h1

De ce e greu la Paris?

Noiembrie 13, 2007

Pentru că e multă lume. Uite-aici ce multă lume e.

Nu zic „nu” aglomeraţiei. Nu fug de înghesuială. Nu mă sperie oraşele mari. Am savurat Bucureştiul, da, Bucureştiul (Micul Paris??? ce glumă!!!!)

Nu, sînt născut în „jungla de asfalt”, sînt orăşean sadea. Am văzut mai mulţi stîlpi de beton în viaţa mea decît copaci, am respirat mai mult praf de ciment decît praf de drum.

Şi totuşi…. e prea mult 20.500 de oameni pe km pătrat, prea mult.

Prea multe feţe, triste, încruntate, rîzînde, zîmbinde…

Prea multe capete…

Prea multe gînduri în jur.

N-aţi simţit niciodată gîndurile altora? Dumnezeu ne-a pus un fel de izolator, ca la cablurile electrice, să putem sta unii lîngă alţii, dar să nu facem „scurtcircuit”, să nu treacă gîndurile de la unul la altul. Sîntem,  de cele mai multe ori, noi cu gîndurile noastre, închişi ca păsările în colivie, ca fiarele în cuşcă, ca Daniel în groapa cu leii pe care noi i-am hrănit.

Mie mi s-a cam stricat izolaţia.

Azi în metrou am simţit o mulţime de gînduri … ale altora. Ca un roi de viespi, de albine sălbatice de pădure. Am simţit îngrijorări financiare, stress de slujbă, frămîntarea unui compozitor ratat care era nervos că melodia îi seamănă prea mult cu alta cunoscută (lucra pe Finale 2.o), am simţit chiar şi un creier golit de gînduri cam la doi metri de mine, meditaţia cu ochii întredeschişi a unei budhiste, o tînără japoneză, rapp-ul din capul unui adolescent negru de vreo 17 ani (n-am auzit deloc melodia, am văzut doar cum îşi mişca părul împletit în cozi subţiri) …o grămadă mare de gînduri.

În Paris nu sînt aşa de mulţi oameni cît să nu te poţi strecura printre ei, sînt prea multe gînduri pe care nu le mai poţi strecura spre tine. Este ca o cascadă care te cocoşează. Aţi intrat vreodată sub o cascadă? Nu mai poţi să respiri şi te doboară.

Vă rog să mă credeţi, nu sînt un tip foarte sensibil la chestii din astea, nu cred în paranormal, nu cred în telepatie şi, după cum vedeţi, am fost acuzat că sînt „rău”, nesimţitor faţă de ce simt ceilalţi… cinic, chiar.

E altceva, e o presiune foarte mare pe care o poţi simţi şi în New York şi în Las Vegas, ba chiar şi în Chicago.

Azi mi-a fost foarte foarte milă de parizieni. Vă miraţi că Parisul este cel mai vizitat oraş din lume, dar este pe locul 66 la ospitalitate?

Eu îi înţeleg că sînt aşa de „acri”. Cum să nu fii acru cînd pe toate uşile scrie „atenţie la buzunare!”? Sau pe toţi pereţii de la metrou este o atenţionare împotriva violenţei juvenile?

Sînt prea puţine gînduri bune şi prea multe gînduri apăsătoare, prea puţini sfinţi în cetăţile astea. Aia-i!

Abia aştept să mă duc acolo unde pe 10 km pătraţi sînt doar 5000 de oameni, în Aleşdul meu, să mă duc acolo unde e o dulce aglomeraţie, unde, între 30 m pe 8 m se adună 200 de oameni în acelaşi gînd… mai ales cînd cîntă.

Anunțuri

30 comentarii

  1. Am fost in Paris de 3 ori pana acum – de fiecare data in interes de serviciu. Impresii amestecate si o mare cantitate de tensiune legata de ceea ce deja ai mentionat: infractionalitatea. Cu siguranta nu-i locul unde mi-ar place sa traiesc permanent. Farmecul Parisului…probabil…nu stiu. Au un trecut mare insa eu am avut probleme sa fac legatura dintre acest trecut si prezent.


  2. Depinde cu cine descoperi Parisul. Daca era langa tine cineva drag, n-ai mai fi auzit atatea ganduri – poate! La prima „descalecare” pariziana, eticheta pe care am pus-o a fost: mizerie si lux. Nu mai suportam sa vad prin statiile de metrou acele cartonase inscriptionate la capataiul sau la picioarele celor ce zaceau pe jos: „j’ai faim”. Si n-am mai suportat nici sa-i aud pe unii exclamand in fata tablourilor din muzee: „c’est chouette”. Cu alte ocazii, am adunat nostalgii. De exemplu, cantatul in alte limbi pe malul Senei, mergand pe jos de la Notre-Dame pana la Turnul Eiffel. Mai bine de 2 ceasuri. Altadata, concerte in aer liber, unde puteai face abstractie de gandurile celorlalti… Parisul pune pe tava chiar de toate, bune si rele, mizerie si lux, arta si kitsch, savanti si vagabonzi etc.


  3. ce repede vine dorul de „ţară”


  4. Dan H. Acolo unde sint multi oameni sint si multe pacate.

    de asta s-au născut mănăstirile, pentru a crea o altfel de majoritate a celor ieşiţi din cetăţi.

    Da, Parisul are farmec, sigur, este dat de străinii Parisului. Ce-ar fi Parisul fără această mixtură de naţii şi obiceiuri.

    d’accord, Adamaica (cu accent pe ultima 🙂 ), de acord, mi-a părut rău tot timpul că soţia nu este lîngă mine.

    PArisul trebuie luat în porţii mici, foarte mici, la fel ca sushi-ul japonezilor, altfel n-are gust.

    Winnetou, da, dar cel mai tare îmi este dor de „veşnicele plaiuri ale vînătorii” 🙂


  5. Parisul miroase a istorie la fiecare pas. Mi se pare „discriminat” de tine pentru ca il privesti doar prin prisma subteranului…


  6. da la paris e greu pt ca e mai mult pacat decat la noi si sunt mai snobi … romanii incep sa se destepte .


  7. ROMA_NIA, oare blogg-ul nu tine tot de snobism (cică se poartă acum)? adica pentru unii e şic să scrie aici, chiar dacă n-au nimic de spus. Şi ăsta e tot snobism,nu crezi?


  8. @@@ ciprianS

    nu-ti inteleg si nu inteleg in general subtilitatile
    dar poate ca sunt si eu un SNOB mai mic , asa pitic , in comparatie cu SNOBII MARI .

    Cine si prin SNOBISM se foloseste ca sa atinga scopuri Nobile acela este un artist , chiar un Artist martial .


  9. E greu la Paris pentru ca …nu locurile , geografia , monumentele sau cele culinare iti lipsesc …de vina este dorul mistuitor fata de cei pe care astepti cu nerabdare sa-i revezi , de vina este si rasuflarea simpla ( grea ) , care te face sa ai emotii de bucurie stiind ca acolo este locul tau …si ca le apartii lor …si ei tie !!


  10. Acidutu, nu ti se potriveste numele, prea frumos scriseşi, te-ai îndrăgostit şi tu, prietene?
    Numai îndrăgostiţii pot scrie aşa de frumos.
    Da, ai prins o parte din problemă.

    Alexandru, azi am mers cîteva ore pe jos. Luvru, Concorde, Academia de Arte frumoase etc.
    Am bătut tot centrul Parisului cu piciorul, am fost la anticarii de pe malul SEnei, la Sacre Coeur etc.

    Da, ştiu istoria, obeliscul, versailles, Tour E, Notre Damme etc.

    Şi totuşi…

    Ascultă-mă, rar am mai văzut asemenea risipă în acreală.


  11. Risipa de acreala normal, cand vezi ce timp a fost zilele astea la Paris, ploaie si toamna mohorata plus o greva de transporturi ce incepe maine si se anunta lunga, pana duminica cel putin. Poate daca vizitati la Paris primavara altfel vi s-ar fi parut. Curaj pe maine, va asteapta o parte tot asa de „vesela” prin bouchonul de pe drumuri. Bon voyage ça même.


  12. Draga Corneliu, da, toamna are o influenţa, dar nu este numa asta. Oraşul ăsta trebuie semănat cu Evanghelie! Spor la asta! Aveţi o sarcină grea, dar poate că pentru asta sînteţi aici. Spor!

    Parisul mi-a lăsat multe amintiri frumoase. Cele mai frumoase sînt din Biserică.
    Punctul cel mai important al celor spuse este că „acoloo unde este mult păcat” poate că este şi mult har.

    Au revoir!


  13. Da, spunea un frate francez ca de multe ori cand iese din Franta parca simte o mai mare libertate pentru partasie, evanghelizare. El simtea ca aici, in tara lui sunt piedici nevazute, poate numim asta secularizare, mandria de istoria si cultura pe care o arata celorlalti, etc. Domnul sa fie cu noi si sa ne pazeasca de toate astea, sa ne umple El cu har.


  14. O glumă din Paris, ca să vedeţi cât de mare era duşănia dintre francezi şi englezi, eii, de parcă azi n-ar fi tot la fel. Într-o zi un parizian vede pe cineva (tipul era englez), în râul Sena care striga: „Help me, help me, please, helpppp!!! În acel moment parizianul îl întreabă pe un trecător. „Ce strigă ala mă?” Trecătorul îi răspunde. „Strigă în limba engleză: ajutor, ajutor, ajutor, vă rog!!!!” Parizianul Spune: „Mai bine ar fi învăţat să înoate decât să înveţe engleză.”


  15. E ceva adevar in chestia asta. Am patit-o eu, vorbind engleza la Carfour…


  16. Ei asta cu numele ….mi-a marturisit-o si sotia mea ieri cand m-a intrebat cui trimit raspunsul …sa mi-l schimb oare ??
    Acidultu ?


  17. Paradoxal cu acreala pe care o simtiti si strangularea farmecului acestui orash de catre puzderia de pacate, eu am experimentat o crestere spirituala acolo… simteam nevoia acuta de Dumnezeu (nu stiu daca se poate intelege… fugeam de la biblioteca acasa arzand de nerabdare sa vad ce are sa-mi mai spuna prin Cuvant) in tot ceea ce faceam tocmai pentru ca e atat de ignorat acolo; si pentru ca pasiunea mea nu putea ramane ascunsa, am avut ocazia sa discut cu multi atei si chiar sa-i duc cu mine la biserica. (o alta paranteza… ma intrebam oare cum ar fi ca toate acele splendide biserici si catedrale adevarate minunatzii arhitecturale dar atat de goale, sa fie pline de oameni care-l slavesc pe Dumnezeu..?) Va dau dreptate, ca prima impresie, acreala lor e pe cat de evidenta pe atat de reala… poate doar implicarea de durata prin puterea Duhului Sfant ar schimba ceva pe metru patratzos.


  18. Willing, foarte frumos ce ai spus tu si cred ca ai prins foarte bine ideea pe care am vrut sa o subliniez in postul meu.

    E pacat sa vezi Notre plina doar la concerte.
    Orasul asta merita multa rugaciune.


  19. da,dar ce biblioteci si universitati sunt in Paris nu sunt nici in Alesd, nici in Oradea.


  20. E adevărat, Ihtys, dar populate cu sălbatici. Ai văzut grevele studenţeşti de acum, le-ai văztut pe cele din anii trecutţi,
    au distrus totul ca maimuţele.

    Şcolile din franţa sînt cele mai violente din Europa. Ai ştiut asta?

    Încearcă, te rog, o vizită, dar ia-ţi echipament de protecţie de la un magazin de arte marţiale.


  21. Dar , draga IHTYS, ce facultati sunt la Vadu Crisului si Sinteu(Patratosu stie!!!) nu se gasesc pe toata valea Loarei!

    probabil politica eliminarii analfabetismului din Ro este transformarea fiecarui copil in student. De aici apar tot felul de hibrizi de studenti si aberatii de intelectualism ieftin.

    Am dat un examen(in cadrul unui masterat la fac. de Studii Europene) si i-am prins in sala la oral pe studentii RISE (adica relatii internationale si bla,bla). Frate, ce mi-a fost dat sa aud acolo si la ce nivel!!!


  22. sper la anul sa primesc o bursa acolo si sa ma conving.Da, voi incerca sa plec pregatit de lupta cu fiarele si barbarii:)


  23. Hai sa le plangem de mila francezilor bla, bla, bla. Sunt asa de deplorabili in ateismul si violentza lor incat trebuie sa le aducem lumina de la Oradea si Alesd. Va rog eu mult, nu va rugati pentru Paris, lasati-l in „voia mintii lui blestemate”. Cat despre maimutele si salbaticii din biblioteci… Ihtys draga nu te irosi, ramai in sorbonica pentru ca sunt slabe sanse sa ii civilizezi tocmai tu. (Sunt curios care ma ia primu de guler intelectualiceste.. mama ce scatoalce biblice va impart).


  24. Ba, Flexan, plînge-le de milă. uită-te la greva lor!

    Nu ştiu dacă s-a terminat, dar erau de plîns.


  25. Nu va abandona Dumnezeu Parisul si numai pentru mijlocirea si rugaciunile Sfintei Genoveva si ale Sf. Dionisie, ocrotitorii sai.


  26. Comme elle avait gardé les moutons à Nanterre,
    On la mit à garder un bien autre troupeau,
    La plus énorme horde où le loup et l’agneau
    Aient jamais confondu leur commune misère.

    Et comme elle veillait tous les soirs solitaire
    Dans la cour de la ferme ou sur le bord de l’eau,
    Du pied du même saule et du même bouleau
    Elle veille aujourd’hui sur ce monstre de pierre.

    Et quand le soir viendra qui fermera le jour,
    C’est elle la caduque et l’antique bergère,
    Qui ramassant Paris et tout son alentour

    Conduira d’un pas ferme et d’une main légère
    Pour la dernière fois dans la dernière cour
    Le troupeau le plus vaste à la droite du père.

    Este vorba despre Sf. Genoveva in acest onet scris de Ch. Peguy.


  27. S-a terminat greva, dar oricand poate reincepe, asta e.


  28. Cat despre scoala, sunt violente doar in cartierele mai sarace, in rest ca pe oriunde. Nu putem sa ne facem o impresie doar din jurnalele tv sau din auzite, presa oricum spune doar ce e rau, asa si despre Romania auzim doar de valizele cu carnati si damingenele cu palinca.


  29. CNI, noi trebuie să ne rugăm epntru Paris şi parizieni. Avem nădejde în românii noştri de acolo, care s-au dus pentru mai mult decît să înveţe cum se face nodul la cravată 🙂

    Corneliu, problema Europei, ca şi a Americii este ca devine o amestecătură de neamuri din ce în ce mai mare. Problemă? Nu ştiu, poate că e bine?

    Dar în Krems cea mai înaltă clădire a oraşului va fi o moschee…

    Nu-i aşa că este interesant?
    Franţa este din ce în ce mai puţin franţuzească, după părerea mea… dar ce ştiu eu, eu am fsot doar un vizitator în fugă, e doar prima impresie.

    Spune-ne tu, că trăiesşti acolo cum ţi se pare.


  30. Da, Franta este o amestecatura mare de natii, mai ales din tarile Magrebului (Maroc, Algeria, Tunisia) si din alte tari africane. Asta e sa spunem asa «le retour du bâton», francezii au colonizat si probabil profitat de ei sute de ani, roata s-a întors acum si cum fostii colonizati sunt francofoni, unde e mai simplu sa emigrezi ? in tara a carei limba o cunosti.
    Musulmanii sunt cateva milioane, se spune ca 5 milioane si se zic practicanti, spre deosebire de francezi care se zic catolici, dar nepracticanti, crestini cu numele. Nu e de mirare ca moscheele se înmultesc.
    O mica comparatie, baptistii sunt cca 40.000 in Franta regrupati in 250 biserici. Federatia baptista FEEBF din care face parte si biserica romana are 137 biserici locale. În 2000 avea 12.000 membri. Deci ogorul e mare.
    Pentru moment, romanii în general sunt cunoscuti prin cei ce cersesc si fura, partea negativa ca de obicei.
    Sa ne ajuta Domnul sa inversam tendinta si sa facem cunoscuta si Evanghelia.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: