Catedrala dezbinării neamului

S-a întîmplat pînă la urmă! PF Daniel a intrat în joc.

A pus temelia megalomanicei ctitorii.

Declaraţiile de la acest eveniment au fost de o „dulceaţă” …. 🙂

„Cum trebuie să fie catedrala mare sau mică?”

„Nici prea mare nici prea mică…” răspunde patriarhul

„Nu e totuşi cam mare?”, întreabă reporterul

„Nu-i mare pentru posibilităţile noastre… asta …. dacă sîntem darnici.”

Ok, fiţi darnici, dar nu cu banii mei!

Eu mă întreb ce treabă are catedrala megalomaniei cu bugetul statului?

La buget contribuie şi evrei, adventişti, baptişti, mormoni, martori ai lui Iehova, chiar şi atei.

Pentru ce să sărăcim bugetul în favoarea unui cult, fie acesta majoritar?

de cît?

de 400 milioane de euro, că atîta costă creaţia.

Salvarea nu ajunge să salveze o bătrînă pe nu ştiu unde, numărul 112 este în criză că cică nu sînt bani, dar nouă ne arde de catedrala mîntuirii bugetului.

Aşa zic cei din Republica Moldova, s-a mîntuit, adică „a murit”.

Jalnic neam, de plîns patrie, credincios popor. Să le fie de bine catedrala tuturor conaţionalilor mei ortodocşi. N-am treabă, dar fiecare să-şi plătească orgoliile din banii proprii.

O să ziceţi: da, ce voi, baptiştii, n-aţi construit atîea clădiri megalomanice.

Da, dar nu pe banii de la buget, scumpi cumpatrioţi!

Propun să reacţionăm la chesiune! Este aceeaşi chestie cum a fost şi cu icoanele din şcoli.

„Mielu bun suge la două mă-sa”

De vreo cîţiva ani încoace descoperim şi eu şi colegii că din bisericile noastre vin tineri tot mai aproape de analfabetismul biblic.

Ştiu tot mai puţine versete pe de rost, au tot mai multe ezitări în găsirea referinţelor unor texte fundamentale, se bîlbîie cînd trebuie să povestească viaţa lui Moise sau a lui Iosif, spre exemplu, ce să mai spunem că încurcă evenimentele şi personajele.

Dacă mai vine vorba de comentarii? De unde să le fi învăţat sărmanii? Cine mai face compunere în clasa a II-a cu ei? Nici măcar profesoarele de modă veche, care le dictau comentarii, nu mai fac cu ei în liceu chestia asta.

Asta se întîmplă, ruşine nouă, bisericilor evanghelice, noi cei care spunem „Sola Scriptura”. Luther nu numai că se întoarce în mormînt, ventilator se face.

De unde să ştie copiii noştri Scriptură dacă nici la biserică, ce să mai spun acasă, nu mai citesc Scripturile.

Programul?

Închinare, laudă şi închinare, cîntece.

Predică cu cîteva ştiri care au apărut pe la televiziunile de scandal, cîteva informaţii de pe Discovery pe post de ilustraţii şi vreo două trei povestioare pentru impresionat bătrînele din băncile din spate.

Cuvîntul apare secvenţial, pentru scurte perioade, tot mai scurte în liturgica noastră.

Am fost plăcut suprins la Paris să văd cum toată biserica recita împreună cu pastorul ei psalmi memoraţi vreme înainte. Bravo!

Psalmi, Cele 10 porunci, Fericirile (A propos, ca tot vorbirăm de Franţa, a propos ştiţi cît de puţini dintre copiii noştri cunosc cele 10 porunci? Da, Fericirile? )

Într-un an s-a dat la examenul de admitere la teologie pastorală Fericirile.

Am citit tot felul de perle, dar una le întrece pe toate.

Scrie un copil crescut în bisericile noastre în dreptul lui „Ferice de cei blînzi… ”

„E bine să fii blînd, pentru că avem un proverb: Mielul blînd suge la două oi.”

Am rîs cu lacrimi şi ne-am dus la preşedintele de comisie să îi citim lucrarea.

Ne-a spus: „Înţărcaţi-l repede, vă rog!”

Mi-am adus aminte, odată cu întîmplarea asta, cum a auzit un prieten care a trăit între ceangăi acelaşi proverb:

„Mielu bun suge la două mă-sa!”

Cam aşa le potrivesc şi copiii noştri cînd îşi adună cunoştinţele din Biblie.

Ce este de făcut?

Am eu cîteva idei, dar le aştept înţîi pe ale voastre.

Hava Nagila

Copiii de la Aleşd au început să descifreze partitura Hava Nagila pentru orchestră.

Naum este foarte motivat să înveţe să cînte la vioară.

I-am arătat cum cîntă un alt Naum Hava Nagilah

Iată: