Pastorul de tineret, avem nevoie de el sau nu?
noiembrie 15, 2007Ce rol are el? Nu are nici un rol, după părerea mea.
Pierdere de resurse şi pierdere de om.
De ce spun asta? Sînt mai multe argumente.
Cine a mai văzut ca, adunînd două înţelepciuni mai mici, să se facă o înţelepciune mai mare?
În Isaia chestia asta tineri este o pedeapsă. Să fii condus de tineri şi tinerii să se conducă unii pe alţii.
Da, există cazuri speciale în care Dumnezeu ridică tineri pentru popor pentru slujbe speciale, în vremuri de restrişte, atunci cînd bătrînii sînt laşi (vezi cazul lui David), dar nu asta este norma.
E pedeapsă ca tinerii să fie conduşi tot de tineri, copiii să fie păstoriţi tot de copii.
Pastorul tînăr? N-am nimic împotriva pastorilor tineri. Da, asta este o formulă imaginabilă. Un pastor tînăr care îşi face ucenicia la un pastor în vîrstă, dar nu un pastor de tineret, tînăr, care să păstorească o turmă formată din tineri.
Păstorirea presupune turma şi turma este diversă, are tineri, bătrîni, bolnavi, sănătoşi, săraci, bogaţi, robi, slobozi etc.
Este mult de discutat aici asupra aceste teme: cum anume arată o turmă „normală”.
Ne putem imagina o biserică din tineri? Da? Atunci trebuie să ne imaginăm şi o biserică formată numai din bătrîni şi să le ţinem la o parte una faţă de alta. Dacă o biserică formată numai din bătrîni ne îngrijorează şi considerăm asta patologic, atunci de ce o biserică „a studenţilor”, a tinerilor, n-ar fi la fel de patologică?
De ce sînt atît de ferm? Nu numai pentru că biblia nu ne lasă să abordăm acest model de „gaşcă”
De vreo lună am stat de vorbă cu nişte pastori care au asistat la naşterea ideii de youth minister.
Ce spun ei acum?
Că ideea a falimentat glorios. Cu focuri de artificii, surle şi trîmbiţe. S-a ales praful.
Toată America este răscolită de statisticile dezastruoase.
Între 70 şi 90% (depinde de zona geografică, nordul mai liberal sau sudul mai conservator) dintre tinerii care au crescut la şcolile biblice duminicale şi apoi au crescut cu păstor de tineret, după primul an de colegiu, nu se mai întorc în biserici.
Să ajungem ca ei? Atunci să tot ordinăm pastori de tineret.
Pastorul este pastor.
Nu trebuie să fie de tineret, că atunci vreau şi pastor pentru bătrînet. De ce nu?
Pastor pentru bolnavii de ulcer, pentru cei cu hepatită C, pentru cei pieptănaţi pe partea stîngă, pentru femei, pentru bărbaţi, pentru şoferi (chiar ar fi nevoie de unul aici), pentru „dizabilitaţi”, pentru daltonişti, pentru văduve, pentru orfani.
Da, pastor muzical? Oh, altă bătaie de cap! Da, bine, atunci de ce nu avem şi un pastor afon, dacă acela-i muzical?
Dacă este nevoie, discutăm şi ideea pastorului cu muzica. Uitaţi-vă numai la ce lupte de orgolii se dau în biserici între dirijori şi pastorii cu închinarea.
Veţi spune că şi aici este model biblic, mai marele cîntăreţilor, leviţii etc.
Discutăm, dacă trebuie.
Nu confundăm dirijorii şi coriştii cu pastorii, da?
Căutaţi, vă rog, în epistolele pauline. Unde lasă apostolul să se înţeleagă că ar fi ordinat pe Timotei şi Tit ca pastori de tineret sau că undeva în cariera dînşilor, aceştia ar fi trecut şi prin stadiul acesta ca să ajungă episcopi ai locului? Unde anume se dă de înţeles că o asemenea specializare ar fi imaginabilă? Atît Timotei, cît şi Tit, după ce şi-au făcut ucenicia ca tineri, nu ca pastori de tineret, pe lîngă apostolul Pavel, păstorind, de asemenea, şi bătrîni, ca pe nişte taţi şi tineri, ca pe nişte fraţi, au plecat spre propria lucrare pentru a continua să facă acelaşi lucru. Au păstorit biserici „normale”, cu văduve, bătrîni, fecioare şi băieţi, fără a aplica metode speciale pentru cîştigarea tineretului.
„Da, facem compromisul ăsta, frate, ca să nu ne plece tinerii!”. Doamne sfinte, ai milă, altă prăpastie a gîndirii.
Pastor de tineret? Mulţumim, n-avem nevoie!
La patratosu 
Frate Marius,
Îmi pare bine ca aţi abordat subiectul. Un comentariu pe ideea pastor senior, pastor asistent, pastor onorific, pastor misionar ar prinde bine. De asemenea, vă sugerez discutarea diferenţei dintre pastor şi păstor.
Cu mulţumiri.
Frate Marius,
Abordati un subiect sensibil si care incepe sa cuprinda foarte multe biserici din tara. Ceea ce ma uimeste este ca ideea de pastor de tineret, pastor cu inchinarea vine nu in primul rand de la tineri, ci de la pastorul senior (cel putin din ceea ce cunosc eu).
„Poate un orb sa calauzeasca pe un alt orb?” spunea Domnul Isus. Raspunsul este da, insa vor cadea in groapa. Raspunsul ar putea fi insa si nu. Un orb sa fie calauzit de o persoana care vede si cunoaste drumul. Nu intotdeauna maturitatea spirituala este direct proportionala cu varsta si invers. Dar consider ca in ceea ce priveste lucrarea cu tinerii responsabilitatea este mult prea mare pentru a fi pusa doar pe umerii unui tanar. Mai sunt biserici in care este un lider tanar care este inconjurat de o echipa formata tot din tineri. Scriptura ne spune despre Roboam si prietenii lui tineri, spre invatatura si luare aminte.
In bisericile noastre sunt inca (slava lui Dumnezeu) foarte multi tineri.Tendintele lumii in care traim, contextul social si cultural in care fiintam ar trebui sa responsabilizeze mai mai mult liderii bisericilor pentru a acorda mai multa atentie acestui segment al lucrarii (cu tinerii).
Tinerii au nevoie de modele. Caractere puternice calite si formate in atelierul lui Dumnezeu. Plasmuite si framantate, modelate si finisate de mana Olarului. Tinerii doresc sa calce pe urma pasilor cuiva (si eu sunt inca tanar) … Dar … oare gasesc un Pavel in biserica mea?
E chiar interesanta problema asta, dar multi pastori nu se pot adresa turmei ci de multe ori cauta un anumit esantion pe care il abordeza cu precadere. Si-apoi cine e de vina ca nu se pot adresa tuturor?? O parte din vina o au si pregatirea lor din scolile de teologie.Mai e si faptul ca unii ajungand la o anumita varsta se cam lasa pe tanjeala si nu mai reusesc sa ii inteleaga pe tineri si problemele lor si vorbesc cu totul alta limba.
Draga Teofil, am pregatit un alt post cu aceste impartiri artificiale, pastor-coordonator, pastor-coordonat, pastor-predicator, pastor-invatator, pastor-muzical,pastor-afon, pastor-pentru lucrarea cu femeile etc.
voi reveni dupa ce tocam chestia asta. Are legatura cu ce se intimpla acum in tara.
Cîtă dreptate ai, Ezdrah, modelul biblic este complet diferit de ceea ce organizam noi astăzi.
Draga Andrei, daca un pastor nu se poate adresa tuturor, sa se lase de meserie.
Uite am avut pe Pitt Popovici la noi, la 90 de ani, i-a fascinat pe studenti.
Nu este virsta problema, ci lenea spirituala, lipsa de pregatire, lipsa de chemare, intrarea in afaceri, in politica, in tot felul de minjeli care n-au de -a face cu lucrarea.
atunci plaseaza responsabilitatea pe umerii tinerilor ca ei sa poata bate Americile in lung si-n lat.
Pastorul de tineret este un pansament fals pentru o problema foarte adinca care are de-a face si cu pastorii si cu enoriasii.
Aveti mare dreptate cind spuneti ca pastorul senior cere pastor de tineret. Cum ar mai fi senior, daca n-are un junior?
Mie mi-a scos din cap chestia asta Florin, colegul meu mai in fvirsta, cind am inceput sa lucram in 1994. Voiam sa fiu si eu ordinat pastor de tineret, dar mi-a scos prostiile din cap. Ori esti pastor-pastor (sub autoritatea lui, se intelege) ori deloc.
Ce inseamna ca doi pastori lucreaza impreuna? Cum se distribuie autoritatea? Asta este alta treaba.
Care este soluţia propusă? Poate un pastor să se ocupe de toate categoriile din biserică? Sau tinerii nu au nevoie de atenţie specială, de studii şi întâlniri „ale lor”?
bun subiect.
asa inteleg si eu ca nu sunt chiar paranoic, avand in veder cate intrebari am pus in stanga si in dreapta ca sa inteleg ce e cu stilul asta de organizare in biserici baptiste. da cine stie poate nu sunt singurul paranoic, mai e si autorul acestui post, si Teofil si Ezdrah…. am puta forma un „club al paranoicilor baptisti”, la fel ca cel al „alcolicilor anonimi”… 🙂
o sa revin sa-mi zic si eu oful. 🙂
in aceasta directie merge una din marile mele „indoieli” cu privire la cei „sensibili la cautatori”.
Bun, fara diviziunea muncii. Atunci in formatul in care sunt organizate bisericile baptiste urbane in Romania cum poate un pastor sa pastoreasca o biserica de 500 de oameni? Cum poate sa vada fiecare persoana si sa fie atent la problemele fiecarei generatii? Cu ajutorul prezbiterilor?
Ca este nevoie de crestere crestineasca a tinerilor, asta o pot simti. Ca fiecare varsta are problemele ei si asta cred, ca adevar teoretic.
In biserica, trupul lui Hristos, mai multe intelepciuni mai mici fac o intelepciune mai mare.
solutia ar fi o organizare dupa modelul bisericilor noutestamentare 🙂 ca tot ne batem noi baptistii cu pumnul in piept cu privire la „sola scriptura”, dar in materie de organizare si functionare cred ca bisericile noastre locale sunt departe de modelul biblic. mare confuzie pentru un baptist novice care vrea sa inteleaga da numa nu poate gasi simimilitudinea intre cele 2 modele de organizare si functionare: cel biblic si cel existent in biserica locala actuala.
in aceasta directie cred ca ra trebui sa actionam noi astai mai „traditionalistii”, „sensibilii la cautatori” s evede in ce directie au luat-o. incep sa se simta efectele si
in romania………
Bun, fara diviziunea muncii. Atunci in formatul in care sunt organizate bisericile baptiste urbane in Romania cum poate un pastor sa pastoreasca o biserica de 500 de oameni? Cum poate sa vada fiecare persoana si sa fie atent la problemele fiecarei generatii? Cu ajutorul prezbiterilor?
Ca este nevoie de crestere crestineasca a tinerilor, asta o pot simti. Ca fiecare varsta are problemele ei si asta cred, ca adevar teoretic.
In biserica, trupul lui Hristos, mai multe intelepciuni mai mici fac o intelepciune mai mare.
Nu cred ca se pune in discutie ca un singur pastor sa slujeasca o masa de oameni de 500 sau mai multi. Asa cum spunea si Ioa tinerii merita o atentie speciala, studii si intalniri „ale lor”. Dar cine sa pastoreasca acesti tineri? Tot un tanar? Abia iesit de pe bancile seminarului? Nu cred ca e solutia cea mai buna. Cand zic lucrul acesta vorbesc din experienta.
Daca vrei sa ajungi mare (in sensul bun al cuvantului) stai langa cineva pe masura. Optez pentru investirea in lucrarea cu tinerii din bisericile noastre a unor persoane nu cu experienta, ci asa cum ii spune Ietro lui Moise: oameni competenti, tematori de Dumnezeu, de incredere, adversari ai lacomiei. (Exodul 18:21). Patru calitati care nu trebuie sa lipseasca unui lider. Iar toate acestea impodobite cu multa smerenie.
Draga Ioa, ce spun eu nu desfiintează ideea ca trebuie să ne ocupăm de tineri, de copii, de oameni cu nevoi speciale.
Dacă citeşti încă o dată postul, vei vedea că mă îndrept spre o soluţie. Pastorul este pastor care poartă de grijă bisericii în ceea ce priveşte direcţia ei strategică, învăţătura, consilierea pastorală. El trebuie să lucreze şi să fie la întîlnirile bisericii.
De ce crezi că este gluma asta? Unii omameni lucrează, iar alţii sînt pastori. Tocmai de asta pentru că pastorii şi-au abandonat responsabilitatea. Dacă invită pe cineva la tineret, ei nu sînt acolo cînd se seamănă grîu sau neghină, pentru a amenda sau încuraja.
Soluţia este propusă în epistolele pastorale de apostolul Pavel.
Draga Dani Barna, hai sa fim seriosi, spune-mi, te rog, cite biserici de peste 500 de membri ştii în Romania?
Îţi spun eu că nu este chiar aşa de acută problema pe cît se pare.
Ce părere ai dacă unui pastor tocmai i-a absolvit odrasla seminarul şi acum trebuie să îi facă loc undeva? De ce să-l trimită la ţară, să o ia cu greul? Face un post nou. Pastor de tineret. S-a rezolvat problema. Asta-i drumul sigur spre lichelism.
Mircea, de acord că ar trebui reformat sistemul nostru pentru a ne apropia de modelul biblic. Este gata frăţietatea să primească asta? Nu.
Pastori tineri şi chiar cei mai în vîrstă sînt disperaţi că nu mai au audienţă spre enoriaşii din ce în ce mai educaţi şi din ce în ce mai pretenţioşi (pentru că au cărţi, casete, radio, multe resurse, nu mai este ca înainte de 1989) şi caută soluţii noi.
Le caută pe la HYbels, Warren, BIG, le încearcă pe toate şi cu fiecare conferinţă au impresia că au descoperit comoara ascunsă de veacuri.
vin acasă şi fac experimente pe sărmanele biserici. Cînd epuizează tot arsenalul, cheamă un alt star, care să îi scoată din groapă şi ciclul se repetă.
Şi deasemenea, impodobite cu o soţie 🙂
MA vad nevoit sa iti dau dreptate aici.
romanii nu sunt chiar asa de slabi de cap precum par 🙂 de sa luam noi de la americani tot ce ne ofra ei? nu cred ca est sanatos. multe sisteme au cazut si continua sa cada pentru ca nu au fost intelept concepute. e adevarat ca tinerii au nevoie de tratament special in biserica, dar pentru a micsora prapastia dintre generatii trebuie sa tinem batranii langa tineri si invers. sa cunoasca problemele categoriei din care fac parte dar si pe a celeilate. sa invete unii de la altii. cred ca parintii nostri asa au crescut in biserica si au crescut mai sanatosi dpdv spiritual. dar noi suntem moderni,inovativi, destepti, noi stim mai multe decat stiu ei, parca ei nu ar fi trait pe pamant… saracii de noi. daca vom continua asa o sa ajunga bisericile nboastre ca cele ale americanilo: sali de concerte, asistenta sociala, sau alte trasnai d genul acesta. ca vrem sa nu sa recunoastem, tinerii, sau batranii ce au dat in mintea copiilor au facut asta
@mircea, care este modelul biblic de organizare si functionare?
hehe, o singura sursa mai multe modele. un singur cuvant mai multe intelegeri. nu voi apuca eu cultul care se va lepada de modelul lui pentru ca nu ar fi biblic. asa ca e bine sa poti construi pe orice fel de platforma, cu conditia ca temelia sa fie cea adevarata.
nu cred ca tinerii din sua care nu se intorc in biserici au ca scuza pastorul de tineret. sunt, probabil o multitudine de cauze pentru care pleaca din biserici.
daca nu sunteti de acord cu ideea de tineri care sa pastoreasca tineri, n-ar trebui sa fiti de acord nici cu ideea de pastori tineri care la 22-23 de ani sa preaia o biserica. si asta se intampla, sau speram sa se intample cu absolventii. sa nu ziceti ca toti absolventii intra in ucenicie la un pastor cu experienta.
ok, si inca o intrebare, dar daca un pastor batran conduce grupul de tineri, tot aveti ceva impotriva?
si daca tot vorbim de model biblic de unde vine ideea ca pastorul conduce biserica? eu credeam ca prezbiterii sunt cei desemnati sa conduca biserici
Forma de conducere congregationala pare cea mai aproape de modelul biblic. Cert este ca trebuie oranduiala in bisericile locale si functiile judicios impartite dupa caracterul persoanelor/fratilor.
Personal as sugera termenul de lider de tineret, decat pastor de tineret.
E o problema spinoasa. Poate sa fie banii problema?
Oho, Ioa, cîtă dreptate ai. Să vezi ce nerozii se petrec cînd ai un pastoraş tinerel, necăsătorit, care vine într-o biserică mare. Cum toate surorile îl invită la masă să îl convingă că dulceaţa de afine pe care tocmai o gustă este făcută de fiică-sa (Mintee!), că fata are şcoală, ba chiar şi master, că cineva i-a spus „soră, fiica ta are faţă de soţie de păstor”.
Mai păstoreşte o turmă care intră în călduri, dacă poţi. Un păstor trebuie să fie neapărat căsătorit. Dacă se poate, să aibă şi copii. Numai aşa l-aş ordina. Sau… să rămînă aşa cum este pentru lucrarea Domnului, cu decizia că nu se va căsători… ca Pavel, dacă poate.
Modelul poate fi reconsturit, Dani, în bisreicile locale,nu la nivel de cult. cine îşi imaginează că vom trăi o reformă centralizată, instituţionalizată, mai bine nu aşteaptă asta. Nici asta nue ste biblic. Reforma a venit de la oameni, nu de la instituţii. Templul a fost dărîmat, oamenii au răspîndit Evanghelia.
La fel se va întîmpla şi acum.
Chestiuni, da, sînt mai multe cauze, una dintre cauze este „ora de şcoală duminicală”. Acum este o frămîntare foarte mare pe chestia asta. Avem nevoie de învăţătorii de şcoală duminicală sau nu?
Imaginaţi-vă cîte investiţii s-au făcut pentru o potenţială otravă, cîte biserici au cheltuit sume imense pentru săli de şcoală duminicală care ne-au scos copiii din biserică şi i-au îndepărtat de părinţii lor, pentru a-i da în mîna cui? În mîna unor fătuci care nici măcar un pampers n-au schimbat în viaţa lor? Fiecare tinerică, imediat ce se botează are chemarea din partea Domnului să devină învăţătoare la şcoala duminicală. Fals. Să devină mamă întîi şi apoi mai vedem.
Asta-i o altă catastrofă pe noi.
Noi avem oră de tineret, dar eu personal mă ocup de ea. Uitaţi-vă pe site-ul bisericii din Aleşd, acolo sînt toate temele. Şi cînd tine altcineva supraveghez lucrurile. DAcă nu sînt prezent, se înregistrează şi discutăm înregistrarea cu cei care fac practică.
Draga Andrei, aceeaşi Mărie cu altă pălărie, schimbi titlul, dar problema rămîne.
Cel mai multe probleme în biseriicle care au lideri de tineret, aşa cum le spui tu, pornesc tocmai de la aceşti lideri, care caută, precum Aron, popularitate, să fie cool, n-au puterea şi curajul să mustre tineretul atunci cînd aceştia ies în decor. La mustrare, seniorul, la barbecue şi la revelioane, juniorul. Nu ţi se pare că este nedrept?
Aşa ai asigurat că vei creşte răzvrătiţi. E la fel ca în cazul copiilor. Tata îi bate, mama îi ameninţă că vine tata. Bunicii îi alintă.
Ce fel de copii crezi că vor creşte într-un asemena context?
Nişte răzvrătiţi, care nu vor mai dori să vadă „biserica mare”, pentru că acolo îl aud pe „tătucu”, cel care le ţine predici nepopulare, cel care îi mustră.
aşa se nasc „balconarii”, care vine la biserică, stau la balcon, şuşotesc, glumesc, ciupesc fetele, mănîncă seminţe.
Se opresc numai cînd liderul de tineret le dă cîte un sms sau le bate obrazul că au sărit un piculeţ calul, dar le zîmbeşte afectuos, ca nu cumva să îşi piardă popularitatea.
Pai in Alba Iulia sunt 2 biserici baptiste, ambele in jur de 500 de membri si pentru orase medii si mari nu mi se pare un numar mare. Una are 2 pastori, cealalta 1. Nu cred ca un pastor are timpul fizic sa se ocupe de atatia oameni, nici macar de toate generatiile ca intreg.
Si asta in conditiile in care ar face doar asta, fara alte activitati.
Nu stiam ca o biserica locala are autonomie totala in privinta organizarii, in contextul in care traim oarecum in aceeasi cultura.
In legatura cu scoala duminicala, nu cred ca ea este de vina pentru indepartarea copiilor de parinti; aceasta are radacini mult mai adanci, necomunicarea dintre generatii. In plus, cei mai multi parinti lasa grija educarii religioase doar pe seama bisericii, ceea ce fireste e anormal, dar daca s-ar elimina si aceasta ultima oaza…
Deci dupa parerea dumneavoastra, trebuie procedat si cu invatatoarele ca si cu pastorii, sa le maritam/insuram pe toate/toti si apoi sa poata sluji? 🙂
Eu cred ca singurul motiv pentru care ar trebui sa mai avem un pastor ( asistent ) de tineret , este legat de dimensiunile bisericii ,( Fapte 15 Ierusalim , 1 Tim 3:2 Efes , Tit 1:7 Creta )exemple clare a pluralitatii prezbiterilor in biserici mari la acea vreme.Vreau sa mai adaug ca legat de aceste fragmente nu se specifica nicaieri ca guvernarea unei biserici ar trebui facuta numai de un singur pastor sau prezbiter , si nici ca aceasta forma de guvernare ar capata un sprijin mai evident in Noul Testament decat in exemplul ( episcopalian ).De ce nu un pastor de tineret …prea putin echilibru poate , conducere limitata benefica , unii necasatoriti inca sau ( barbat al unei singure neveste ) , altii sa fie in stare sa invete pe altii invatatura sanatoasa …e doar un punct de vedere .Poate stiu altii mai multe …Cu tristete insa mi-aduc aminte cand biserica noastra dupa revolutie mai era vizitata de cite-un pastoras tanar ( de tineret ), chipes , neinsurat , atragator …si american pe deasupra …fetele cadeau pe spate ca la concertele lui Michael Jackson , ramanand doar cu vise , planuri , dorinte , sperante …si ceva lacrimi in ochi.Acum poate no mai fi asa …
Patratosule,
cred ca in majoritatea cazurilor ai dreptate. Dar trebuie sa tinem cont si de liderii profund constiinciosi, cu pasiune pentru Dumnezeu, dorinta si comportament sfant.
In orice grup de tineri se formeaza o structura, o ierarhie, dupa o legitate specifica numita dinamica grupului. Un grup isi pastreaza si isi sporeste coeziunea daca este amenintat din afara, daca reuseste sa-si atinga scopurile, daca este in competitie cu alte grupuri. Un grup isi alege „seful” intotdeauna. Exista un sef/lider formal cat si unul informal. E de la sine inteles ca cel informal are mai multa putere, fiind agreeat de membrii grupului. Cel mai bine este atunci cand liderul informal devine lider formal, adica este pus in functie oficial.
Vrem nu vrem, ne place sau nu ne place, exista o ierarhie in orice grup. Moise nu a putut sa faca totul de unul singur. Dar a ales oameni destoinici (s-a gasit socrul sau sa fie destept), capabili, daruiti care sa fie lideri peste grupuri. Este o oranduiala peste care n-o sa putem trece noi niciodata, deoarece este de sorginte divina. In cer sunt oranduieli, grupuri si conduceri, unde Capul este Dumnezeu.
Cred ca nu se va putea renunta niciodata la liderul de grup, de tineret, pentru ca este o consecinta normala, fireasca de bun-simt ca grupul sa se formeze ca structura, relatii.
Ca solutie cred ca tot cea propusa de Ietro ramane. O stransa legatura intre lideri. Adica, liderul de tineret se subordoneaza pastorului bisericii locale. Nu face nimic fara sa-i propuna, prezinte pastorului senior, doar daca i se da mana libera in anumite domenii si cu limitele bine stabilite.
E doar o mica perspectiva asupra fenomenului, dar o sa revin in functie de evolutia subiectului.
Inca un punct in care sunt de-acord cu tine,Patratosu!
Cred ca nevoia de-a face loc unora in fata, de voie, de nevoie – argumentaat de cresterea nr. enoriasilor, a impins din spate spre aceasta denaturare sau abatere de la Scripturi. Asa au aparut si pastorii cu muzica…si poate vor aparea pastorii usieri si cenzori.(ceilalti vor spune ca nici cenzorii sau usierii nu erau descrisi ca slujbe in Scripturi, dar nevoia i-a scos la iveala).
Mi-a placut la Bis.Iris din Cj: Beni Faragau este invatator.Punct. Nu pastor cu invatatura!
Am mai spus-o pe blogg: eu nu sunt de-acord nici cu ideea de lider preluata din Vest: astfel toti vor sa fie lideri, iar cei care nu reusesc, privesc „crucis” si asa s-au nascut tensiuni in biserici.
Am un prieten care este pastorul de tineret la biserica unde sunt membru. E implicat, sincer , serios, are aptitudinile slujtorului descrise in epistolele pauline.Este haruit pt lucrare si daca s-ar pune problema si ar tine de mine,l-as mai ordina o data. Dar nu pastor de tineret.
oho.fratilor. mia-ti lau t painea. cate ati zis din cate vroiam sa zic…….. pai atumci ,mai reformez si reformulez.
ce ma bucur ca ziceti. 🙂
Problemele practice si reale care le expui tu sunt cu totul, dupa parerea mea si experienat mea, perfect indreptatite.
Chiar asa se intampla!!! nici eu n-am inteles (n.b.-eu n-am crescut in biserica) stagiul obligatoriu al adolescentelor botezate pe la scoala duminicala, intemeiat ce „chemare”.
Si nu vreau s-o intristez pe ALINA, dar eu ca unul care n-am fost la nici o ora de scoala duminicala, am fost nedumerit ca cei din generatia mea care-si facusera veacu’ pe-acolo nu cunosteau Scripturile!
Draga Dani, da, o biserica are autonomie în organizare în limitele mărturisirii de credinţă şi statutului. Mai ales după noul statut, vedeţi că deja a apărut prima parte în Creştinul Azi.
Bisericile nu pot ordina copii sau femei etc., dar pot ordina mai mulţi pastori, presbiteri, diaconi.
Ai dreptate, Alina, mulţi părinţi nici măcar nu se roagă la masă cu copiii lor, nici nu citesc biblia cu ei, dar au pretenţia să fie educaţi în taberele pentru copii. Cine poate recupera timpul pe cdare ei nu l-au petrecut împreună unii cu alţii?
Dimensiunea bisericii poate legitima mai mulţi presbiteri, diaconi, care să ajute păstorul, chiar mai mulţi păstori coegali, dar nu pastor de tineret, Acidutu.
Andrei, începutul comentariului tău m-a dus cu gîndul la „masculul alpha” din turma de lupi. 🙂
Ierarhia nu trebuie formată de ei între ei, ierarhia este formată de conducerea bisericii. Timotei şi Tit nu au fost aleşi democratic de biserici, ci au fost PUŞI, rînduiţi, aşezaţi.
Aici lovesc în altă chestie delicată alegerea democratică prin vot a păstorului.
Nici Moise n-a fost ales de popoor, nici nu s-a autoimpus, nu a făcut campanie electorală.
Nu vedeţi că avem prea multe modele ale lumii în cap pşi prea puţine modele biblice de guvernare, dragi prieteni?
Imi place ce spui cu sistemul Ietro, sint un fan al acestui sistem. Poate detaliem. Ce solutie ar putea fi pentru biserica de azi porninde la modelul Moise – Ietro.
Interaciuni, mi se pare ca este a doua oara cind spui ca iti luam piinea de la gura. Fii mai rapid! Asta-i diferenţa dintre singele de ardelean şi cel de oltean 🙂
Ciprian, de acrod, nu cred in chestia cu liderul, liderul este la echipă de fotbal şi la altele, nu la biserică.
Corect, nu neg că nu sînt oameni dăruitţi şi cu har şi cu chemare, care au căzut pe acest job description fără voia lor.
Părerea mea? Îi nenorocim şi pe ei şi pe alţii, dacă nu le dăm cinstea care li se cuvine şi nu îi lăsăm să îşi împlinească chemarea la care au fost strigaţi: pastor.full stop.
Prietenul tău se va chirci dacă îl ţine biserica numai în lucrarea cu tinerii şi el este cehmat să fie păstor.
Să fie ce este chemat să fie. Să păstorească turma lui Cristos.
acel „tu” arata spre PATRATOSU!
pt.ALINA: am fost si eu, fortat de circumstante, vreo 2 luni, invatator de copii. Ce m-a frapat: acelasi sistem sobru, inchistat, care dadea, cred eu, duminicofobie copiilor de gimnaziu: lectii prestabilite,manuale cu teme care se doreau a fi accesibile si folositoare…
Stii ce-am facut? dupa parerea nespusa, intuita de mine a „liderului” tuturor invatatorilor:am creeat haos.
1) i-am invatat sa se roage unii pt problemele altora, sa spuna amin la rugaciunea altora, sa se bipuiasaca peste saptamana, sa fie prieteni!
2) i-am stimulat sa-si spuna deschis problemele cu care se framanta, nelamuririle din Scripturi, le-am indicat ce sa citeasca sau am citit impreuna
3) i-am motivat la a-si expune fiecare problemele cu parintii(si am incercat subtil sa le rezolv!)
Inutil sa spun ca n-am facut prea multi purici…
ALINA, schimbati ceva si cred ca atunci nu vor mai fi esecuri in traiectoria vietii lor spirituale
Ioa,
Dupa stiinta mea in bisericile primare erau doua feluri de slujitori: presbiteri si diaconi. Uii se ocupau cu treburile spirituale (presbiteri) ceilalti cu treburile materiale(diaconii).
Citeste ce spune Efeseni 4:11: “ si El a dat pe unii : apostoli; pe altii prooroci; pe altii evanghelisti; pe altii păstori sin invatatori.” Genul asta de slujitori cred eu ca ar trebui sa faca parte din comitetul unei biserci, dupa criteriile pe care le defineste scriptura pentru presbiteri. Cand ajung la nivelul necesar de maturitate, dupa ce au slujit ani si ani intr-o lucare in care si-au pus in negot darul pe care l-au primit de la Duhul sfat pentru slujirea celorlati. Sa ajunga presbiter atunci cand are in jurul lui o echipa de slujitori cu dar in domeniul lor de slujire, din care peste ani si ani se vor ridica viitorii presbiteri pe domeniul lor de slujire si dupa ce a slujit multi ani sub autoritatea unui frate matur presbiter el la randul lui. In bisericile noastre nu mai vorbim de asa ceva. Noi acum avem: pastor coordonator, pastor cu muzica, pastor cu inchinrea, pastor cu tinerii, pastor cu misiunea, etc.
Citeste Fapte 6: 1-6 ca sa vezi cand au fost numiti diaconii, pe ce citerii si din ce motive. E cu totul altceva dect vedem azi prin biserici. Noi nu mai avem diaconi, care sa se ocupe de nevoile vaduvelor si ale orfanilor, care sa administreze bunurile materiale pentru a se putea ocupa presbiteri de predicare si rugaciune, acum avem secretari care scriu procese verbale si casieri care numara banii. Oare cati dintre pastorii de azi nu se ocupa ei si de construirea de cladiri si de adunarea de bani si de distribuirea de paachete, etc?
Citeste 1 Corinteni 12 daca vrei sa intelegi de unde trebuie plecat cand vorbim de functionarea bisericii locale. In fond biserca este Trupul lui Cristos nu o organizatie seculara in care sa tot impartim departamente si subdepartamente la care sa le punem in cap manageri care fac si dreg, dar in special vor sa predice. 🙂 Biseriac locala ar trebui sa functioneze ca un trup. Usor de zis, greu de facut , dar nu imposibil, sa nu uitam ca putem totul in Hristo. 🙂
Vrei neaparat sa-ti dau si o organigrama de functionare? 🙂 Nu o sa ti-o dau. Am incercat sa fac una de mai multe ori, dar am renuntat de cate ori Domnul imi spunea: “Mircea, Biserica mea este un Trup Viu nu o organizatie pe care sa o imparti tu in cutiute cum vrei tu”. Inca nu sunt sigur daca m-am lecuit de tot in privinat aceasta, dar cred ca am mai crescut putin in intelepciune. 🙂
Nu vedem ca in loc sa semanam cu ce ne spune biblia ca era o biserica locala, semanam tot mai mult cu organizatiile seculare. Termenul de “pastor” in bisericile noastre e folosit la fel ca termenul de “manager” in organizatiile seculare. Pastor e cu totul altceva decat “păstor” asa cum e definit in biblie. Mai nou vine puternic din spate si alal de “lider”. Toti sunt lideri: ba de inchinare, ba muzical, ba de tineri. Adica un fel de “sefi”, nu? Cine mai slujeste? Din biblie eu inteleg ca astaiacu functii de conducere sunt slujitori nu sefi.
Mai e ceva care pe mine ma doare tare. Cum e posibil ca dupa statut o biserica sa poata functiona daca are nuami pastor, secretar si casier in comitet? Eu inteleg ca biserica e condusa de ”presbiteri” nu de “pastor”. De mai multi presbiteri dintre care unii au dar de păstor, altii dar de evanghelist, altii dar de invatator,…, dar de apostol, dar de proroc, darde carmuire.. etc. Sigur pot fi presbiteri acre sa aiba mai multe daruri. 🙂
Cum ar fi daca de educatia tinerilor s-ar ocupa un presbiter cu dar de invatator? Trebuie neaparat sa aiba eticheta de “pastor”, ca sa nu zic “manager”? Sau daca e vorba de adolescenti care nu s-au predat inca lui Cristos de ce nu s-ar ocupa de eduactia lor un presbiter cu dar de evanghelist?
Ma opresc deocamdata aici pe linia asta……
Vi se va parea putin hazliu, dar nu am postat comentarii pana nu am citit din Teologia Sistematica de Erickson Conducerea Bisericii. SI, ca sa se stie (am mai spus-o la primul comentariu) aderez la conducerea congregationala. Nu sunt de acord cu alegerea „dupa ureche”, ci dupa cea recomandata de Scriptura. Se poate foarte bine ca o alegere democratica sa fie Scripturala. Nu sunt de acord cu alegerile democratice nescripturale.
Cand vorbeam de structura unui grup, cu precadere de cel de tineri din cadrul unei biserici locale, indreptam atentia spre faptul ca se formeaza relatii si ierarhii in grup. Acestea nu le-a inventat nimeni, ci doar le-a „descoperit” prin observare sistematica si nu numai. Exista ilderul informal in orice grup de pe Terra. Cum exista si grupul de referinta si grupul de apartenenta, doua notiuni aparute tot din observarea grupurilor. Cum cred ca discutia nu va avea o natura sistematica nu o sa aprofundez. Raman la a imi spune parerea si a vedea cum gandesc si altii.
Iar modelul Ietro tine cont de dinamica grupului. Modelul Ietro mi se pare cel mai bun, dar in acest caz avem de-a face cu lideri.
Probabil multi inteleg ca lider inseamna un statut deosebit. Intr-un anumit aspect asa este. Dar ROLUL ce deriva din statut nu e de invidiat. Scriptura spune ca liderul trebuie sa fie robul tuturor. Si asa vad eu problema. Domnul Isus nu recomanda liderului sa fie robul tuturor ci ii porunceste. Liderul adevarat este ca Isus care a venit sa slujeasca nu sa I se slujeasca.
Asa vad eu liderul si bazat pe aceasta modelul Ietro.
Mi se pare o abordare gresita. Termeni, definitii, concepte…
Daca introducem variabila banilor atunci ecuatia s-ar putea rezolva mult mai usor.
Parerea mea.
Andrei,Andrei: ti se pare ca „liderii” nostrii sunt robii tuturor?
Cand am vazut intr-un oras din Romania un pastor cu ultimul tip de Audi, am zis in fata bisericii: ce era daca si Isus(sau Petru,sau …) umbla in caleasca?(in biserica erau multi-multi saraci,someri…)
Cu tipul de lider pe care-l evoci, sunt de acord si incerc sa-l cultiv in mine si altii.Dar am de luptat cu perceptia vestica a „liderului” implementata si la noi.
un offtopic, v-am vazut astazi intrand in facultate si nu am putut sa nu observ ca aveati o expresivitate a fetei pe care rar o vad, si daca tot sunt pe net si v-am si vazut iar nu ma pot abtine sa nu afirm ca aveati o fata luminata ! sunteti bucuros ca ati revenit in tara? 🙂
Ciprian stiu ca in majoritatea cazurilor nu este asa, ca la Carte. Dar asa ar trebui sa fie. Eu as lupta pentru cum ar trebuie sa fie, mai mult decat pentru cum nu este.
Adica as lupta sa aduc lucrurile „la locul lor”, dupa randuiala lui Dumnezeu.
Daca insa, dupa efort indelung, sistematizat, concentrat as constata ca nu se poate, as renunta la liderul de tineret. Dar as fi constient ca un lider, peste cel oficial (pastorul), tot ar exista. CA ASA E GRUPURILE 🙂 (Ca dintr-un coment de-al tau am inteles ca esti in domeniu si intelegi mai bine ce vreau sa spun)
da, ciprinaS e vorba de „liderul instant”. astia se fac peste noapte dupa 3 cursuri de lidership. 🙂 Iosua a stat 40 de ani langa Moise pana sa fie liderul gata sa duca poporul in tara promisa. lideri din astia vezi mai rar in zilelel noastre.
pai ce sa fac daca m-am nascut ardelean si tre sa zic de cinci ori „no” pana sa zic „hais” 🙂
m-aoi duce la un training de oltean si poate ma trezesc peste noapte „lider”. 🙂
o vreme credeam ca reforma trebuie sa porneasca de la nivel institutional, pornind de la Uniune, dar acum nu mai cred asa, este imposibil. uniunea este institutiefacuta d eoameni, pe cand Biserica e divino-umana. stop ca intru in sabloane si slogane. 🙂
aveti dreptate , totul se poate reforma doar de al nivelul bisericii locale, asta am inteles si eu in ultimul an.
in plus, noul statut, chiar daca inca, dupa parerea mea menine multe exprimari confuze, alambicate si ambigue totusi lasa libertatea ca la nivel de biserica locaal sa te organizezi si sa functionezi biblic daca iti pui mintea si inima sa pricepi.
stiti ce am observat eu? in bisericile in acre au fost pastori cu tineretul mai devreem sau mai tarziu acesti pastori au intrat in conflict cu pastorul principal, au plecat si au plantat o noua biserica , „deschisa la nou”, moderna, etc. cam acestea sunt bisericile din noul va acre au aparut in Romania. as as-au multiplicat bisericile noastre. In alte situatii pastorul d etineret a dezvoltat un fel de stat in stat din biserica cu tinerii, crescand tot mai mult in influneta, dezvoltand „lideri” si incet incet „cucereste” din interior biserica mama. asta e metamorfozare. 🙂 am auzit sau am cunoscut destul de putine cazuri in acre pastorul de tineret sa fi stat sub autoritate cu smerenie si umilinta si s afaca lucrarea asa cum ingaduia Dumnezeu. asta eu il numesc modelul Saul-David” si mi tare drag. In tiparul ast acred ca se dezvolta conducatorii adevarati prin acre Dumnezeu face minuni la timpul potrivit. Nu putea si David sa-si faca un regat, doar ii spuses Samuel ca el av fi rege in Israel. Nu putea sa-l vaneze si el pe Saul asa cum o facea Saul cu el? dar el nu a facut-o…nu se putea atinge de „unsul Domnului. A preferat sa astepte vremea cuvenita, sa creasca pas cu pas sa devina conducator la momentul hotarat de Domnul nu instantaneu. Mie imi place „conducator”, nu „lider”, sau chiar „carmuitor” . 🙂 Nu intentionez sa umpluu bisericile de „carmuitori de tineret”, „carmuitori cumuzica”, etc. stati linistiti din partea asta.
no, uite ca si-a dat ardeleanul drumu la gura. 🙂
Winnetou, da, eram fericit că mi-am văzut familia. N-are farmec nimic fără familie lîngă tine. Mulţumesc de cometariu
Abdrei, subscriu la modelul Ietro, dar in cadrul stabilit pentru functionarea bisericii locale, in Noul Testament. nu in cadru de organizatie seculaar cum este implementat de multe ori.
mai am un „cui” pe care nu pot sa-l scot. 🙂
de ce multi pastori de tineret sau nu sunt directori sau presedinti de ong-uri?
stie cineva in medie, cam cati credinciosi aveau bisericile locale din primele secole? si cai pastori? 🙂
ciprianS, de ce nu ai „mai facut pureci”, la copii? nu corespundeai cu standardul sau au sosit „specialistii” pe care-i inlocuiai doar temporar? 🙂 mie imi place genul de „haos” creat de tine, daca nu ajunge la anarhie. 🙂
„pastor pentru lucrarea femeilor”? asta cum mai e? seful femeilor din biserica locala?
io nu inteleg de ce se copiaza in nestire modele americane. cand zic asta nu ma refer la bisericile astea moderne ci si la cele asa numite traditionale. bine, intr-un fel inteleg pentru ca de fapt americanii stau la baza plantarii multor biserici din romania, a educarii multor din pastorii acre conduc bisericile astazietc. nu putem noi baptistii romani sa ne uitam la ograda noastra si la ce ne zice Dumnezeu in scriptura si sa ne taiem si sa ne croim bisericile cum ne lumineaza Domnul? trebuie musai sa sarim in papucii americanilor si dupa 30 de ani sa ne punem cenusa pe cap cum fac ei acum? io nu vreau sa ma duc la biserica sa beau cafea si sa joc biliard. nu vreau, nu pentru asta cred ca e biserica. 🙂 daca se ajunge la asta , mai bine nu ma mai duc. 🙂
in alta ordine de idei. stie cineva vreo biserica locala din romania care foloseste in lucrare doar resurse romanesti? fie ele financiare, educationale, materiale, etc?
pastorul cu femeile le invata pe femei cum sa predice? 🙂
Draga Marius, desi inceput de iarna e multa isufletire si caldura fata de ultima tare postare. Stiu, am depasit de mult varsta orelor de tineret, nici tema nu imi este foarte apropiata, dar navalit de amintiri, ma declar nostalgic dupa „camaruta de jos”, sambata, de la ora 19:00, inainte de 1989, cand un „tip”, D.M, era amfitrionul intalnirii (nu am zis lider de tineret in mod special). Cum era si ce facea acest „tip”, nu voi povesti, desi „fetii frumosi” si „voinicii” care te citesc le-ar place sa auda despre tine ca adolescent si tanar invatacel… Pace tie!
adolescentii au pastorul lor???? sau doar nevoie ???
Calătorule, atunci punem şi pastor cu preadolescenţii? Da pentru copii între 9 şi 11 ani?
Draga Edi, da îmi aduc aminte de orele din Sărărie, cum să nu? Chestia aia a fost cu totul altceva, unică şi, din păcate, nerepetabilă. Şi eu sînt nostalgic după acea vreme şi după acel D.M. cum şi el este nostalgic după acel eu, probabil. Fără să fie recunoscut la acea vreme, D.M. făcea slujba de păstor, nu numai de tineret.
De aceea îi spune NOSTALGIA, Algia înseamnă durere, nostos este întoarcerea, durerea-întoarcerii, asta este nostalgia.
Mircea, păstorul în lucrarea cu femeile lucrează cu femeile, nu este simplu? Dacă tot vorbim de diviziujnea muncii, cine se specializează pe femei divorţate, văduve şi fete mari? Nu? Nu aşa spuneaţi, că ar trebui o diviziune a muncii?
ai observat bine, unii păstori de tineret n-au putut deveni pastori cu normă întreagă decît în momentul în care au rupt biserica, făcînd o chestie nouă pe baza relaţiilor pe care şi le-a făcut cu „bătrînu”.
Mare dreptate ai, nu se pot face „lideri” decît în ani de zile. Dumnezeu să aibe milă de noi. Eu cred că la un bărbat abia la 40 de ani se termină adolescenţa.
Înţelegeţi acum de ce am blog? 🙂
Don, ai oarecare dreptate, pune în ecuaţie nu numai problema banilor, ci şi pe cea a relaţiilor, cunoştinţelor etc.
Problema nu e cu banii. Paradoxal este ca o biserică mare nu are bani să plătească un dirijor de cor, bine educat, cu abilităţi, cu tot ce trebuie şi plăteşte un „lider de tineret”, care să facă ce? Să facă o întîlnire de tineret pe săptămînă şi să iasă la baschet şi la pizza cu ei? Să fim serioşi?
Aşa dorim noi să ne „cîştigăm tinerii”?
Să le facem circ cu circari ca să nu îi pierdem.
Am incercat sa gasesc in Scriptura legat de subiect: pastor cu tineretul/ batranetul. Cu siguranta Pavel nu a fost pastor pentru tineret/ batranet, dar il vad vorbind ambelor categorii, fara ca sa se incerce o separare intre cele doua categorii, in Fapte 20:7-12. Deci, in primul rand fragmentarea bisericii locale pe tineret, batranet, copii, femei, etc., nu are sustinere biblica. Epistolele erau scrise si citite in plenul bisericii. Asadar Efeseni 5, 6 se citeste tot in plen, nu pe grupe. Pavel nu scrie epistole pentru ochisori micuti.
Scuze, corectez prima fraza:”Am incercat sa gasesc ceva in Scriptura legat de subiect: pastor cu tineretul/ batranetul.”
Mircea: ne temuram ca nu-ti vei da drumu’!
adevarul gol-golut e ca am plecat eu pt ca nu credeam in metoda lor si nici nu doreau s-o adopte pe-a mea, era poate prea extravaganta in raport cu tiparul lor. Si nu producea haos.
Sotia imi spunea ca se vedea ca s-au atasat de mine: ii lasam sa vorbeasca despre ei, despre problemele lor, le comparam cu exemplele Scripturii, cautam solutii, ne rugam pt ele.
Cel mai drag mi-a fost un baiat,RaduG.care, atunci cand le-am propus ca pe data viitoare sa fie gata sa discute despre probleme si nelamuriri, a venit cu o lista scrisa. Si avea la intrebari…oare de cand se adunasera? sau mai bine, DE CAND NU-L INTREBASE NIMENI NIMIC?
avem de schimbat multe!la munca, frati,cum ne indemna GAZDA!
draga Narcis, ai pus punctul pe i, da, nu avem segregare pe virste in pastorala biblica.
Ciprian S. cred ca ai ales cea mai buna metoda cu copiii, nu de manuale si de schite au nevoie copiii.
au nevoie de un prieten, de interactiune.
In biserica noastra NicuC. face o lucrare extraordinara cu copiii, pentru ca le este prieten. N-are multa pregatire, este un fost sofer de tir, este un om simplu, dar foarte autentic.
Copiii si tinerii au un simt deosebit al autenticitatii. Ne simt imediat. Orice programe false cu ei nu dau rod.
DA, LA MUNCA!!!
[…] Pastorul de tineret, avem nevoie de el sau nu? Ce rol are el? Nu are nici un rol, după părerea mea. Pierdere de resurse şi pierdere de om. De ce spun asta? Sînt […] […]
Dumnezeu cauta un om (si astazi).
Noi umblam dupa metode, Dumnezeu cauta oameni. Metoda lui Dumnezeu este „omul”. Un om matur spiritual poate tine echilibrul hiar si intr-un sistem stramb. Un om firesc dezechilibreaza pana si cel mai biblic sistem.
Experienta mea de pana acum (si am schimbat vreo trei-patru constitutii in biserica Bethel) m-a invatat sa caut si sa formez oameni. Odata adunati, ei se aseaza dupa principiul omul potrivit la locul potrivit.
Cred ca modelul congregational este cel mai strain de spiritul si litera Scripturii.
Pentru cei care vreti sa inventariati opinii formulate gata de altii, va invit sa mergeti la:
http://www.roboam.com/Dinamica%20Bisericii/index.htm
Biserica este o Printesa, o prietenie si o … pepiniera in care cresc caractere de lucratori.
Nu va pierdeti cu firea. Christos isi zideste biserica Lui (uneori prin noi, alteori cu noi, printre noi si, vai, nu de putine ori, impotriva noastra).
Eu sunt pentru formula cu pluralitate de lucratori sub autoritatea unui singur pastor.
Bine spus frate Daniel,
Iata ce spune Wikipedia despre pastorul de tineret si lucrarea cu tineretul.
http://en.wikipedia.org/wiki/Youth_minister
O lista de argumente „pro” – zece, ca asa da bine in America -:) – a cuiva care este pastor de tineret:
http://www.ymexchange.com/Youth-Ministry-Articles/10-Reasons-Why-I-m-in-Youth-Ministry.html
Fratele Daniel Branzei omite faptul ca erau pusi prezbiteri nu un singur prezbiter.
Metoda congregationala admite prezbiteri, asa cum spune Scriptura. Dar mi se pare normal ca cineva care e pastor sa apere singularitatea conducerii.
DIstinsul profesor si pastor Marius Cruceru are perfecta dreptate, pentru ca un lider spiritual care are in grija o biserica,trebuie sa posede maturitate si intelepciune, experiente in cunoasterea cailor Domnului. Tinerii, in ciuda entuziasmului, au nevoie de un mentor, care sa ofere viziune, asa cum a explicat convingator si paradigmatic profesorul Marius Cruceru.
Lect. dr. Sorin Bulboaca
Cu toate acestea, domnule lector Sorin Bulboaca, avem in Scriptura destule exemple de tineri plini de intelepciune, iar parul alb nu e garantul acesteia. Dar nu e neaparat nevoie ca liderul de tineret sa fie foarte tanar si lipsit de experienta si intelepciune.
Mărturisesc că sunt doar o tânără dintr-o biserică baptistă şi că ştiu prea puţine pentru a discuta/argumenta probleme de o asemenea importanţă. Totuşi aş vrea să vă mărturisesc cum a fost şi este în biserica noastră.
La început eram o bisericuţă mică cu puţini tineri. Fratele nostru păstor ţinea şi predici duminca şi studiu joia şi seri de tineri şi toţi de la mic la mare (a se citi de la tânăr la bătrân) îl iubeau şi îl ascultau. Cu timpul biserica a crescut, au început pe lângă tinerii bisericii să năvălească studenţii. S-a format cor de tineri, probleme între generaţii, gelozie din partea tinerilor din loc care nu mai erau „scoşi in faţă” sau destul de băgaţi în seamă de păstor, etc.
Eu şi prietenii mei tineri eram frustraţi de cât de puţin puteam discuta cu păstorul nostru, şi nu pentru că ar fi fost vreodată inaccesibil ci pt ca erau aşa multe de făcut… ne simţeam ca şi copiii părăsiţi de tată :). Aşteptam cu nerăbdare taberele pentru că ştiam că atunci, timp de o săptămână va fi preocupat doar de noi (egoismul tinereţii :D). În acest timp, din cauză multelor activităţi, fr păstor şi-a adus un ajutor, un lider de tineri (Staţi! nu daţi cu pietre!). Nici nouă nu ne-a plăcut la început… ne-am simţit pasaţi la altul 🙂
Dar acest tânăr, însurat de altfel :D, ne-a impresionat prin blândeţea lui, prin maturitatea lui, prin dispoziţia de a ne asculta problemele şi îndoielile, prin mustrarea lui blândă dar fermă. Nu exista (şi nici acum nu există) să lipseşti de la biserică şi să nu fi mustrat mai blând sau mai aspru în funcţie de motivul lipsei.
De ceva timp acest tânăr a fost ordinat păstor, nu păstor cu tineri ci PĂSTOR care din cauza unei nevoie specifice se ocupă în special cu tinerii.
Păstorul nostru principal încă se ocupă de tineri, încă discută cu noi când avem nevoie şi de fiecre dată când vine să vorbească la tineri e aşteptat şi ascultat cu mare drag. Păstorul mai tânăr la rândul lui, ţine studiul de joia, predică şi duminica, se ocupă şi de serile de tineri, dar şi de alte activităţi care nu sunt cu tinerii şi necesită ajutorul lui. Din afară relaţia celor doi păstori se vede a fi una de prietenie, de apreciere, de discuţii, de o bună colaborare şi de susţinere.
Am uitat să precizez că nu ştiu exact de când, dar nu mai există la noi în biserică aceleaşi probleme între generaţii. Toţii fraţii în vârstă îl iubesc pe păstorul tânăr şi sunt cercetaţii de predicile lui (care nu se adresează doar unui anumit segment de vârstă). La rândul lor toţi tinerii îl iubesc pe păstorul principal şi ascultă predicile lui. De asemenea din cauza încurajărilor din partea la ambii păstori, tineri participă la serile de rugăciune (unde de obicei erau numai cei în vârstă), există grupuri de tineri care vizitează vârstnicii bisericii şi în general se tinde spre o hrănire spirituală a întregii biserici, tineri şi vârstnici, atât în predici cât şi în cântare.
Un frate în vârstă (peste 70 de ani) ne spunea cu ceva vreme în urmă la o adunare generală: „vă mărturisesc că înainte nu-i plăceam pe tineri, nu-mi plăceau deloc! Dar acuma aşa îi iubesc şi mă rog pentru ei” Şi chiar şi eu şi logodnicul meu l-am inclus pe fratele respectiv pe lista de invitaţi la nunta noastră.
Deci, mă iertaţi de povestea lungă, dar vroiam doar să scot în evidenţă faptul că pot exista şi excepţii, să fim deschişi la călăuzirea lui Dumnezeu.
Domnul să ne dea înţelepciune în toate!
Despre o astfel de exceptie vorbeam si eu, delyrics.
Sau poate despre aceeasi?
Fr. Marius de acord cu ce ati spus mai sus cu privire la pastorul de tineret si toate derivatiile de la cuvantul pastor. Dar am si eu o intrebare: Ce sa faca acei tineri de 22 sau 23 de ani care termina seminarul fie la Emanuel fie la Bucuresti? Ce experienta au ei sa pastoreasca batrani, adulti, tineri, vaduve,etc ? Da spun, pt ca ei sunt nevoiti sa se chinuie, deoarece pastorii „seniori” nu-i ucenicizeaza in acesta slujba. Bun subiect de abordat in discutii nu credeti ? Pacea sa fie cu d-voastra.
Parerea mea ar fi sa nu-i platim. Sa vezi ce drastic s-ar reduce numarul celor care pretind chemarea.
De relatii, cunostinte, prieteni ce sa zic? Ne intoarcem la evul mediu?
Da avem nevoie de pastori de tineret: modele autentice, slujitori consacrati, dedicati, cu singura dorinta de a aduce rod pentru imparatie.
multumim de „poveste” delyrics, a meritat sa citim. cu siguranta ca mai sunt si exceptii. pastorul vostru stie sa conduca, nu numai masina. :)Probabil are dar de la Domnul pentru asta, nu are doar o pozitie/functie de pastor in cadrul cultului baptist. Slava Domnului ca sunt si astfel de situatii.
problema cu „pastorul de tineret” ramane. chiar tu ai spus ca a fost ordinat „pastor” care sa slujeasca nevoile biserici nu „pastor de tineret” care sa faca o „biserica in biserica” pe placul tinerilor. ce a facut diferenta? Pastorul vostru principal care a stiut sa gaseasca omul potrivit pentru slujba potrivita.
draga Dan M:
„Da spun, pt ca ei sunt nevoiti sa se chinuie, deoarece pastorii “seniori” nu-i ucenicizeaza in acesta slujba. Bun subiect de abordat in discutii nu credeti?”
Sa stii ca s-a discutat(poti cauta in arhive), eu insumi am pus problema asemanator cu tine.S-a terminat cam in coada de peste, sau cand vom fi noi seniori ne vom cizela ucenicii.
Pana atunci, ne bloggarim in speranta de mai bine!
Harul si pacea sa ne fie inmultite!
Problema cu lipsa de experienta nu este un minus in CV-ul tinerilor ci in al pastorilor, care nu-i iau pe tineri la dreapta sau la stanga lor sa-i creasca pentru a-si folosi talantii.
Un singur pastor nu poate face toate lucrurile si nici nu poseda toate darurile spirituale. De aceea Scriptura vorbeste de trupul lui Christos ca de niste membre/madulare cu functiuni proprii, specilizate si subordonate intregului. Este vazut sistemul format din subansambluri interconectate, interdependente.
In societatea noastra, pentru ca cineva (tinerii) sa nu acceada intr-un post anume este intrebat daca are experienta. Cinic! Nu-mi vine sa cred ca in bisericile noastre acesta este „criteriul” de folosire/punere la dispozitie a darului spiritual. Ucenicii erau indemnati sa formeze si pe altii, care la randul lor sa formeze pe urmatorii s.a.m.d.
Si inca odata, ceea ce exista acum in realitatea spirituala neoprotestanta nu este modelul de referinta. Daca unii pastori de tineret, sau majoritatea, nu sunt ceea ce trebuie, atunci, inclin sa cred ca problema nu este neaparat acolo, la tineri, ci in biserica locala care permite/accepta lipsa de integritate spirituala a liderilor. Nu vad o reforma in care trebuie eliminati liderii de tineret, ci pusi, ordinati cei integri, plini de responsabilitate.
Eu fac parte din cultul crestin dupa evanghelie. In acest cult, in general, liderii de tineret nu sunt platiti, nu au carte de munca. In general este vorba de chemare, daruire de sine, dar spiritual. Eu insumi sunt lucrator spiritual si-mi asigur existenta muncind pentru familie si pentru lucrare.
Nici eu nu sunt lider de tineret. Dar stiu ca este nevoie de aceasta „unealta” in biserica. Nu este neaparat o pozitie cat o „zdroaba” pentru ceilalti. A fi lider, inseamna a fi slujitorul celorlalti. Ca nu este acum asa e de regretat. Dar, inca o data, nu ceea ce se intampla acum in bisericile locale reprezinta modelul, sistemul de referinta, ci Scriptura. Liderul de tineret este subordonat bisericii si nu trebuie sa aiba scopuri si mijloace pe care sa nu le fi impartasit bisericii, pastorului. Tocmai pentru ca madularele conlucreaza, spre binele trupului.
Daca trebuie reforma, e bine, dar nu prin inlaturare a ceva bun, ci prin restaurare, regenerare.
Mai este ceva. Am observat o adversitate fata de liderii de tineret din partea unor pastori care credeau ca-si pierd „locul de munca”. Si cum altceva nu mai stiau sa faca tineau cu indarjire de scaun. Mai degraba inclin sa cred ca asta e problema reala in multe biserici.
Impotrivitori mai sunt si dintre tineri, cei care ar fi ravnit la acea pozitie de slujire, dar care n-au reusit. Si de-aici conflictul, impotrivirea.
Inca o data, liderul este acea persoana nascuta din nou care slujeste celorlalti cu sacrificiu de sine. Acesta este modelul biblic si sistemul de referinta.
Ca in multe biserici locale nu este asa, e alta problema. Rezolvabila.
In bisericile noastre exista o prea mare ruptura intre generatii de aceea se doreste atatia pastori pentru atatea segmente. Biserica ca si societatea este fragmentata iar generatiile se indeparteaza una fata de alta, ceva in sensul iadului descris de C.S. Lewis. Ne izolam, ne conformam, ne autocompatimim si ne plafonam. Intelept este omul care asculta offurile diferitelor varste, poate invata atat de mult.
Si eu sunt adeptul conduceri singulare, un singur pastor senior, toti ceilalti slujesc viziuni pe care acesta o are. Cred ca aici este dilema celor mai multi. Pastorul care a plantat biserica, in special bisericile mai vechi, nu mai este. Viziunea lucrarii a fost pasata prin plecare sau moarte pe alti umeri, care nu mai au viziune, pasiune pentru biserica si sufletele din ea sau cele din afara ei.
In acest context se trag sforile cele mai subtile pentru a deveni sau desemna pastorul cel nou nu si cel bun pentru biserica respectiva.
In SUA problema se pune cat cere pastorul, daca nu cere nimic este cel mai bun si mai potrivit. Daca are afacerile lui si mai poate face donatii este si mai potrivit pentru „lucrare”. Daca vine din Romania este de dorit pentru ca il putem manevra cum vrem noi (sa se inteleaga „comitet”.)
In Romania situatia este diferita, aici se ajunge pastor intr-o biserica doar daca cineva care are greutate te recomanda sau daca devii un „lingau” si te pui bine cu mai marii zilei. Daca esti o fire mai independenta si transparenta nu prezinti garantie. De aceea se incurajeaza tineri seminaristi sa nu se de-a pe ei exemple in anumite probleme in care au falimentat dar sau redresat. Atunci intervine „americanismele” John Tylor a facut urmatorul pacat, si uite cum l-a ajutat Dzeu.
Un tanar lucrator/pastor ar trebui sa fie mentorat de unul mai experimentat nu neaparat de unul mai in varsta. Varsta nu produce automat si maturitatea necesara, dar ajuta. Cat de frumos ar fi ca fiecare biserica baptista si nu numai, sa devina o pepiniera iar apoi tot biserica sa-i trimita pe cei ce s-au maturizat in alta parte sa isi puna in practica intelepciunea acumulata. Ap. Pavel ne invata sa nu zidim pe temelia altuia, ci sa mergem si sa incepem lucrari noi.
Doroftei boxerul a spus un lucru interesant si adevarat, „un om care nu a zidit o casa in viata lui nu este un barbat adevarat” la fel un pastor care nu a inceput o biserica de la zero nu este pastor adevarat. Noi de multe ori incercam sa tinem in viata biserici care nu mai au viata, perfuzie dupa perfuzie, dar starea de coma persista. Cel mai intelept lucru ar fi sa le lasam sa moara, daca mor nu au avut viata adevarata. Ar fi intelept de multe ori sa incepem biserici noi care sa aiba viziune daca ceea veche si-a pierdut-o.
De multe ori intr-o biserica sunt prea multi lideri si prea putini urmasi. Lideri cu…. lideri cu …. dar nu vine nimeni, vin tot ceilalti lideri care in noua conjunctura nu sunt lideri.
Ma uitam pe un web site de voluntariat, din comisie facea parte tot ce misca in acel oras, de la primarie, prefectura, politie, armata, pompieri, salvare, asistenta sociala, etc.
Dar nimeni nu se oferea ca voluntar.
De multe ori asa este si in biserica, am vrea sa facem multe dar nu merge nimeni. Vin la intalniri ca sa analizeze contextul trimiteri, slujiri daca nu pica nimic nyet prezentare. Apoi intervin scuzele….
Revin la ceea ce am spus initial, ne distantam uni de altii si liantul care ar trebui sa ne lege (dragostea) lipseste. Slujitorii in aceste conditii sunt chematii la sacrificiu, nu neaparat financiar ci de orgoliu, de prestigiu, de valente. Slujesc pentru ca sunt chemat de El nu de ei. Si raman slujitorul tuturor indiferent de ceea ce primesc din partea lor.
Pentru ca nu-i slujesc pe ei ci pe El slujindu-i pe ei.
Draga Cornel:”la fel un pastor care nu a inceput o biserica de la zero nu este pastor adevarat.”
Sper sa te citeasca si studentii de la teologie, dar si pastorii tineri care doresc biserici gata-plantate si mai ales, in orase sau comune cat mai bogate (BATRIX, aici ne-asemanam cu preotii ortodoxi!).
Daca doleanra ta ar deveni o optiune aceptabila pt mai-sus numitii, n-ar mai ramane locuri in Romania fara biserici evanghelice.
andrei,
nu stiu de ce tind sa spun ca ai mare dreptate.
cineva vorbea aici de ucenicizarea tinerilor păstori, da,
ucenicizarea este superbă, dar lipseşte cu desăvîrşire.
aici este unul dintre punctele nevralgice ale sistemului nostru.
Prea puţini dintre noi avem viziunea ucenicizării păstorilor tineri.
Prea puţini dintre voi au avut norocul pe care eu l-am avut, de a sta trei ani lîngă un pastor mai vîrstnic, care a înţeles ce înseamnă formarea la locul faptei.
Da, aici este o chestiune serioasă de dezbatere
Draga CiprianS,
Pornesc dela idea Cristica, ca am venit sa slujesc nu sa mi se slujeasca. La teorie se pricep teologii, la practica ar trebui sa se priceapa pastorii. Din pacate avem prea multi teologi si prea putini pastori adevarati. La un curs la facultatea de teologie din cadrul universitatii Emanuel s-a pus o intrebare, ce aveti de gand sa faceti cu diploma de teologie. Majoritatea aveau de gand sa faca masteratul sau doctoratul. Lucru frumos dar impractic pentru lucrarea lui Dzeu. Atata timp cat nu poti trai inca ceea ce ai invatat la facultate, ce rost are specializarea sau supra specializarea. E ca si cand un chirurg care nu a facut o operatie la viata lui se specializeaza in micro-chirurgie. Un exemplu banal dar stii ce vreau sa spun. Teologii de alta data erau in primul rand pastorii si apoi teologii, adica chemarea de-a invata pe altii vine nu neaparat din cata informatie cunosc ci din cata informatie ma stapaneste. Altfel in locul unui profesor de apologetica putem angaja un computer/robot care are toate dovezile inmagazinate pe hard. Se pune o intrebare, stie totul de nota 10, dar oare a convins pe cineva in viata lui de nevoia dupa Dzeu sau de existenta Lui?
Am auzit o intamplare cu fr. Socaciu, bisericile se plangeau la un moment dat ca seminarul nu le dadea pastori suficient de buni ca sa le pastoreasca. La care dansul ar fi dat urmatorul raspuns: noi nu facem pastori, noi doar slefuim materialul pe care voi il trimite-ti la Bucuresti. Recomandarea pastorului din biserica locala ar trebui data doar celor care au pus umarul la lucrare acolo unde i-a gasit Domnul cand le-a facut chemarea.
Sunt uni tineri care nu au stiut ce vor sa faca in viata sau nu au reusit la facultate si atunci singura solutie care mai era disponibila era teologia si litere/sociologia/muzica/ etc.
Aici s-a intrat mai usor, cel putin in ani trecuti. Din cei multi care au absolvit uni au devenit pastori si si mai putini au devenit pastori buni. Sunt si exceptii. Majoritatea asa cum ai spus tu CiprianS vor biserici la oras sau in comune mari. Exista si pentru ei har, adica poate poate se vor trezi dar din pacate multi raman tot asa. Sunt alti cu chemare, foarte buni pastori dar nu au loc de cei cu relatii. Nu ii cheama nici macar ultima biserica din cel mai indepartat catun desi ei nu au pastor. Adica vreau sa spun au, dar este unul din acela care are 4-5 biserici si nu vrea sa le lase desi nu le poate pastorii. Daca nu curge, picura…
Sub comunism si imediat dupa se vehicula idea ca pastorii aveau prea multe biserici, 10 – 12 fiecare, macar uni. Imi dau seama cum s-a ajuns acolo. Dar acum de cand cu libertatea, ce il impiedica pe un pastor care are 5 biserici si pe care nu le poate pastori sa ia langa el un tanar pe care sa-l formeze si sa-l ajute sa faca scoala iar apoi sa-l ordineze ca un lucrator incercat si vrednic de orice lucrare buna. Stiu, uni au incercat si s-au ars. Au luat studentii la teologie iar apoi acesta i-a sapat si le-a luat locul. Se poate si altfel. Pavel si Timotei sunt un exemplu pentru noi.
Ar fi multe de spus, poate alta data.
Cunosc
Oho, v-ati aprins pe subiectul asta. Oricum comentariile creeaza o dezbatere pe un fagas bun. Am citit tot ce ati scris, nu sint multe de adaugat, cred ca problematica este atinsa, nu rezolvata, dar atinsa. Fiecare dintre noi are „food for thought”, cum zice ţăranul român 🙂
discutie incheiata? no way!
Ce ziceti de pastorii ambulanti, itineranti, care nu-si gasesc nicaieri locul? din varii motive, dar niciunul nu e cel al ap.Pavel.
Dar pastorii,care asa cum zicea bine Cornel, au mai multe biserici si ajung numai la Cina,cel mult 1data/luna?
Noi vorbim despre interpretari/masuri subiective(meteahna postmodernismului), dar n-ar trebui sa existe o norma la nivelul cultului? Adica ap.Pavel vorbeste despre responsabilitatea darului primit prin punerea mainilor…iar unii umbla teleleu(sau nu umbla, dupa caz) fara nici o teama/remuscare prin campul lucrarii.
N-ar trebui sa existe un curs la UEO despre importanta acestui dar si repercursiunile pamantesti si ceresti, individuale si de grup a nesocotirii acestui dar? Sa fie invatati ca vizitele pastorale nu inseamna salutul de la amvon de Duminica, iar consilierea nu se reduce la „cum mai esti?”-intrebare pusa la iesire,chiar cand isi intorc privirile spre urmatorul enorias.
Cornel, cine e fr.Socaciu?
e Victor Socaciu, cantautorul? -slavit sa fie DOMNUL!
Daca e el, Patratosule, poa’ vom auzi si versuri mai acatari in muzica pocaiasca!
…urmeaza fr.Andries?
CiprianS,
Fratele Socaciu a fost directorul seminarului din Bucuresti nu imi aduc aminte exact anii si nu vreau sa gresesc poate ma ajuta cineva.
O glumă:
„Se zice ca presedintele Uniuni Baptiste sa dus intr-o vizita de lucru undeva la tara. Calatorea cu elicopterul si a aterizat pe o tarla unde doi pastori se certau la umbra unui pom. Ii vede, merge spre ei si are loc urmatorul dialog:
-Bună ziua!
-Apoi , sa fie.
-Ce faceţi?
-Şedem!
-Şi de ce nu semănaţi?
-Păi daca nu suntem fraţi!”
Este o gluma tristă. De multe ori cei ce ar trebui sa lucreze împreună nu se înţeleg ori sunt suspicioşi.
Ştiu ca suntem cu toţii foarte ocupaţi dar de multe ori legaturile noastre sunt doar din interese.
O altă glumă în sensul acesta:
-Ionescu, ce-i tatăl tău?
-Doctor!
-Bravo, ia stai tu în banca întîi. Popescu, ce-i tatăl tău?
-Advocat!
-Bravo, şi tu stai tot în banca I. Bulă, ce-i tatăl tău?
-E la securitate!
-O, ia treceţi voi, Ionescu şi Popescu în banca a II-a iar tu, Bulă, treci în banca I-a. Şi ce face tatăl tău la securitate?
-Nu ştiu că l-au ridicat abia aseară…
Şi mai zici că nu eşti ironic, Ciprian? 🙂
trupul e plin de slabiciuni! ei, limba asta!
As zice si eu ceva legat de ce zicea CiprianS, cu pastorul ambulant sau cu pastorul care isi vede biserica o data pe luna, la cina, si legat de lipsa consilierii care – citez: „se reduce la “cum mai esti?”-intrebare pusa la iesire, chiar cand isi intorc privirile spre urmatorul enorias.”
As zice o scurta intamplare hazlie pe tema asta. Intamplare sau „folclor” 🙂 , nu stiu, dar e foarte graitoare in sensul celor spuse mai mult. Poate ati mai auzit-o.
Cica un pastor a ajuns dupa multa vreme in vizita la una din bisericile lui, si la sfarsitul slujbei se intalneste cu o batranica din biserica si o intreaba:
– Ce mai faci sora, cum mai esti?
– Apai bine frate pastor, bine, slava Domnului.
– Da, sotul, sotul cum e?
Si intre timp, pana sa apuce sora sa raspunda, pastorul si-a amintit ca sotul murise, si ca sa o dreaga repede, continua:
– Tot mort, tot mort? 🙂 🙂 🙂
Si inca-i bine ca el avut o memorie buna ca si-a amintit la timp, sau nu? 🙂
Oricum, sub nici o forma nu vreau sa „fiu ironic” 🙂 vizavi de pastori. Ii iubesc si ii respect pe cati ii stiu, pe ei si lucrarile lor, caci munca cu oamenii ii cea mai grea.
Dar totusi, e hazlie intamplarea, nu? 🙂
Domnul Isus nu s-a sfiit sa-si numeasca Biserica Sa ,,o turma …”(In.10.16)..de oi ,se deduce din text. Se poate observa din cele ce-ati scris ca nu ati fost niciunul cioban la oi …ca Becali !!!. Dar am putea invata din viata de cioban cate ceva. Dupa ,,masuratul sau masurisul oilor din luna Mai ,ciobanul batran (cel cu mai multa experienta ,nu neaparat ca varsta,poate e chiar propietarul) desparte mieii ce pot paste iarba (cam de la 3 luni in sus), de mamele lor ,ca sa nu mai fie alaptati,ei formeaza o turma aparte ce intra in grija unui alt pastor mai tanar si bun de picioare.Mioarele si berbecutii sunt mai neastamparati si zbiara mereu dupa laptele de la oile mame.Aceasta turma se va reuni abia in toamna cand au uitat de mame si lapte.Toata activitatea de la turma e coordonata de ciobanul cel batran la care se inscriu in viziunea lui celalalte ajutoare ,ciobani sau strungari.(Daniel Branzei stie asta din experienta cu turma lui…)Apoi stim ca viata cu oile inseamna jertfa ,renuntare ,munca grea ,pericole si la timpul potrivit satisfactiile.(100 de oi te pot intretine pe tine si familia ta),iar peste toate e nevoie de ,,o inima de pastor”. Un pastor cu viziune si care-si cunoaste bine meseria are ceva de invatat de la ciobanii batrani si modul lor de lucru.Are nevoie de colaboratori (pastori mai tineri ,prezbiteri sau diaconi )cu atrbutiuni clare pt a putea avea o turma dinamica in continua crestere .Duhul Sfant il va calauzi in a aseza oamenii potriviti cu darurile lor in slujirile necesare.Are nevoie de a implini nevoile specifice fiecarui grup din biserica (copii,tineri,adulti si batrani)fara a face o profesie specifica din asta. Iar el daca face doar ce e scris in EZECHIEL 34.16.e de ajuns.
wes, cine esti? Ai un nume real?
Andrei ,
Intreaba-l pe ,,pastorul cel batran ” al tau ca el isi cunoaste oile pe nume,iar tu ma stii f.bine,inclusiv numele.
PS. salutari la Tica!
Deci e clar, nu v-a placut intamplarea cu pastorul si batranica 🙂
HA ha ha. Nu eram sigur, dar dupa continut bagam mana in foc. Cum sa nu stiu? Cel mai bun profesor de teologie pe care l-am avut vreodata. Si spun eu cum va cheama, asa ca sa ma laud putin: Vasile Bonda, unul dintre baptistii care mi-au ajuns la suflet. Va doresc toate cele bune si multe binecuvantari familiei. Si pote ajungeti prin Romanika asta vreodata, candva.
Cat priveste salutarile…
Am vazut ca atat Eduard Orasanu cat si dumneavoastra ati amintit de biserica de pe Sararie. Nu stiam ca ati crescut in aceasta biserica. Dar acum ca am aflat ma bucur, caci poate imi dati ceva sfaturi personalizate.
Nu de mult, comitetul bisericii impreuna cu cei 2 fr. pastori au hotarat ca e bine sa se faca ceva in legatura cu tinerii din biserica. Au fost diferite lucrari in acest sens inainte, insa toate din ultimul timp au cazut. In urma discutiilor si cred eu si a rugaciunilor fratilor, surorilor si tinerilor din biserica, s-a hotarat ca nu putem avea un pastor cu tineretul, deoarece nu este cine si astfel ca e nevoie de o echipa care sa se ocupe de noi. Chiar daca sunt 2 pastori acestia nu fac fata deoarece biserica e mare. Astfel nu mai apuca sa-i puna si pe tineri in agenda lor. In acelasi timp, din partea tinerilor exista animozitati fata de cei doi pastori existenti. Deci, s-a hotarat sa fie o echipa care sa se ocupe de tineri.
Am fost si eu rugat de fratii din comitet sa fac parte din aceasta echipa. Eu sunt tanar si nu ma vad ca un lider de tineri sau mai stiu eu cu ce titlu. Nu am experienta si nici prestanta in fata lor. Am daor 25 de ani. De aceea am acceptat sa fiu in aceasta echipa doar pentru a-i ajuta cu ce e nevoie pe ceilalti frati. Nu imi plac titlurile sau lumina reflectoarelor. Sunt timid si nu ma vad intr-un astfel de loc. Asa ca am acceptat sa fiu trecut pe lista doar in postura de ajutor, undeva in fundal, sa sustin cu tot ce e nevoie si voi putea.
Pe perioada verii, cu cei care au dorit ne-am intalnit sambata pentru rugaciune in perspectiva lucrarii cu tinerii. Au venit tineri. Nu toti, dar 10-15 tot am fost. In biserica sunt peste 50 tineri, plus studentii care ii depasesc ca numar. Am discutat si ne-am hotarat asupra unui studiu care sa il facem pe cartea Iacov. Dar in acelsi timp nu vreau sa cadem in extrema studiului impus. Ci vreau sa fie ceva care sa ne ajute intr-adevar pe noi tinerii. Eu unul nu prea stiu ce si cum avem de facut. Acum sper sa ma intelegeti de ce avem nevoie de orice sfat care ni-l ptueti da. In biserica mea, din Botosani, nu am avut parte de o lucrare cu tinerii. Asa ca nu stiu ce ar trebui facut. Dar poate ca asa e bine, pentru a nu ne cufunda in legalism.
Pentru a vedea evolutia, informatii si alte lucruri legate de lucrarea cu tinerii puteti intra pe TineriSararie.byCodDot.com.
Ajutor!
Daniel,
Draga DAniel,
multumesc pentru link, l-am pus la favorite,
da, inima mea este legata de SArarie.
Realmente nu stiu cum este pot ajuta de la distanta asta.
Am incredere in cei doi pastori ai vostri, ii cunosc pe amindoi.
sint sigur ca vor gasi solutia respectiva,
Iacov este o alegere foarte buna. am facut Epistola aceaasta de vreo trei ori in Iasi.
MA voi ruga pentru voi si voi vizita site-ul.
Alta idee n-am!
Ai tu vreo idee asupra felului in care te-as putea ajuta?
Cea mai buna critica a pastorului cu tineretul (youth ministry) am citit-o de Christopher Schlecht (care a lucrat mult timp cu tinerii).
Sunt foarte de acord cu ceea ce spune el. Separarea tineretului (si a copiilor) de parinti nu e buna si duce la o perpetua (exista cuvintul?) imaturitate la tineri…si la o separare si mai accentuata intre generatii. Am postat linkul la articolul lui Schlecht la mine pe blog. Cred ca ar fi fain daca ar putea fi tradus si in romaneste.
P.S. Majoritatea dintre noi am crescut fara pastori cu tineretul…si paream destul de normali :):)
La noi s-a împărţit tot tineretul în grupuri de părtăşie de casă, cu o temă de studiu comună, pe 6 luni. E o schimbare mult aşteptată. Se întâmplă şi o reintegrare a tinerilor care s-au răcit. Se zidesc relaţiile. Am strâns rândurile.
Draga Cristi, multumim pentru link-ul la articol.
n-ai vrea sa traduci tu articolul cu pricina?
Ma bucur ca se intimpla asta la voi, Ioa.
Domnule Cruceru,
Ma bucur ca ati abordat subiectul de fata. Discutia este binevenita. V-am lasat si eu un raspuns pe blogul ‘In Lucrarea De Tineret’.
Marius – nu prea am timp acum…dar o sa incerc sa-l traduc in vacanta…daca nu eu, sotia.
Blessings, cristi
P.S. Nu uitati sa cititi comentarile lui Mohler.
Are acum un comentariu foarte bun pentru tineri, si mai ales pt parinti!!! http://www.roalmohler.wordpress.com
Si spuneti si la alti pastori, crestini, etc…Are comentarii care merita citite! Cristi R
…NU .
In legatura cu pastorul de tineret, consider ca aveti o intelegere putin deformata asupra acestui subiect.
De ce? Pentru ca orice pastor de tineret trebuie sa fie un pastor adevarat, real, care se dedica insa mai mult, si se jertfeste pentru cauza Evangheliei, in transeele lucrarii cu tinerii…
Apoi, orice pastor „de tineret”, trebuie sa actioneze dirijat, corectat, AJUTAT, de comitetul bisericii si de pastorul principal, sa fie cu totii pe aceeasi pagina, in unitate.
In ce priveste parintii, ei bine, o lucrare de tineret, care nu se face avand printre principalele prioritati implicarea parintilor, si sprijinul lor, este o lucrare condamnata.
Nu poti sa ai un impact major in viata unui tanar, daca parintii nu contribuie, pentru ca timpul petrecut de pastorul „de tineret” cu tinerii este foarte redus, in plus, daca acest pastor desfasoara anumite activitati in cadrul bisericii, activitati dedicate tinerilor, si el este criticat, barfit, ca sa fim sinceri, de parintii acestor tineri, care de multe ori critica si pe pastorul principal etc. atunci acesti tineri sa nu va asteptati ca se vor schimba sau vor ramane in biserica, desi li s-a oferit sansa.
Apoi, statisticile respective, sunt putin folosite aici in blogul dvs. malitios, de ce? pentru ca de fapt, ar trebui sa cautam motivele pentru care tinerii nu vin sau pleaca de la credinta in lucruri mai profunde, dar…
Va respect opinia, dar consider ca trebuie completata, si anume cautat solutii pentru un castig real al lucrarii lui Dumnezeu in Romania.
Fie ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune, si mai multi pastori sinceri cu adevarat.
[…] mai bun pastor de tineret… Am mai discutat altă dată despre “oportunitatea” de a avea pastor de tinereţi. Cu pastori de tineret avem una dintre cele mai mari crize din istoria evanghelicilor în ceea ce […]
[…] citit pe vechiul blog, Pătrăţosu, tot despre păstorei, următoarele: Între 70 şi 90% (depinde de zona geografică, nordul mai liberal sau sudul mai conservator) […]
[…] el conduce cântarea şi trebuie să creeze atmosferă. Dar am mai discutat şi altădată despre nevoia biblică a unui lider de […]
[…] slujire “cu tineretul” aprilie 20, 2008 Problema este asemănătoare cu cea a pastorului de tineret. Avem nevoie de el sau nu? Nu cred! Am încercat deja să argumentez […]
[…] unui articol rămas în ciornă la Patratosu), așa cum am scris și despre pastorul de tineret, altă invenție toantă a secolului trecut. Ce părere aveți, dragi prieteni, este necesară înființarea unui departament de tineret în […]
Reblogged this on TREZIREA MINTII.