Cine are maşină ascultă şi muzică. Radio, CD-uri, casete etc. Azi am văzut un Logan (are una dintre cele mai proaste habitacluri pentru chestia asta, tocmai pentru ca este neobişnuit de mare) dotat cu sistem audio Infect. Să îl poarte cu mult zgomot.
Dăm banii pe tot felul de sisteme şi boxe şi ne mirăm de ce nu se aude bine.
Care-i problema?
Un habitaclu de maşină nu-i catedrală. Habitaclul este un spaţiu foarte înşelător din punctul de vedere al sunetului.
Sunetul nu este ca lumina. Nu se duce pe unde îi dai fantă, direct, pînă la prima oprelişte.
Sunetul alunecă pe suprafeţe, se loveşte, se întoarce, penetrează dincolo de suprafeţe. Sunetul este înşelător, şmecher, mai şmecher ca lumina, se duce pe unde n-ai idee şi…. nu-l vezi, pentru a-i putea controla drumul.
Tocmai de aceea trebuie mare grijă la locul şi tipul de boxe dintr-o maşină.
1. Trebuie ţinut cont de tipul de habitaclu. Altfel se sonorizează un hachback, altfel o berlină, altfel un caravan.
Un microbuz are nevoie de şase rînduri de boxe plasate în jurul stîlpilor de susţinere. Un break are nevoie de o dublare a boxelor la uşile din spate, pentru că habitaclul, de la uşile din spate oferă încă o dată spaţiul unei berline obişnuite. Pentru un hach sau o berlină, neapărat boxele din spate trebuie plasate cu faţa spre luneta, care va devia sunetul înapoi spre interior.
Boxele pentru înalte? Altă filozofie. Regula e simplă. Joasele, jos, înaltele, sus. La poziţie mă refer.
2. Trebuie ţinut cont de puterea boxelor şi de „tablă”. Nu orice fel de boxe se nimeresc la maşină. Boxe prea tari intră în rezonanţă cu golurile din caroseria maşinii. Deşi veţi cumpăra boxe bune, dacă nu se reizolează fonic maşina, n-aţi făcut nici o treabă, va ieşi o chestie foarte zgomotoasă.
Dacă vreţi să aveţi audiţii de calitate, atunci la tuning audio cu maşina. De fapt se demontează şi se remontează toată maşina. Nu vă spun costurile, că nici eu nu sînt gata să le plătesc. Prefer să ascult acasă ce-i de ascultat în condiţii bune.
Sugestia mea? Mai bine vă luaţi o maşină echipată decent audio din fabrică, este mult mai ieftin, decît să încercaţi improvizaţii.
Opelul Astra G Caravan este destul de bine echipat audio şi destul de bine echipat. Este surprinzător ca nu are „ecoul” de break pe care majoritatea caravanurilor îl au. Are foarte multă pîslă pe portbagaj şi separatorul de piele atenuează ecourile.
De asemenea, are boxe de înalte pe faţă şi are boxele dublate pe portierele din spate, chestie absolut obligatorie la orice break.
VW-ul Transporter este foarte prost dotat la acest capitol. Chiar şi versiunile Caravelle stau prost. Dacă stai pe ultima banchetă nu auzi nimic.
Golfurile II, în schimb, au boxe în dotarea standard pe separatorul de portbagaj şi sunetul se întîlnea exact la mijlocul maşinii, pieptănat de tavan.
Nu mai ştiu la care am văzut o singură boxă şi aia lîngă parbriz, cred că la VW Transporter II: dezastru.
Loganul? Sonorizarea Loganului? Habitaclul în colţuri şi foarte înalt este cel mai mare duşman al sonorizării pentru această maşină. Dacă aveţi Logan ascultaţi muzică acasă şi oricum, noi vorbeam de „maşini”, nu de „vehicule” în general 🙂 No offense! Am glumit! Cu „vehiculele”, dar nu cu sonorizarea Loganului.
Încă ceva. Nu purtaţi căşti la condus. Vă faceţi rost de un accident foarte repede. Căştile înfundă sunetele necesare, pe care trebuie să le auziţi, claxoane, sunetele de la barieră, etc.
Audiţie plăcută!!!
Şi nu uitaţi, maşina este pentru dus de ici colo, nu-i sală de concert.
PS.
Urăsc poluarea sonoră a şmecherilor care ascultă muzică cu pancreasul şi ficatul şi ne servesc şi nouă, pe geamurile habitaclurilor lor, bum-bum-bum-urile.
La patratosu 