h1

Gerhardt DuToit

Noiembrie 17, 2007

A petrecut o săptămînă în universitatea noastră şi, cu siguranţă, studenţii noştri nu vor uita aceste zile.
Sînt sigur că nici pastorii care s-au adunat la conferinţa de misiune şi rugăciune organizată la sfîrşitul acestei săptămîni aici.

Gerhard are un mesaj special: reîntoarcerea la rugăciune.

Este dintr-o familie de etnici olandezi din Africa. Are o biografie de roman. S-a născut în Africa de Sud, are un accent greu de localizat, a trăit în Scoţia pentru opt ani, şi acum trăieşte în Canada. Călătoreşte în toată lumea pentru a îndemna bisericile la lupta pe genunchi, în rugăciune.
Specialitatea lui nu este teologia, ci genuncologia, adică stăruinţa în rugăciune pe genunchi.

S-a convertit în anul II de studenţie la teologie. Da, vă puteţi imagina că se poate să devii student la teologie fără să ai credinţă în Dumnezeu?
A fost învăţat să se roade în şcoala de ucenicie a unui pastor negru.
Totul a început de la o oră şi jumătate de rugăciune. Apoi a continuat cu zile întregi petrecute în rugăciune, fără somn şi fără mîncare.

Ne-a învăţat cîteva lecţii importante pe care, la rîndul lui, le-a învăţat de la un grup de oameni care au devenit luptători în rugăciune.

A descoperit cum poţi sta în rugăciune ore întregi, zile la rînd, fără să oboseşti şi să îţi mai şi placă.

Oare cum poţi petrece o noapte în rugăciune? Ce îi spui lui Dumnezeu?

Problema este că noi ne grăbim, dar Dumnezeu nu se grăbeşte. El stă într-un alt timp. El potriveşte altfel vremea.
Prima lecţie a rugăciunii este să înveţi să aştepţi după Dumnezeu.
Dacă nu reuşeşti să intri în ritmul lui Dumnezeu, nu reuşeşti să înţelegi nici viaţa oamenilor.
Nu există puter duhovnicească fără curăţie, iar curăţia vine din prezenţa Domnului.
Noi contabilizăm umblarea noastră cu Dumnezeu pe baza a ceea ce putem noi să facem cu Dumnezeu.
Lucrarea este urmarea directă a umblării cu Dumnezeu.
Avem o singură viaţă. Oare de ce am petrece-o departe de Dumnezeu?
Fr. Gerhardt a accentuat faptul că noi putem avea handicapul unei percepţii greşite asupra Duhului Sfînt. Duhul este o persoană, nu o energie, o putere, o forţă.
Duhul întotdeauna ne îndreaptă spre viaţa Mîntuitorului, spre lucrarea Lui.

În 1989 a fost Revoluţie la voi în ţară, acum este nevoie de o altă revoluţie, o revoluţie a rugăciunii.

Nu putem deveni mari conducători ai altora pe calea Domnului, dacă nu sîntem urmaşi autentici ai Domnului noi înşine, la rîndul nostru.

13 comentarii

  1. Foarte fain! avem nevoie si noi de astfel de oameni!
    Si avem nevoie de o gramada de schimbari/revolutii, si cea mai importanta ar fi cea in viata de rugaciune!

    Nu sunt de-acord cu cliseul pe care ni-l tot infunda pe gat vesticii:
    „În 1989 a fost Revoluţie la voi în ţară, acum este nevoie de o altă revoluţie”.
    De parca noi am fi in lumea a3-a, spiritual vorbind, si de parca de la noi a inceput botezul si ordinarea homosexualilor, ordinarea femeilor, etc!
    Noi inca n-am avut un presedinte baptist care sa faca sex oral in biroul sau cu secretara!!!

    Nu neg valorile vestului si din postarea Patratosului, respect ce face fr. Gerhardt si multi altii, dar prea ne privesc de parca am fi leprozerie.

    Apropo de botez, am auzit o vorba a unui frate pastor din zona Alesdului inainte de-a trece la DOMNUL; zicea el: „numai DUMNEZEU stie cati draci am botezat!”


  2. Foarte interesant. Rugăciunea mă schimbă pe mine în primul rând. Nu evenimentele şi circumstanţele sunt schimbate, ci eu. Cu cât mă rog mai mult, cu atât vreau să mă rog mai mult, cu atât mi se pare că mă rog prea puţin.
    Şi într-adevăr, în ultima vreme m-am surprins ridicându-mă de pe genunchi când am considerat că am terminat rugăciunea… şi ezitând, cu un gând că Dumnezeu poate n-a terminat cu mine. Vreau să intru în ritmul Lui.


  3. marturisesc ca de prea multe ori lucrurile pe care le-am citit aici mi se par grele. Domnul sa ne ierte si ma rog sa ma ajute si sa ma invete sa ma rog!


  4. „A descoperit cum poţi sta în rugăciune ore întregi, zile la rînd, fără să oboseşti şi să îţi mai şi placă.”

    Fara pauza?

    Daca ar fi fara pauza la noi ar fi imposibil de realizat lucrul acesta. Din motive obiective. Serviciu, scoala, familie, obligatii etc.

    Cert lucru e ca fara rugaciune nu se poate.
    Prefer putin (putin insemnand suficient) si concentrat (calitate) decat mult si diluat (nu sugerez ca ar fi vorba despre cineva anume… vorbesc la modul general, ca idee). Chiar si aici e nevoie de specificari, dar nu am timp.


  5. Draga Ciprian S. la el nu este cazul, nu ne ia peste picior ca sa ne dea lectii ca altii.
    Voi pune mesajul on line. AI sa te convingi singur,
    este un mistic.

    A invatat sa se roage cu negrii.

    Ai dreptate, Ioa, rugaciunea este in primul rind in folosul nostru.

    Da, fara pauza, Andrei,
    stii, de multe ori am folosit si eu lozinca „calitate, nu cantitate”, dar unele lucruri nu pot deveni de calitate, fara cantitate. Poti sa iti permiti scurtimea cind ai invatat lungimea.
    Problema este ca de multe ori ne mascam lenea si intirzierea la lucrurile grele sub acest fel de acoperiminte: eficienta, calitate, punctualitate, timp etc.


  6. Eu efectiv am vazut oameni care fug repede la lucrurile spirituale cand e de lucru, de treaba. Unii se roaga si postesc tocmai ca sa scape de „cele fara importanta”, dar absolut necesare.

    Da, ne mascam de multe ori cand trebuie sa ne rugam. Mi se intampla. Orice-ar fi, rugaciunea e un mijoc de comunicare instituit de Dumnezeu, nu inventat de noi oamenii. Si daca e un canal de comunicare cu vaste si diverse utilitati trebuie folosit. Mai ales ca nu trebuie user si password, fibra optica sau frecvente radio, desktop sau laptop, server etc. Programari, anticamere, secretariat. E cel mai superb si usor (nu ieftin) mijloc de comunicare directa cu Creatorul Universului. De calitate (fara interferente de semnal – doar cand El permite… avem cateva cazuri de interferente in Biblie), ultra rapid (instantaneu). Avem certitudinea receptarii mesajului comunicarii, dar, uneori si intarzierea raspunsului (cu toate ca si intarzierea poate fi un raspuns).
    Rugaciunea e the best.


  7. N-am sustinut ca ne ia el peste picior:”Nu sunt de-acord cu cliseul pe care ni-l tot infunda pe gat vesticii”.
    Pe mine ma deranjeaza cliseele vehiculate dinspre Vest spre noi!

    cred ca este un om deosebit, adica e una sa vina sa-ti vorbeasca cumsa devii lider in 8 trepte, si alta e sa vina cu smerenie si cu exemplul personal sa ne invete cum si cat sa ne rugam!
    Jos palaria!


  8. „Cand sunt cazut,
    Tu ma ridici…”
    asa incepe o cantare de la tineri…
    rugaciunea din cantarea asta imi arata ca eu sunt cazut si murdar in pacat.JOS IN MIZERIE…El sus in lumina.

    Gandul asta trebuie sa fie baza in rugaciune.si din pleaca multele ore de discutie cu Dumnezeu.

    asta ma face sa stau in liniste cu Dumnezeu si sa vreau sa schimb ceva in mine. Amin


  9. Eu chiar am reusit sa fiu prezent la cateva intalniri de rugaciune, organizate la UEO, seara si mi s-a parut ca e de-a dreptul fascinanat.
    Este indradevar un om al rugaciunii deosebit….
    Scoala noastra (UEO) are mare har sa-l aiba zilele acestea printre noi. Avem multe de invatat de la el…


  10. Ciprian S. adevar graiesti tu cand spui ca suntem luati peste picior de vestici in ce priveste spiritualitatea noastra.
    Ce spuneti de faptul ca in unele Biserici baptiste,(nu in toate), se trimit oameni, sa conduca timpul de rugaciune, care isi incep „activitatea” de predicatori conducand acest timp foarte important in viata bisericii????? Facem experiente trimitand oameni fara experienta!!!!!!!
    La ultima biserica la care am fost slujitor, in Romania, am ales sa punem rugaciunea, dupa studiu biblic. Cine conducea studiul, in concluzii avea indemnuri la rugaciune. Aveam de fapt un singur serviciu divin. De obicei predica continua dupa rugaciunea fratilor si surorilor, cu aceeasi tematica ca la studiu.
    Cred ca e momentul, sa facem schimbari, in formele pe care le-au statornicit strabunii nostri, si care s-au invechit de-a lungul anilor, si acum nu mai slujesc functiei bisericii.


  11. Am revenit cu un cometariu, aici pentru că zilele astea am petrecut cu Dr Gerhard Du Toit, în Băuţar, Haţeg, Răchitova şi Deva. O afirmaţie de-a lui. „Nu poţi transmite oamenilor mai mult decât ceea ce eşti tu spiritual.” M-a frânt Dumnezeu aceste zile având părtăţie cu fr. Du Toit. Am început o revoluţie spirituală în viaţa mea.
    Fiţi binecuvântaţi!!!
    http://mareatrimitere.wordpress.com


  12. Cornel, ma bucur sa aud asta. Dumnezeu sa fie slavit!
    Trimte-mi poze ca sa pun predica lui pe net!

    Nicu, asta este o problema, ora de rugaciune ca ora de gradinita pentru slujitorii eclesiali. Mare greseala. Acolo ar trebui trimisi luptatorii pe genunchi, aomenii cei mai tari ai bisericii, nu pustanii!

    Nu trebuie sa facem reforme desfiintind ora de rugaciune, ci punind accentul diferit asupra ei, schimbindu-i forma, lasind-o pe mina celor care stiu despre ce-i vorba.
    Problema este ca nu prea am facut ucenicie la rugaciuni. Am facut la politica eclesiala, la retorica, la schiţăreala, dar mai puţin ucenicie la rugăciune.
    Ne mirăm că nu avem oameni ai rugăciunii? De unde, dac ă nu i-a ucenici nimeni?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: