h1

Cum se vede Parisul fără aparatul de fotografiat?

Noiembrie 10, 2007

Mai bine!!! Am lăsat aparatul de fotografiat acasă. Aşa am vrut.

Ştiam cît de mare va fi ispita, dar am decis să fac o formă de post. Ştiam că mă voi întoarce cu o gramadă de poze acasă, va trebui să fac selecţia, voi avea foarte multe rebuturi, voi privi prea multe lucruri prin obiectivul aparatului de fotografiat pentru a prinde cel mai bun unghi, cea mai bună lumină. Am păţit-o de prea multe ori.

Aşa că am plecat fără aparat de fotografiat.

Am fost la Versailles. La palat. Oricum am acea părere de rău că Natalia nu este cu mine. La fel sufăr cînd văd un film bun fără ea, cînd mănînc fără ea o mîncare bună, cînd văd un peisaj frumos fără ea. Este imposibil de alungat acea părăre de rău a neîmpărtăşirii.

Oricum aş fi avut aceeaşi suferinţă şi cu aparatul de fotografiat în mînă.

Am intrat în palat şi m-am trezit, ca de obicei, într-o mare de japonezi care fotografiau continuu. Totul. Orice. Pe ei între statui, pe ei între oglinzi, capelă, orice.

Atunci mi-am dat seama de ce fotografiem atît de mult în excursii.

Avem falsa senzaţie că vom putea salva imaginile pentru a le savura mai tîrziu. Nu ne bucurăm de clipa prezentă, de imaginea de la „faţa locului”, de imaginea tridimensională, cu atmosfera şi mirosurile locului (vezi postul cu odormemorizatoru) şi credem că ne vom putea amîna plăcerea.

Fals.

Pierdem timpul prezent între clickăituri şi pierdem imaginea privind prin obiective tot timpul, căutînd cea mai bună perspectivă nu pentru privit, ci pentru fotografiat, ceea ce este cu totul şi cu totul diferit.

Ne trezim acasă cu patru carduri de 2 G de poze, sute şi mii, pentru care nu mai avem timp să le revizităm, poze care vor rămîne ani de zile pe CD-uri şi DVD-uri, poze, majoritatea proaste, care ne vor frustra pentru că am pierdut clipa pentru o înţepenire a ei în imagine.

Amintirile nu se pot fotografia.

Imaginile pot fi păstrate, dar s-ar putea să vedem mai puţin …

Azi am fost atît de liber… M-am simţit atît de dezlegat de îndatorirea de fotografia totul. Cordeaua aparatului de fotografiat era ca o lesă de cîine pentru obsedaţii de pixeli, m-am simţit zburdînd ca un cîine căruia îi dai drumul pentru prima dată din zgardă…

Vreţi imagini? Vreau imagini? e plin internetul de ele. Luaţi-le, dar încercaţi să mergeţi din cînd în cînd şi fără aparat de fotografiat.

Niagara nu este mai frumoasă cu mine în dreptul ei rînjind, nici eu mai frumos cu Niagara în spate, dar stropii ei pe faţă… nu se uită.

Şi mîine mă voi duce fără aparat de fotografiat, ca să văd mai adînc şi ca să reţin mai multe.

9 comentarii

  1. frate Marius, totusi macar cateva poze pentru noi, sa vedem Parisul aici in Romania macar din poze. Asteptam sa ne povestiti in tara si noi ne vom imagina si vom tanji.
    Sa aveti mult har acolo.
    http://mareatrimitere.wordpress.com


  2. Pariis…asa m-i de dor sa merg din nou pe acolo 🙂 salutati Parisul din partea mea 🙂


  3. Nici măcar pentru a ilustra un viitor articol? Poate mâine surprindeţi o scenă pe străzile Parisului despre care aţi vrea să vorbiţi, sau să ne arătaţi ceva. Nu ne trimiteţi pe internet după poze, nu valorează nimic atât timp cât nu ilustrează un punct de vedere.

    Francezii au şi aparate foto ieftine, nu e neapărat nevoie de o poză de inaltă calitate şi rezoluţie pentru blog …

    🙂

    Eu pentru jurnalul de porumbei sigur luam aparatul…


  4. :p


  5. @ cornelm November 10th, 2007 at 4:30 pm

    mersi de adresa

    in special pt. stirea cu cei 3 martiri din S-E Turciei .


  6. Dragilor, l-am lasat acasa in romania, de ambitie, asa ca n-am cum sa fotografiez nimic. E mai bine asa.

    uneori mi-a parut rau, dar e mai bine asa. Am vazut ceva ce n-am vaztut niciodata. Avionul era intr-un halou de culori ale curcubeului si se umbrea pe nori în acest fel. Niciodata n-am mai vazut asa ceva. Merita fotografiat, dar asta este… Merita facut din cind in cind un astfel de post

    Ok, Mari, voi saluta Parisul. Ma urc pe Eiffel si strig la ei 🙂

    Fun, prefer sa descriu imagini in cuvinte, este un antremament mai bun. Sper sa pot descrie destul de fidel pentru voi. Voi incerca 🙂


  7. Eu am plecat spre Olanda si am luat aparatul cu mine. 8gb „gol” de pixeli. Ii asteapta. Eu sa-i dezamagesc? Deja am facut vreo 200 de poze pe la muzeul Antipa in Bucuresti. Cred ca aveti dreptate dar este o vreme pentru toate. Domnul sa ne insoteasca pe fiecare si noi sa fim constienti de asta.


  8. Da, aseara am vazut Turnul in lumini, este o eliberare sa vezi cum toata lumea cauta sa fotografieze, dar tu ai libertatea de a „vedea”, pur si simplu, ca in urma cu 100 de ani.

    Unde se depoziteaza toate amintirile noastre, pe un hard de computer sau intr-o minte nelinisitita?


  9. aici gandesc ca si tine Patratosule

    in minte si in inima se aduna toate , de aceea prefer metodele vechi , naturale si imbatabile .

    calea cea mai buna tot timpul este cea mai grea dar si cea mai frumoasa si ofera

    si maximul de intimitate …



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: