viata lui si de pocainta lui de multe ori in predicile sale, chiar a si luptat impotriva lor, dac nu ma insel si scris impotriva lor. In fine, Dzeu stie si el, iar Scriptura spune ca dupa roade ii veti cunoaste. Cat despre unii ca Tunea si Talpos si Bunaciu, aci nu stiu, nic macar cat stim de fr Ton ca ari fi existat o pocainta de vreun fel vreodata. De ce? Pentru ca la fr Ton am auzit de ea, dar la astia nu numa ca nu am auzit, dar au si fot mari si luminati si preasfinti lideri spirituali si in continuare, si li s-a dat cinste si onoruri si li s-au scris elogii. Ei, aci e problema. Ok, ai fost constrans si ai fost slab, si ai colaborat cu securitatea, e frica pt familie, sau chiar viata ta, eu poate as fi fost cel mai slab si as fi cedat si mai usor, pe cand alti au murit pt au zis nu sau au fost inchisi, si acuma sa vii sa te pui pe un piedestal si sa te dai mare slujitor la Dlui si al fratilor, sis a primesti elogii, fara sa ai nici cea mai mica remuscare si smerenie. – parca si acuma il vad pe Talpos si Bunaciu cu capetele pe sus, inganfati si plini de sine cum sunt. Ai sa-mi zici patratosule ca de Bunaciu, stiam cu toii ca a colaborat ca doar el a spus-o de n ori. Asa e, dar el s-a laudat cu asta, se mandrea cu asta, si mereu se justifica pt cea afcut si ca a facut bien si de fapt in interesul fratilor. Cel putin de 2 ori l-am auzit eu si alte cateva sute de oameni carel-au ascultat facand asta si vb despre asta cu acea mandrie ca el a facut asta pt frati, pe cand alti fugeau sau luptau impotriva sistemului, in loc sa le pese de frati. Dezgustator. Dar si daca nu ar fi fost sa se laude cu asta, sa scrii tu carti e istoria baptistilor, sa te omagiezi pe tine si pe altii catine, sa primesti asa laude, etc, asta e problema. Ex de diferenta de pocainta intree David si Saul sunt graitoare, judecati voi singuri. Deci, ca sa nu-mi ziceti ca nu sunt consecvent cu argumentul meu de mai sus, cu detalierea in marturisire s.a.m.d, eu nu astept marturisrea lor in detaliu cum au colaborat si ce exact au facut si cu cine, si pe cine au vandut si afectat dintre frati. desi de unii s-a aflat foarte clar si s-a scris si foarte bine s-a facut, tocmai din ratiunile de care vb mai sus,c el putin cu privire la unii ca Bunaciu si Talpos, dar asta e, s-au aflat detalii despre Tunea, marele predicator si pastor si secretar al uniunii, care nu numai ca colabora cu Securitatea, nu numi ca era ofiter de securitate, nu numia ca frecventa cluburile de noapte ale securistilor, dar si se ducea ccu tot felul de femei dupa ce iesea de acolo, dar astea le stiti cu totii din ce s-a scris. deci problema cu e ca ca ce ai facut si cat de grav, ci sa te pretinzi in continuare, farasa exite o pocainta de vreun fel, (cum a fost de ex la fr Ton, asa cum zice el ca a fost si el si Dzeu stie cum a fost, dar stim cu totii ca a fost si l-am ausit in predici nu o data de caderea lui – din nou nu sunt apologetul nimanui, ci vreau doar sa subliniez o diferenta) sa pretinzi in continuare ca tu esti marele om al lui Dzeu si pastor si director de seminar si sa umlbi cu capul sus inghitind la laude si aplauze, asta e de-a dreptul gretos. Si asta veem la unul ca Talpos sau Bunaciu. Eu am zis, cred in reabilitarea lui Dzeu, si asta inseamna ca Dzeu te poate folosi si dupa, intr-un mod extraordinar, indiferent de ce ai facut candva. Dar e una, sa o faci ca unul smerit care nu ti-e rusinesa spui cine ai fost, dar te doare si iti amintesti cu durere si tristete si ce mare si bun este dzeul care te-a iertat si reabilitat, si alta e sa fii cu capul pe sus si sa te lauzi cine esti tu si ce faci tu si ce ai facut tu si sa fi gata sa primesti elogii. Care il cunoasteti pe Talpos, spre exemplu, stiti despre ce vorbesc. ca sa nu mai vorbesc ca pe unii ca Ton, macar ai vazut ca Dzeu i-a folosit extraordinar la nivel national si mondial, dar pe unul ca Talpos, la ce l-a putut folosi, inafara de faptul ca s-a follosit el insusi de el sa se tina de putere si de scaunul lui de la seminar si sa sterorizeze pe altii si pe studenti. Un om asa de mic, exact asa cum zicea fr Daniel Mitrofan in cartea sa: “Pigmei si uriasi”. Unul ca Talpos, chiar a fost si este un pigmeu si la propriu si la figurat. Deci daca e sa vorbim despre fosti icolaboratori s.a.m.d. discutia ar trebui sa fie in alta parte si pe cu totul alte persoane. Unii s-au pocait si au slujit lucrari mari cu Dzeu, altii nu numia ca nu s-au pocait, dar s-au si mandrit, au si umblat si umbla cu nasul pe sus, si nici nu slujesc la nimic, nici oamenilor nici lui Dumnezeu, decat fac paguba, mare paguba imparatiei Lui si fiilor ei. In fine, inchei aici, am vrut dpar as lamuresc unele lucruri ca sa nu se creada ca eu apar pe cineva sau condamn pe cineva. Doar Dzeu are dreptul sa o faca. Am vorbit mult din fire si eu aici, dar pt ca daca e sa vb, cu totul altele sunt persoanele despre care trebuie sa vb, de care nu ca putem discuta daca pocainta lor a fost autentica sau nu si cand, ci ca la ei nici nu au murmurat de vreun fel de pocainta si mai mult, se lauda si sunt laudati si umpla cu capetele pe sus, in timp ce altii au zacut in inchisori sau zac in mormant din cauza lor. De aceea am vorbit cu atata patima despre asta. Dar, hai..ca nu vreau sa-mi justific atitudinea fireasca in vreun fel. De-acum trebuie sa ma duc sa infaptuiesc ceea ce eu insumi spuneam, sa stau cu Dl si sa ma pocaiesc de ceea ce am pacatuit din fire.


  47. @ atilla November 11th, 2007 at 9:26 pm

    imi place mult ceea ce zici , cam 90 % .

    cum zici imi place 1oo % , adica sinceritate , deschidere si transparenta .

    de asa oameni are Dumnezeu nevoie .


  48. Atilla, cred ca iti voi raspunde miine, dar public, că m-am cam săturat de bătut cîmpii fără graţie.

    Mai ai companie din acelaşi registru istoric, Decebal şi Stefan (cel mare?).

    Ferească-ne Dumnezeu că mare este lumea şi plină de curiozităţi!


  49. Roma_nia, daca-ti palce asa de mult, fa-le un serviciu iubitorilor de blogg-uri: ia-l pe Attila si faceti-va unul propriu.
    Promitem ca va cautam acolo cand vrem sa va citim, dar va rog nu ne mai „poluati”! Ce, ati baut „piatra vanata” de spurcati pe toata lumea?
    cu stima


  50. ce a fost a fost… dar acum? mai nou ii zice agent sub acoperire… peste 50 de ani vom afla cine, ce a fost…


  51. draga Ciprian S. multă dreptate ai! Mi-a plăcut chestia cu piatra vînătă 🙂
    Mi-a adus aminte de bunicii care stropeau via cu chestia aia pentru dăunători.

    Draga Bogujoy, ştim acum cine au fost, nu ne trebuie 50 de ani.
    Ştim şi acum cine sînt.
    tocmai pentru ca am învăţat din trecut,
    este o tiplogie comportamentală pe care o recunoşti imediat.

    Asta este esenţa demersului meu, să ne uităm la trecut, ca să nu ne mai înşele prezentul şi ca să nu ne mai fie ruşine în viitor.


  52. #

    acum vad ca m-ati trimis la colt si in ” ultima banca a bisericii ” daca nu in afara ei . . . . m-ati cenzurat la greu fariseilor si MARILOR Gargaristi .

    dar eu continui sa ma rog pentru dusmanii mei si nu pt. cei ai Domnului , ca Dumnezeu sa lumineze mintile celor care nu stiu ce fac , iar cu ceilalti voia lui ~~ stie El ce sa faca , caci si Razbunarea cea mai buna este tot a Lui …

    ~~~~~~~~~~

    si eu am schimbat IP sau numele sau alte chestii ???

    la mine ce Hiba gasiti ( nu Patratosul = scos la inaintare ) voi cei din spatele lui ???


  53. Hiba ta ar fi, draga ROMA_NIa, ca iti cam pui inel pe deget ca sa ai motiv sa vii in fata, iar daca-ti spunem ca inelul cu forma de cap de mort nu are ce cauta pe-aici, te simti cenzurat si pus pe ultima banca!~e o imagine (din Ep.lui Iacov) a ceea ce s-a intamplat!
    cu stima,CS


  54. Draga Patratosule, am inteles ca am facut mai mult rau decat bine prin ce am scris, si sincer imi pare rau. Eu, in loc de o confruntare de persoane si de urmariri de IP-uri, am vrut doar sa dau nastere la o dicutie si confruntare de idei. Atat. Nu am reusit asta, dar nici nu am vrut sa spurc pe nimeni. Ca atare, imi cere iertare, sincer, poate a am sarit calul pe alocuri si imi pare rau. Cum am zis nu am sa va mai deranjez si sa apar pe-aci, sincer. Dar as vrea sa te rog un singu lucru inainte de asta. Te rog, as apreacia daca ai scoate de pe blog tot ce am scris eu si toate comentariile mele, pentru ca as vrea sa se calmeze spiritele si mai tare (uite si Roma-nia cum s-a imflamat) si nu asta a fost intentia mea, ci doar una legata doar de text, de idei. Imi pare rau, sincer acum si te rog frumos, respecta-mi dorinta si scoate de peste tot ce am scris eu si comentariile mele. Le gasesti la:
    „Din nou despre colaborarea cu securitatea…”,
    „Reactia pastorului Paul Negrut la scrisoarea…”,
    si la „Iosif Ton raspunde…”.

    Te rog scoate-le, ca vreau sa se termine cu asta, si te rog sincer, iarta-ma. Multumesc


  55. Nu, Attila (nu este Atilla?), ai vrut să loveşti, n-ai vrut luptă de idei şi nici dezbateri, ai venit cu gîndurile şi ideile tale deja programate, fără să fii gata să ţi le pui la frigare, să vezi dacă rezistă. Te-ai supărat că nu ţi-am lăsat on line chiar toate imprecaţiile.

    Mă bucur că dai înapoi. Nu este nici o problemă, voi scoate de pe blog tot ce ai scris. La fel am făcut şi cu ce a scris Ştefan (cel mititel) şi Decebal (cel minuscul).

    Am terminat, voi scoate, te-am iertat, incheiat.

    Scrisesem un post pentru diseara în vederea celor care mai doresc să sară calul, tocmai l-am pus pe „private”.


  56. Multumesc Patratosule pentru intelegere. doar 3 lucruri mai intreb:

    1. nu stiu de ce ma tot asociezi cu Stefan si Decebal, ai mai facut-o parca si din alte rsapunsuri. Trebuie neaparat sa iti bati joc de mine pt ca am obarsii maghiare? Nu ca m-am suparat, dar no….

    2. ideile mele …de ce nu le-ai pus la frigare atunci? inafara de a te supara pe mine, nu am vazut sa dezbati tu sau altii nici catusi de putin, ce am spus. Sa contrargumentati sau ceva. V-ati legat de mine si atat,ok, de ce nu v-ati legat si edei si de ce am scris, concret. Oare chiar tot ce am scris patratosule e rau si gresit? Dar asta e, in fine.

    3. iarta-ma, dar nu gasesc nici cum sectiunea asta PRIVATE de care spui. Ai putea sa mi-o indici te rog? Multumesc.


  57. ~~~

    de unde stiu eu ca atilla care acum cere stergerea nu este de fapt tot voi ( de ai vostrii ) ???

    ca doar nu este greu sa joci teatru si sa manipulezi

    da , da , voi noii securisti despre care nu am uitat cand Iosif Ton spunea ca multi din credinciosii evanghelici au votat chiar si in anul 2000 cu ION ILIESCU si echipa ( eu miros ca multi din capii si oamenii de afaceri ai vostrii sunt legati de PSD si de aceea nu o puteti rupe cu trecutul , fara sa treceti prin mari CATACLISME , caci sunteti MANJITI , si mai rau va place manjeala si vreti sa o tineti pe calea aceasta ) .

    sau atilla acum da inapoi pt. ca este si el dependent de MAI MARI si isi face veacul pe langa voi ?
    si vrea omul sa-i fie bine .
    nu este pregatit inca sa dea de greu
    si tu Patratosule din cate ai citit si studiat in viata ta cred ca sti ca STUDIILE nu inlocuiesc caracterul .

    am tot auzit , dar nu am crezut pana acum ce m-am convins , ca de fapt esti sluga umila a lui Paul Negrut si a celor de acolo .
    Unde este luptatorul din tine , cel care DERANJEAZA si Incomodeaza ??? … asta da centura neagra si arte martiale si AIKIDO …

    iti scriu pentru ca nedajduiesc ca mai existe sperante de intoarcere la POCAINTA pt tine .


  58. 1. las-o baltă, că nu mai am chef acum de demonstaţii.
    2. nu are nici o legătură cu originile maghiare.
    3. care idei?
    4. dacă-i pe private înseamnă că nu apare on line, l-am pus pe private pe blogul meu, rămîne în spate şi se poate accesa doar cu parolă.


  59. ROMA_NIA, cred ca iti place sa te asemeni cu Ioan Botezatorul, singur impotriva TUTUROR! dar lui i-a priit sa manace numai miere si lacuste pt ca ceea ce scotea el pe gura aducea cercetare!
    Ce mananci, ca ceea ce scoti tu pe gura aduce numai jigniri si amaraciune?
    Orice ai manca, nu fii trist: ceea ce iese spurca pe om!
    Cu stima si in dorinta de mai bine,CS


  60. ia aminteste-ti si de ILIE si alti prooroci

    era o adevarata durere pt. IMPARATII si mai marii vremii sa-i asculte …
    nu gresim daca spunem chiar ca era cu ADEVARAT CRIMINAL , la figurat si la propriu ne mai gandim . . . . .


  61. nu trebuie sa fiu neaparat calugar sau pustinic ORTODOX

    sau evreu sau nici macar VREO FORMA de POCAIT ( asa cum intelegeti voi pocainta ) …


  62. Draga Attila,
    revin la discutia noastră, pentru că acum, odată întors acasă, descopăr ca şi după ce ţi-ai schimbat atitudinea, ai minţit fără ruşine.

    Eşti acelaşi personaj: Decebal, Ştefan şi Attila. Aceeaşi persoană, ai scris de la 5 computere diferite, dar te-ai scăpat şi ai scris cu toate cele trei nume de la un singur computer: 63 să îi spunem.

    ti-am trimis demonstratia pe privat.
    Va ajunge la una dintre cele trei adrese, daca sint corecte.

    Ma consider dezlegat sa te confrunt in public pentru minciuna si pentru rautate.
    Pentru minciuna de mai jos, pentru răutatea pe care tu o ştii foarte bine din posturile pe care nu ţi le-am lăsat on line.

    „1. nu stiu de ce ma tot asociezi cu Stefan si Decebal, ai mai facut-o parca si din alte rsapunsuri. Trebuie neaparat sa iti bati joc de mine pt ca am obarsii maghiare? Nu ca m-am suparat, dar no….”

    Daca imi dai o adresa corecta iti trimit demonstratia si pe privat.
    Este a doua oara cind sintem luati de fraieri, nu numai eu, ci toti cei care citesc acest site.
    Păcat!

    Consideră acest comentariu un avertisment.
    REvenirea ta este condiţionată de scuze însoţite de spunerea adevărului, nu numai de scuze aruncate printre minciuni, ca pînă acum.

    Pînă atunci… la spam!


  63. […] Păşunari! Pe ceer, rrepaus! La picior arm’,… bată-v-ar isoria să vă bată de calici! […]


  64. Se discuta mult despre fostii colaboratori ai securitatii din cadrul bisericii.Ma intreb de fiecare data de ce biserica Baptista nu ia initiativa ca pur si simplu sa ceara publicarea tuturor dosarelor fostilor pastori si acutalilor pastori.Daca o face e de apreciat in felul acesta se afla simplu si clar cine a colaborat si cine nu.Dar daca nu o face asta inseamna ca biserica Baptista are ceva de ascuns,si i in cazul asta ne intrebam ce.Nu are destul curaj biserica Baptista sa marturiseasca?E ok lucrul acesta?
    Sa zicem ca maine va revni comunismul in Romania,eu ca tanar sau alti tineri ce sa faca sa,al cui exemplu sa il ia pe al lui Wumbrand sau sa fie un colaobrator smerit al noii securitati cu scopul de a ‘salva’ crestinismul din Romania.Oare ne inchinam la un Dumnezeu care are nevoie de colaboratori in cadrul securitatii ca sa pastreze crestinismul intr-o tara precum Romania.
    Judecati voi nu e o dovada de lasitate din partea bisercii ca nu este in stare sa isi publice trecutul in fata intregii tari.
    Biserica Baptista se incadreaza perfect in tiparele actuale ale Romaniei,nu declara nimic,nu are de spus nimic despre trecutul ei,se ascunde la fel ca si ceilalti.
    Unde se aplica marile vorbe pe care le auzim prin predici ‘ inoata impotrica curentului’, ‘ nu


  65. […] și Lucrarea Lui, au preferat să Îi poarte ei de grijă. Iată ce avem acum. Deconspirarea s-a făcut pe bloguri și în cărți scrise așa cum au fost scrise de amatori, de nespecialiști, fără metodă, dar […]


  66. […] acestei mascarade, delatorii autentici. Eh, de aceia ne-am ocupat sistematic și cu patimă cu alte ocazii. Acesta este unul dintre motivele pentru care primul meu blog a fost atît de urmărit și urît […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: