Archive for 20 noiembrie 2007

h1

Noile direcţii de slujire în UBR

noiembrie 20, 2007

Se pregăteşte Conferinţa Naţională. Odată cu ea şi votarea unor noi „direcţii de slujire”, despre care s-a discutat şi la Deva.  Aceste concluzii au fost prezentate public, pentru tot cititorul în  Ştirile baptiste, ediţia specială.

Cum facem, că am văzut că bisericile nu dau bani oricum?

Vor da pentru noi direcţii de slujire? Dar nu asta este cea mai importantă întrebare. Dacă noile direcţii vor fi eficiente şi vor sluji, biseicile le vor sprijni, nici o problemă.

Eu cred că aceste direcţii sînt o încercare de anestezie pentru durerile adevărate şi problemele reale, încercîndu-se acoperirea cu mai multă activitate a golului de soluţii şi idei.

La apariţia noilor direcţii de slujire am întrebări care ţin şi de strategia organizatorică şi de viziunea de ansamblu a lucrării.

Oare de ce este nevoie să înfiinţăm noi departamente centralizate şi specializate, care ţin tot de aceeaşi uniune, departamentul de lucru cu tineretul, cu femeile, cu studiul biblic, cu relaţia bisericii cu statul, etc-ul?

De ce?

Read the rest of this entry ?

h1

De ce nu dăruiesc bisericile?

noiembrie 20, 2007

Dau bisericile?

Da, sigur că dăruiesc, dar dacă dau, pentru ce dau?

Dacă nu dăruiesc atunci de ce nu?

Am avut surpriza plăcută să văd cum dau bisericile pentru misiunea externă, pentru misiunea din Oltenia, pentru diferite lucrări, orfelinate, case de bătrîni.

Avem o văduvă în biserică. Ajută în fiecare lună cu 50 de euro o familie. E uimitor cît de generoşi sînt enoriaşii.

Atunci de ce nu dau fix exact 3 lei, atit, 3 lei la comunitate şi 3 lei la Uniune.

Sînt mai multe cauze.

  1. pentru că nu li se aduce aminte. S-ar putea face o colectă specială, într-o duminică pentru uniune, în alta pentru Comunitate, în alta pentru seminarul din Bucureşti, în alta…pentru altă şcoală.
  2. pentru că sistemul este greoi. Trebuie trimişi în cont, trebuie făcute acte… etc. Imaginaţi-vă bisericile de la ţară care fac contabilitatea aşa cum o fac, cu greu.
  3. s-ar putea, şi aici mă tem să intru prea mult în analize, s-ar putea să nu dăruiască pentru că nu se simt slujite, nu se identifică cu aceste organisme decît atunci cînd au nevoie de ele, cine ştie.

S-ar putea lungi lista cauzelor.

Este o problemă de percepţie? Este o problemă de comunicare? N-au dat pînă acum din belşug, indiferent de mandate şi preşedinţi, nu cred că se vor grăbi nici acum.

E clar, bisericile dau cînd doresc, pentru ce doresc, pentru acele direcţii în care văd rezultate directe şi la vreme.

Deocamdată avem de înfruntat o realitate cruntă şi sînt destul de sceptic faţă de o schimbare radicală de atitudine, chiar dacă Congresul s-a văzut atît de BIG şi turnura atît de radicală.

Bon!

Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce la Congres s-a votat ca lumea să vină la liber, fără oprelişti. Nu mai putem întoarce timpul înapoi, deşi acum, cînd văd cum stă situaţia, unii dintre cei mai fervenţi susţinători de atunci ai prezenţei la Congrese independent de dărnicie sînt acum îngrijoraţi.

S-a votat, asta este. Plătim şi manipularea şi naivităţile şi mersul în iureş.

Dacă am ajuns la concluzia că vom avea oricum probleme de susţinere financiară din partea bisericilor, atunci de ce ne întindem mai mult decît ne este plapuma? Din credinţă?

Atunci de ce dorim „noi direcţii de slujire”, noi departamente? Acestea (să nu-mi spuneţi că nu-i aşa) vor consuma bani. Orice se mişcă în ţara asta, „rîul, ramul”, consumă bani.

Da, dar taberele de tineret ale Uniunii pentru tineretul ţării care nu ajunge la taberele organizate de alte organizaţii etc.

O, asta este altă problemă. Oferta de tabere este atît de lungă şi atît de largă încît numai taberele Uniunii ne mai lipsesc.

Veţi spune: „Da, dar ne trebuie nişte tabere în care să fie unitate de viziune”.

Da? Uite că nu mi-aş trimite tinerii într-o tabără condusă de cineva care spune de la amvon, în plină conferinţă de tineret, că un tînăr răzvrătit, care a fost certat de un presbiter pentru că avea ţinuta neglijentă este mai înţelept decît presbiterul cu pricina, pentru că tînărul, prin ţinuta sa, îşi arată identitatea şi nu este ipocrit.

Uite că pentru astfel de învăţături şi pentru batjocorirea la foc de tabără a cîntărilor fratelui Moldoveanu n-aş da banii. Trecutul unor astfel de iniţiative vorbeşte prea tare ca să mă prefac surd.

N-aş încuraja nici taberele în care tinerii se bat cu frişcă, cu spumă şi fac tot felul de jocuri şi concursuri care încurajează stupizenia unui comportament pe care îl vedem oricum pe holurile liceelor necreştine din România.

Dau pentru tabăra pe care o fac tinerii noştri cu cine ştiu eu, organizată de biserica noastră, sub autoritatea bisericii noastre, într-un sistem în care organizatorii pot da socoteală clar şi organizat, nu pentru jocuri şi concursuri penibile, parcă făcute pentru copii mentally challenged (na, că ei au chestia asta ca să o poată spune p-aia dreaptă, dar political correct)!

Despre asta, altă dată, probabil…

%d blogeri au apreciat: