Archive for 19 noiembrie 2007

h1

Vasile Branzei

noiembrie 19, 2007

Un alt tată s-a dus la Tatăl. Daniel, fiul, ne-a scris astăzi despre felul liniştit în care Vasile, tatăl lui, s-a dus acolo unde îi este locul, lîngă Mîntuitorul.

Fiecare moarte a cuiva drag mă lasă mai descompletat pe pămînt, mai sărac, mai împuţinat, dar, în acelaşi timp, simt că o comoară de dragi şi iubiţi ni se adună acolo, lîngă Domnul.

Fratele Vasile mi-a fost drag de prima dată de cînd l-am văzut. A venit la biserica din Iaşi, biserica în care am crescut şi a predicat de cîteva ori. Era o situaţie dificilă. Tatăl meu murise, biserica era fără pastor.

M-a căutat şi mi-a pus mîna a binecuvîntare pe cap pe cînd aveam încă 8 ani.

„L-am cunoscut pe tatăl tău, am fost buni prieteni, era un om bun”. Sînt sigur că ştia la vremea aceea lucrurile pe care eu le voi fi aflat mai tîrziu, după cum însuşi mi-a spus în anii din urmă, dar a ştiut să spună cuvinte bune la vremea potrivită. S-a făcut că a uitat ce mai fusese tatăl meu, mi-a spus numai cum a fost.

A fost ca o binecuvîntare de tată. Ne-am reîntîlnit după ce eu la rîndul meu am devenit tată.

cu-vasile-branzei.jpg

Rămăsese la fel. Nu albise pe afară şi înăntru a rămas la fel de neacrit.

Şi el este parte din generaţia Jurnalului Fericirii, generaţia celor bătrîni care au trecut prin multe, dar nu s-au acrit.

Dumnezeu să îl mîngîie acum pe creştet la fel cum m-a mîngîiat el pe mine la opt ani şi să se facă că uită ….

h1

Cafeneaua „La Pătrăţosu” – Starbooks

noiembrie 19, 2007

M-a întrebat cineva zilele trecute de ce sînt mai cald pe blog decît la cursuri?

Simplu, pentru că aici este alt spaţiu. Aici stau cu prietenii şi neprietenii la taclale. Relaxat, fără program. Aici sînt în vacanţă, aici e sfîrşit de săptămînă şi gust de weekend cu miros de pauză.

Sînt tot eu însumi, dar fiţi siguri că în pijamale mă comport diferit, aşa cum diferit mă comport la catedră, unde altul este protocolul, la amvon, unde altul este protocolul etc.

Acilea sînt nici la cravată, nici la sacou, nici la bussines casual, sînt la blugi si maletă, cămasă hawaii şi doc.

Aici? Aici este un fel de cafenea, aşa cum o visez eu!

O cafenea tixită pe toţi pereţii cu cărţi (citibile, nu de ornament), instrumente muzicale (funcţionabile, pe care să le poţi lua să cînţi cînd vrei), cu tot felul de antichităţi (utilizabile, spre exemplu, maşini de scris cu foaie in ele, gata pentru cei care au inspiraţie la scris), cu mese, cu scaune, cu rafturi luuuuungi, luuungi, luuuungi, cu ceaiuri şi tot felul de mode de cafea.

O cafenea în care să stau ca la pensie, să beau ceai şi tot felul de zmacuri cu fiecare dintre voi, la un „pahar de vorbă”.

Cam asta-i atmosfera de pe blogul meu! Relaxat, cu muzică în background, cu discuţii în grupuri mici sau tare. Cu cîte un poet care vrea să recite şi ne opreşte pe toţi cerşindu-ne atenţia, cu cîte un cîntăreţ care tocmai şi-a termint piesa şi vrea o primă audiţie.

Pare haos, dar toată lumea ştie regulile (Chiar şi la WC-u este curat!) Nu trebuie  să le scriu nicăieri, că se transmit de la generaţie la generaţie, de la prieten la prieten.

ESte un fel de cafenea literară, dar mai mult decît atît, un cenaclu de idei, în care se discută despre tot felul de chestii, depre maşini, despre ceaiuri, cafele, biserici, piaţă, plante. Este o salată de oameni, o mixtură de subiecte, o aglomeraţie de idei, o sumă de obiceiuri, o multitudine de accente.

Există şi o tablă pe care sînt cîteva fraze în limba greacă, conjunctivul aorist şi indicativul viitor I, cu asemănările şi diferenţele dintre ele.

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat asta: