h1

Patristica pentru pocăiţi II

Noiembrie 11, 2007

Iată că i-a mai venit ideea cuiva.
Pe trei sute şi ceva de pagini: Getting to Know the Church Fathers: An Evangelical Introduction de Bryan Litfin

Cuprinsul pare a fi al unei patrologii mai degrabă decît a unei introduceri în patristică, dar, după primele pagini, se vede treaba că este treabă! Autorul a lucrat. Preţul este excelent pentru ce se oferă.

Nu mă pot lansa într-o recenzie, pentru că nu mi-a trecut cartea prin mînă, dar sper ca asta să se întîmple curînd.

Dacă doriţi să „răsfoiţi puţin” cartea, o puteţi face aici.

431968_1_ftc_dp.jpg

Îi mulţumesc lui Aurel că mi-a arătat apariţia.

Anunțuri

24 comentarii

  1. Si are o finalitate cunoasterea Sfintilor Parini in existenta concreta a evanghelicilor? va deveni rugaciunea lor publica mai patristica?


  2. Dr. Litfin mi-a fost profesor de istoria bisericii. Unii din cei mai buni pe care i-am avut in toata facultatea. Tot respectul pentru el. Lucreaza de ceva timp la cartea aceasta, ma bucur ca a scos-o la capat. La prima pensie poate mi-o permit si eu.


  3. Draga CNI, ce intelegi prin „va deveni rugaciunea lor publica mai patristica”. Mi se pare ca intrebarea trebuie detaliata, clarificata, cum poate fi o rugaciune mai patristica? Cred ca o rugaciune mai plina de Duh, mai duhovniceasca este spre ceea ce tintim cu totii, nu?

    Da, este un specialist respectabil, Filip, cartea nu are un pret studentesc, este adevarat, acum am gasit o carte in Franta, care are un pret mare si pentru profesori 🙂

    asta este. Stiinta costa! 🙂


  4. Marius,
    bine punctata obs fata de CNI, ce ciudat sa iti doresti sa fie rugaciunea mai patristica!
    Ptristica o intelegi mult mai bine cam dupa 30 si ceva de ani,
    Imi aduc aminte de cursul de patristica de la IBEO, in anul II 1994-1995, profesor Paul Negrut, asistent Marius Cruceru. Am avut de facut un eseu, si mi-am ales o tema . „De la Antiohia la Alexandria”. Eu am vrut sa punctez drumul doctrinei despre Dumnezeu din sec I pana in sec IV.
    In fine am luat un „5”, zic eu meritat acum, dar atunci am fost foarte revoltat. Nu i-am spus niciodata lui Marius cat de antipatic mi-a fost in urmatorii ani de scoala. Taxam in mintea mea toate actiunile lui, mi se parea un smecher scolit si nepocait, care vrea sa ne ia Scriptura din mana in favoarea traditiei.
    Am avut prima criza in scoala, fata de ce am asteptat si ce am gasit acolo.
    A doua criza a fost cu greaca, profesor Sabou Sorin. Atunci am vrut sa renunt la scoala, asta era tot in anul II. Media la greaca mi-a fost 5 pe sem I (dar am mers in vara la marire si a fost 10).
    Ce a fost interesant este ca mai pe urma am iubit patristica si greaca. E adevarat ca am luat note mici la inceput, dar mai pe urma lucrurile sau schimbat.
    Cine ma facut sa iubesc aceste discipline?
    Profesorii!
    Profesorul are un mare har de a fi mentor si pedagog unui tanar, de a deschide minti incuiate (asa am fost eu)
    Vreau sa lansez o discutie, cu acordul fratelui Marius, despre aceasta tema, drumul crezului crestin din sec I pana la formularea Credeului la Niceea.
    Stim ca in Antiohia au fost prima data numiti credinciosi „crestini” Fapte 11.
    Apoi la Alexandria se declanseaza prima mare criza doctrinara din istorie, Arius si Atanasie.
    In aparenta avem asa de putin in Scriptura (crestin) si atat de mult mai apoi.
    Acest capat de ata din Fapte a fost punctul de pornire in misiunea bisericii si mai apoi in apararea acestei misiunii.
    PS
    Frate Marius iti doresc binecuvantare in Paris de aici din Kitchener, Canada
    Cu inima deschisa
    Nicu Topan


  5. Adica, va fi ‘liturghia’, cultul public evanghelic, mai apropiat spiritului patristic? La aceasta se referea intrebarea mea.


  6. cred ca CNI vroia sa afle cu ce va ajuta( pe neoprotestanti in general) sa cunoasteti patristica, avand in vedere ca nu puneti in practica invatatura Sfintilor Parinti.Doar pentru cultura generala?intreb si eu 🙂


  7. Adevarul e, Irina, ca spiritul si ideile Sfintilor Parinti sunt oarecum inadaptabile stilului Neoprotestant. Nu sunt principii sau invataturi contrare, doar ca sunt croite pe masura oamenilor din primele secole, in vreme ce (neo)Protestantismul este un mod de a gandi tipic modern. Nu contrar neaparat, dar in mod sigur diferit.
    Sunt convins, comunitatea Neoprotestanta din Romania ar avea multe de castigat de pe urma unei familiarizari cu patristica.
    Insa sunt la fel de sigur ca fratele Marius Cruceru e printre putinii membrii ai acestei comunitati care are nevoie sa fie constientizat in legatura cu pierderile suferite de teologia, mentalitatea si modul de inchinare ale Neoprotestantismului ca urmare a distantarii de Sfintii Parinti. Cred ca tocmai de aceea propune asa ceva. 🙂


  8. Imi cer scuze, greseala de scriere…
    Voiam sa spun ca fratele Marius e printre putinii care NU are nevoie etc.
    Scuze! 😀


  9. Sunt cateva tendinte in bisericile evanghelice, de a introduce rostirea crezului, in timpul inchinarii, rugaciunea este mai dogmatica, adica Biserica este constienta ca aduce o inchinare Trinitatii. Noi (neo-protestantii), prea bagatelizam rugaciunea, prin faptul ca ne rugam direct lui Isus (ex. D-ne Isuse, iti multumesc, te rog…etc).
    Insusi Mantuitorul ne invata ca rugaciunea se adreseaza Tatalui, in Numele lui Isus prin Duhul.
    Parintii bisericii au formulat, pentru vremea de atunci un model pragmatic de inchinare. Ma refer la perioada de persecutie si dupa.


  10. Draga Nicu, ai atita dreptate cu un „smecher nepocait”, da, ai dreptate, de atunci am mai crescut si eu.

    Bine ai venit printre noi si Dumnezeu sa te binecuvinteze in tot ce faci. Tema lansata de tine este foarte importanta. Acum nu am foarte mult timp. Trebuie sa fug, dar poate se lanseaza cineva in discutia pornita de tine.

    Draga CNI, cum ar arata, in viziunea ta, o liturghie protestanta mai apropiata spiritului patristic? Ce ai recomanda?

    Irina, pentru noi nu este simpla cultura generala, patristica reprezinta pentru noi o istorie a hermenezei, a interpretarilor Scripturii, de care tinem seama.
    Sola Scriptura poate fi o simpla lozinca atunci cind ne confruntam cu faptul ca termenul Trinitate nu exista in Sfintele Scripturi, exista conceptul, dar nu termenul. Atunci noi folosim termenul. De ce?
    pentru ca am citit istoria interpretarilor Scripturii asa cum rezulta aceasta din interpretarile inaintasilor nostri.
    Ne respectam inaintasii asa cum ne respectam bunicii. Nu urmam tot ce au spus ei si tot ce au facut ei, dar avem respect si luam invatatura care este buna.
    cum facem distinctie si cadre sint criteeriile care ne formeaza filtrul? N-am timp sa detaliez acum.
    Am in cursul meu de patristica asta.


  11. Sunt bucuros ca mi-ai raspuns frate Marius, cum de fapt o faci de fiecare data.
    Am intrat de putin timp pe acest blog, si am ezitat sa scriu cevam din mai multe motive. Cel mai important e ca am vrut sa vad cam ce de discuta pe aici. Ce hram se poarta!
    Sunt bucuros sa vad minti luminate si calauzite de Domnul dar sunt dezolat cand vad dispute purtate din fire si mandrie personala.

    da asa este ai crescut si in ochii mei, mai ales ca ne spuneai la inceput, cand ai venit la Oradea, despre slujba de pastor nu cuvinte incurajatoare. Ca mai pe urma sa aud ca ai ajuns pastor. Acesta a fost primul pas bun spre o aplicare a teologiei, nu doar o teoretizare.
    Al doilea lucru care ma bucurat a fost in 2002, cand mi-am dat licenta ( nu stiu daca iti mai aduci aminte), desii eu am terminat in 1997. Trebuia sa sustinem examenul oral dar mai apoi l-am dat in scris. Am venit un pic suparat la decanat si m-am intalnit cu tine acolo, m-ai ascultat apoi ai spus cuvinte care m-au incurajat, desii mai aveam doar o saptamana pana la examen.
    Se pare ca cine a schimbat examenul din oral in scris a avut inspiratie, am luat o nota bunicica.
    Apoi ne-am intalnit anul trecut la Alumni si mai apoi in Marca, Salaj.
    Da sunt convins ca ai crescut frate Marius, Domnul sa te ajute in tot ce faci!
    Cu inima deschisa
    Nicu Topan


  12. Draga Nicu,
    multumesc si pentru cuvinte bune, ca de rele am destule,
    da, unele intimplari imi rasar din nou in minte, ma bucur ca ai ramas cu cele bune.


  13. Draga Nicule, in legatura cu notele si smecheria pocaitilor, ai ,totusi, o masura de dreptate. Nu stiut cat i s-a aplicat/cat i se aplica Patratosului, dar eu am exemple concrete de academici protestanti care au „taiat” in carne vie, uneori meritat, dar de cele mai multe ori gratuit si supralicitat.
    Asta m-a socat intr-un program universitar in care ne-au stat in fata si „ai nostrii” , dar si cei de-afara:
    „ai nostrii” stergeau pe jos cu noi(la figurat, binenteles, sub raportul notelor si a comentariilor), iar laicii se purtau cu o gratie si o noblete demna de-un frate(si nu doar sub aspectul notelor).
    Pot sa dau exemple concrete, dar nu slujesc nimanui; iar eu am luat,totusi, note bunicele-deci,nu este o revarsare de naduf personal, ci am luat pulsul grupului…etc
    A, cireasa de pe tort: cum ti se pare,Patratosule, ca un academic sa-i spuna celui pe care-l coordoneaza inainte cu o ora de prezentare, ca acea disertatie nu primeste nota de trecere?si ca n-o poate sustine, nu are acordul lui! Si asta, in conditiile in care o somitate academica mondiala a stat pana dupa 12noaptea sa-si indrume studentii.
    Nu vreau sa readuc in discutie de ce-am plecat de la UEO!
    corolarul discutiei/monologul: mai avem mult pana sa invatam a ne purta boiereste la orice nivel accedem!
    Nicule,salutari din CJ!


  14. scuze pt greseli si dezacorduri, la tine,Nicule, e ora inchiderii”, iar la noi…


  15. cum facem distinctie si cadre sint criteeriile care ne formeaza filtrul? N-am timp sa detaliez acum.
    Am in cursul meu de patristica asta.

    asta as fi curioasa sa inteleg si eu, care sunt criteriile dupa care alegeti.Pot citi undeva cursul tau de patristica?sau este de cumparat?


  16. Draga CNI, cum ar arata, in viziunea ta, o liturghie protestanta mai apropiata spiritului patristic? Ce ai recomanda?
    *******
    As recomanda familiarizarea acelor np care nu isi imagineaza o biserica altfel decat Willow Creek et co,
    familiarizarea cu liturghiile antichitatii crestine:ritul roman, constantinopolitan, alexandrin, sirian, galican etc.
    Ar fi un inceput bun, cred.


  17. Draga Ciprian S. nu am nimic de spus în apărarea mea nici în apărarea colegilor mei, am condus zeci de lucrări de diplomă, zeci, am stat nopţi întregi să corectez lucrări aduse în ultimul moment etc.

    acele momente au fost, probabil, urmarea unei pubertăţi academice prin care am trecut cu toţii ca instituţii, încercînd să fim mai catolici decît Papa, fiind sub supravegherile ministerului etc.

    Acolo unde este fariseism, adică să ceri ucenicilor ce tu nici cu degetul nu vrei să ridici, acolo este altă treabă.

    am scris un text „Excelenţa voastră, ucenicul meu”. Este despre viziunea mea în predare, poate îl pun zilele următoare.

    Irina, cursul meu de patristica de vreo cîtiva ani este tot in pitrocire. Am avut două ediţii cu circuit restrîns. Tocmai de bătăile cu pietre m-am temut. Vor sări mulţi la jugulara mea şi a colegului meu.
    Inca un pic de răbdare, să ne mai luăm curaj.

    Draga CNI, nu ti se pare ciudat că unii dintre cei mai buni editori ai liturghiilor antice sînt protestanţii?

    Chiar eu am început să lucrez la o traducere cu note şi un studiu ştiinţific asupra Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur împreună cu un coleg.
    Nu ştiu cum a aflat părintele Marchiş de asta, de la dînsul am aflat că între clasiciştii ortodocşi nu este nici o preocupare de acest fel pentru unul dintre cele mai populare şi importante texte ortodoxe.

    va veni rîndul finalizării acestui proiect la vremea potrivită…
    Numai să ne dea Dumnezeu sănătate.


  18. Patratosule, nu era o acuzatie pt tine, era o intrebare. Si stii bien, daca am plecat de la UEO, nu din cauza ta am plecat(by the way, pt tine – ca indrumator- m-as intoarce!).
    Scopul era sa subliniez smecheriile si mofturile simandicoase(unele indreptatite de valoare)ale unora care uita ca „mai avem mult pana sa invatam a ne purta boiereste la orice nivel accedem!”.
    Eu incerc sa schimb ceva,tu incerci sa schimbi ceva…sper sa se alature cat mai multi la „conjugarea” aceasta!


  19. si ca sa nu planeze vreo suspiciune asupra UEO si a cadrelor sale: era vorba de un program de master interdisciplinar care nu s-a derulat la UEO.


  20. Ciprian S….?
    M-am gandit eu ca ii fii tu! Salutari din partea noastra!

    Daca ar fii sa trag o linie asupra scolii din Oradea, din timpul cand am studiat eu (’93-’97), cred ca am mai multe amintiri placute si frumoase. Pacat ca nu am reusit decat putin sa mai tin legatura cu scoala.
    Marius, ma simt onorat ca nu ai uitat inceputurile la Oradea, si mai ales ca noi primele 3, 4 promotii am fost un fel de „cobai”. Cativa dintre noi nu au avut de a face cu lumea academica. Eu de exemplu am vrut sa fiu pastor, imi ziceam: La ce imi trebuie greaca si ebraica? la ce imi trebuie patristica? filozofia religiei? gramatica lb romane? etc

    Nu uit acel eseu de care spuneam, la patristica, cand l-am primit corectat de Marius Cruceru era numai rosu de greseli gramaticale, ca sa nu zic de dezacorduri in propozitie.

    Acum Patristica, la ce mi-a fost de folos?
    1.In primul rand pentru cultura mea generala, daca in anul II nu aveam nici o carte a sf. parinti am inceput sa imi cumpar carti despre dogmatica si ale parintilor din primele veacuri. Asa am ajuns sa cunosc cate ceva(f putin), despre aceea perioada total necunoscuta de mine inainte.

    2. Cand am predat religie, la Cugir, am stat de vb cu inspectorul de religie , era un profesor Ortodox din Alba Iulia. Si el mi-a reprosat ca noi indoctrinam copii cu doctrinele noastre. Eu l-am intrebat:
    -dvs cunoasteti doctrinele noastre? El a raspuns
    -Nu le cunosc si nici nu vreau.
    -Pai cum criticati ceva ce nu cunoasteti? El a continuat
    -Dar ce parca voi cunoasteti crezul nostru?
    Am spus,
    -stiu cel putin doua persoane, dar sunt mult mai multe de la scoala unde am facut eu telogia, care si-au facut tezele de doctorat interactionand cu teologia ortodoxa, care au studiat aceasta teologie. Am numit atunci pe Paul Negrut si Emil Bartos. Ulterior am aflat de Danut Manastireanu.
    Pe el cel mai mult la intereat cartea lui Bartos, Conceptul de THEOSIS in teologia lui D Staniloaie.
    I-am dat cartea sa o citeasca, apoi ma rugat sa i-o las lui ca mi-o plateste. Dupa doua luni m-am dus sa il caut la Inspectorat si spunea cu fascinatie: Este cu adevarat magnific ce am gasit in aceasta carte, nu ai spune ca e scrisa de un protestant. Eu am spus atunci, Nu e scrisa numai de un protestant ci mai degraba de un neo-protestant. Dar neoprotestantii nu sunt secte? Pai or fi in ochii celor ce vor sa ii faca asa, dar noi suntem de aproape 400 de ani ca si cult in lume. Si atunci am inceput sa ii vorbesc despre istoria bisericii baptiste(ca sa vezi ca si cursul lui Bunaciu mi-a fost de folos). Omul acesta nu stia nimic despre noi. A fost o experienta extraordinara pentru mine discutiile cu acest om.

    Asadar patristica, acum dupa 10 ani de la absolovire o vad cu alti ochii.
    Ne ajuta mai mult in discutiile cu preotii ortodocsi, ba chiar cu enoriasii ortodocsi.
    Apoi ce consider mai important este aceea mostenire pe care acum trebuie sa o dezgropam prin studiu, Istoria dogmei din primele veacuri.
    Am scris prea multe, cine vrea sa citeasca cine nu sa treaca peste astea.
    Cu inima deschisa
    Nicu Topan
    Kitchener Canada
    PS
    o sa incerc aici in zona Toronto o interactiune cu preotii ortodocsi


  21. Draga CNI, nu ti se pare ciudat că unii dintre cei mai buni editori ai liturghiilor antice sînt protestanţii?
    ******
    Or fi, insa nu la acest fel de interes arheologic m-as astepta. Acele rugaciuni s-au scris pentru a fi folosite de catre credinciosi, nu pentru a sta intre copertile unor editii critice savante. Sint foarte bune si acestea din urma, cand nu lipsesc cele dintai, insa.


  22. Ce vă face să credeţi că interesul este pur arheologic? Sînt bogăţii spirituale pe care le folosim, dar nimic nu depăşeşte Biblia în autoritate, cu Biblia alături şi prin Biblie se măsoară orice alt cuvînt scris al altcuiva.

    Draga Nicu, multumesc de cuvintele bune.
    lucrarea amintita este valoroasa,intr-adevar.


  23. „Singur TU,fiind de necunoscut,fiindca le-ai creat pe toate cele cu cuget
    Toate, şi câte grăiesc şi câte nu grăiesc, Te cuvântă.
    Toate, şi câte cugetă şi câte nu cugetă, Te cinstesc
    Căci dorurile şi durerile tuturor sunt în jurul Tău,
    Ţie Ţi se roagă toate,toate cele ce cugetă”
    Sf.Gr.de Nazianz

    Am putea să trecem pe la sf.Francisc,pe la Ioan al Crucii, Teresa de Avila – am avea ce să învăţăm din pioşenia şi dedicarea lor.
    Sola Scriptura parcă suna altfel în „gura” lor.


  24. nu mă refeream la conceptul lui Luther(unii au trăit cu sute de ani înainte de L.,alţii numai cu câteva decenii), ci la reflectarea învăţăturilor Scripturii în vieţile lor.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: