h1

„Mielu bun suge la două mă-sa”

Noiembrie 29, 2007

De vreo cîţiva ani încoace descoperim şi eu şi colegii că din bisericile noastre vin tineri tot mai aproape de analfabetismul biblic.

Ştiu tot mai puţine versete pe de rost, au tot mai multe ezitări în găsirea referinţelor unor texte fundamentale, se bîlbîie cînd trebuie să povestească viaţa lui Moise sau a lui Iosif, spre exemplu, ce să mai spunem că încurcă evenimentele şi personajele.

Dacă mai vine vorba de comentarii? De unde să le fi învăţat sărmanii? Cine mai face compunere în clasa a II-a cu ei? Nici măcar profesoarele de modă veche, care le dictau comentarii, nu mai fac cu ei în liceu chestia asta.

Asta se întîmplă, ruşine nouă, bisericilor evanghelice, noi cei care spunem „Sola Scriptura”. Luther nu numai că se întoarce în mormînt, ventilator se face.

De unde să ştie copiii noştri Scriptură dacă nici la biserică, ce să mai spun acasă, nu mai citesc Scripturile.

Programul?

Închinare, laudă şi închinare, cîntece.

Predică cu cîteva ştiri care au apărut pe la televiziunile de scandal, cîteva informaţii de pe Discovery pe post de ilustraţii şi vreo două trei povestioare pentru impresionat bătrînele din băncile din spate.

Cuvîntul apare secvenţial, pentru scurte perioade, tot mai scurte în liturgica noastră.

Am fost plăcut suprins la Paris să văd cum toată biserica recita împreună cu pastorul ei psalmi memoraţi vreme înainte. Bravo!

Psalmi, Cele 10 porunci, Fericirile (A propos, ca tot vorbirăm de Franţa, a propos ştiţi cît de puţini dintre copiii noştri cunosc cele 10 porunci? Da, Fericirile? )

Într-un an s-a dat la examenul de admitere la teologie pastorală Fericirile.

Am citit tot felul de perle, dar una le întrece pe toate.

Scrie un copil crescut în bisericile noastre în dreptul lui „Ferice de cei blînzi… ”

„E bine să fii blînd, pentru că avem un proverb: Mielul blînd suge la două oi.”

Am rîs cu lacrimi şi ne-am dus la preşedintele de comisie să îi citim lucrarea.

Ne-a spus: „Înţărcaţi-l repede, vă rog!”

Mi-am adus aminte, odată cu întîmplarea asta, cum a auzit un prieten care a trăit între ceangăi acelaşi proverb:

„Mielu bun suge la două mă-sa!”

Cam aşa le potrivesc şi copiii noştri cînd îşi adună cunoştinţele din Biblie.

Ce este de făcut?

Am eu cîteva idei, dar le aştept înţîi pe ale voastre.

Anunțuri

28 comentarii

  1. Frate Marius, din pacate asa este si nu e greu deloc de observat aceasta situatie a copiilor/tinerilor din bisericile evanghelice.
    Ce idei avem?
    Cred ca in primul rind este o problema de familie , apoi de individ si apoi de biserica. Le-am pus in ordinea asta referindu-ma la tineri/copii. Daca am vorbi de adulti as folosi urmatoarea ordine : individ, familie, biserica .
    Vorbind despre copii/tineri cred ca responsabilitatea cade in primul rind pe familie ( parinti, bunici, frati mai mari )in a sadi in ei dragoste de Dumnezeu , de Scriptura si de rugaciune .
    Imi aduc aminte de copilaria mea cind parintii mei , oameni de la tara cu 8 clase au stiut sa sadeasca in noi aceste lucruri. Aveam in aproape in fiecare seara timp se citire a Scripturii, de cintare si rugaciune.
    Bineinteles ca nu eram cei mai fericiti eu si fratele meu mai mare cu 2 ani decit mine de acest program dar asta era programul familiei si pe vremea anilor ’70-80 copiii nu se bucurau de atitea drepturi si atita libertate ca in ziua de azi …asa ca se mergea dupa principiul „daca-i musai, cu placere „. La noi in familie era „musai” adica obligatoriu.
    Parintii ne obligau sa memoram poezii crestine, psalmi, capitole din Biblie si le recitam in biserica.
    Trebuie sa plec, sorry , o sa revin .


  2. da, tocmai asta este Florin, familia şi-a abandonat rolul
    Părinţii nu mai citesc, ce să mai studieze, biblia împreună cu copiii lor.


  3. Din pacate lucrul acesta este adevarat insa cauzele care au dus la aceasta situatie sunt multiple.

    1. Se predica mai mult ideile oamenilor decat Cuvantul lui Dumnezeu. Dar asta se intimpla cand „oamenii sunt Mari si Dumnezeu este mic.”
    2. Calitatea slaba a ceea ce numim astazi predicare/inchinare. La noi in biserici oricine poate vorbi, oricine poate predica. Lasam orice bolnav de „amvonita” sa „hraneasca” oile. Nu conteaza daca foarte multi, cu multa ravna si putina intelepciune fac infuzie de otrava si erezii.
    3. Pastorii si-au facut canonul lor in Canon. Biblia spune ca TOATA Scriptura este insuflata dar multi se multumesc sa predice doar din anumite texte preferate privandu-i astel pe credinciosi de multa hrana sanatoasa care le-ar fi de folos
    4. O alta problema grava sunt luptele dintre noi. In loc sa fim preocupati de studiul Sfintei Scripturi suntem preocupati de studierea dosarelor. O sa ajungem in curand sa predicam din arhivele Securitatii.
    5. Lipsesc cu desavarsire modelele adevarate. Unde este astazi modelul Pavel-Timotei?

    Toate acestea puse impreuna sunt reteta perfecta pentru o generatie analfabeta dpv biblic. Osea arata cum poporul piere din lipsa de cunostinta. Care este solutia? Cunostinta adevarata.!!!! Predcarea expozitiva! Oameni care sa se aplece inspre oameni.


  4. Tare mielu’ asta. Cu mai multe mame.
    Dar ce pretentii sa ai de la pustimea contemporana când „tinerereii” din conducerea Cultului baptist citeaza invataturi metacrestine de genul: „capul plecat sabia nu-l taie” (vezi sau revezi inregistrarea Congresului de anul asta, prezentarea candidatilor la presedintia cultului, onor O.I.Bunaciu). Facea parte din invatatura „biblica” mostenita de la tatal domniei sale, fost director al Seminarului baptist. O sa caut inregistrarea si va fac un empetrei.


  5. Pentru M.: Unde se predica din dosarele Securitatii? As fi foarte curios sa aflu, ba chiar sa ma duc sa aud o asemenea predica. Ca pastorii pe care ii stiu eu nu doar ca nu predica din astfel de dosare, dar se si tem de ele, fug de ele ca „ingerii cazuti” de tamiie.


  6. nu se predica din dosare, aia este o învăţătură secretă, numai penru iniţiaţi, pentru cei care le-au scris şi pentru cei care au reuşit să şi le citească 🙂


  7. Am avut si eu harul sa cresc intr-o casa in care aveam in fiecare dimineata un timp in care cantam, apoi tata citea Scriptura si apoi fiecare ne rugam. Acum, incerc sa fac aceasta si cu familia mea si functioneaza, incerc sa-i invat asa si pe fratii din biserica dar nu cred ca prea functioneaza. Nu stiu ce ne-a furat dragostea pentru Scriptura. Nu prea des intalnesc oameni pasionati de Cuvant, insetati si infometati dupa dreptatea Cuvantului. De ce? Este si intrebarea mea. Ma gandesc si la un raspuns. Aglomeratia si agitatia vietii contemporane poate fi o cauza. Oamenii au atatea de facut, incat hranirea lor zilnica din Cuvant nu prea exista in multe cazuri si atunci ce sa mai vorbim de invatarea copiilor sa practice o disciplina spirituala a studiului Scripturii si rugaciunii zilnice. O alta posibilitate ar putea fi insuficienta intelegere a volorii Scripturii. Unii, nici nu sunt ajutati, altii nici nu sunt interesati. Stiti ce este cel mai trist uneori in bisericile noastre, ca fratii realizeaza ca nu este bine ceea ce se intampla in familiile lor si in viata lor personala, stiu ce trebuie facut, dar nu fac nimic. Uneori si noi ca pastori suntem la fel, stim ca bisericile nu sunt bine in situatia in care sunt, stim ce trebuie facut ( doar avem Cuvantul lui Dumnezeu la indemana noastra), dar nu facem nimic ci continuam asa pe drumul spre moarte sigura. Eu am predicat aproape un an despre trezire spirituala, despre intoarcerea la Cuvant si la pocainta biblica, dar vad inca mare nevoie de aceste lucruri. Problema uneori este si atitudinea noastra a pastorilor fata de Cuvantul lui Dumnezeu. Cred ca avem nevoie de atitudinea lui Iosia, atunci cand i s-a citit din cartea Legii lui Moise pe care au gasit-o in Casa Domnului in timp ce era in renovare. Avem nevoie de aceea smerenie si de acea sensibilitate de care a dat dovada Iosia ca mai apoi sa putem conduce poporul Domnului la schimbare prin Cuvant. Domnul sa ne schimbe atitudinea in bine fata de Cuvantul Lui si atunci cred ca se va schimba si atitudinea celor din jur si vom creste o generatie de tineri care cunosc si traiesc Scriptura.


  8. Din pacate problema aceasta e una a generatiei tinere actuale.Dar e si problema si problema bisericii actuale care nu trateaza cu toata seriozitatea acest aspect. Mai mult daca tinerii au o problema cu cunoasterea Scripturii e si datorita faptului ca biserica nu a reusit sa gaseasca cele mai bune solutii sa capteze atentia tinerilor pentru Cuvant. E usor sa contatam, dar e mai greu sa ne asumam si vina ca situatia este asa. Eu ma vazut si tineri care au trecut printr-un liceu teologic…si spre exemplu habar nu avea de versete biblice memorate. Se vorbeste de Biserica din Paris. Pastorul acelei biserici in anii 80-90 memora capitole intregi de Scriptura…si nu numai el..ci si altii care faceau parte din acelasi grup de slujire. A fost posibil lucrul acesta pentru ca liderul acelui grup a stiut cum sa se apropie de inima acelor tineri…si sa-i determine sa se indragosteasca de Cuvant. Oare cat de mult sunt capabili pastorii, lucratorii cu tineretul de azi sa se ” coboare” la mintea si contextul in care traiesc acesti tine…ca sa-i determine sa se indragosteasca de Scriptura?


  9. Mie-mi plac la nebunie predicile care se ancorează puternic în cuvânt. Sunt din ce în ce mai rare.
    Chiar am scris ceva de genul, ce am auzit de curând,
    Aş scri-o aici, dar e prea lungă:http://www.kloampa.net/index.php/2007/11/28/zidurile-ierihonului/
    E comică, dar exprimă un adevăr imens.


  10. Frati si surori,

    Nu pretind ca detin o solutie general valabila pentru criza in cunoasterea Bibliei, insa pot sa „dau” cu parerea. Se pare ca ar trebui determinate cauzele care au condus la analfabetismul biblic printre tineri, iar apoi eliminate sistematic.

    Unele cauze ar putea fi urmatoarele:

    1) Convertirile nu sunt realizate de Cuvant. Nu trebuie decat sa ascultam marturiile tinerilor la botez. E mult de spus aici, insa vreau sa subliniez o chestiune. O marturie ar trebui sa oglindeasca istoria mantuirii lui, a modului in care a fost condus la cruce convins fiind de pacatosenia proprie, intalnirea cu Mantuitorul si cum a fost convins sa capituleze si sa-si puna nadejdea in El. La auzirea unei marturii autentice toata biserica ar trebui sa poata spune „Amin! asa se primeste mantuirea, poate fi parte din Biserica noastra.” Pe cand… ele exprima hotararea lor de a face legamant, si a pastra haina curata si nepatata si asta din momentul in care si-au dat „seama ca credinta parintilor lor nu este suficienta”. Credinta vine in urma auzirii, ceea ce presupune o cunoastere! Tragic…

    2) Predicarea Evangheliei lasa mult de dorit in unele biserici. Sunt foarte multi tineri (pe care-i cunosc personal), care cred ca a fi crestin inseamna a fi un om civilizat si un bun cetatean (atat). Ei nu au fost confruntati cu pacatosenia lor astfel incat sa apeleze la harul Domnului. In mesajele celor mai multi predicatori se poate observa o preocupare mult mai mare pentru comportamentul etic decat pentru convingerea launtrica (ar trebui sa fie un echilibru). Astfel ca, predicile incep direct cu aplicatia practica sau cu sfaturi, inloc sa inceapa cu invatatura care e urmata de aplicatie. Astfel ca avem acum pocaiti necredinciosi (sau credinciosi care nu mai stiu in ce cred) si credinciosi nepocaiti (sau pocaiti care nu recunosc nevoia de pocainta). Omul trebuie sa fie convins si motivat de doctrina biblica de ceea ce face si trebuie sa faca. Daca esti credincios adevarat vei si preocupat cu credinta.

    3) Lipsa de ucenicizare. Unele grupuri de tineri se aduna pentru a avea „partasie” unii cu altii, iar cei responsabili se bucura ca tinerii nu pleaca din biserica. Ne multumim cu atat, doar sa fie cu noi in biserica. In orice grup, club sau asociatie trebuie sa indeplinesti anumite conditii ca sa intri si sa ramai, in biserica nu mai exista disciplina (ma refer la disciplinele spirituale, pt ca nu doar cunoasterea Cuvantului lasa de dorit ci si celelalte discipline spirituale).

    4. Unii tineri inca nu sunt intorsi la Domnul si, prin urmare nu au inclinatie spre lucrurile spirituale. Nu le putem pretinde, dar ii putem expune la Cuvant. Ei sunt usor de transformat de mediul exterior la care sunt expusi. Sa le cream mediul …

    5) Se pare ca ar trebui eliminat si vaccinul anti evanghelie primit in copilarie prin inocularea unei gandiri compensatorii in relatie cu Dumnezeu. Spre ex „daca faci asa nu te va iubi Domnul Isus.” Sau : „acesti copii minunati din clasa a saptea, care sunt ai Domnului… ” Si le dam impresia ca sunt ai Domnului din moment ce spun o poezie si o cantare. Astfel, nu se mai trezeste in el dorinta de a fi si el al Domnului cand va intelege si va alege liber.
    Nici noi nu mai credem in libertatea constiintei si botezul credintei. Se pare ca am adoptat botezul adultilor.

    Si cate si mai cate…


  11. Daca am zis ca in primul rind familia crestina are obligatia si sarcina educarii copiilor in spiritul Scripturii as vrea acum sa fac citeva precizari la responsabilitatea bisericii .
    Se pare ca tinerii zilelor noastre, produsi ai acestei perioade de libertate, sint mai „sofisticati” decit cei de pe vremea di-naintea lui ’89 .Cei ce sinteti pastori si care simtiti povara lucrarii cu ei cu siguranta ati putea argumenta bine acesta. Cred ca lucrul cu ei e mai greu decit altadata, obtinerea unor rezultate multumitoare fiind poate mai dificila .
    Principiile de baza insa ale lucrarii cu tinerii ramin aceleasi si anume cele ale Scripturii care nu se schimba. De exemplu
    1. „cine seamana va culege” si vorbind despre idei putem afirma ca trebuie semanat cit mai mult in vietile lor, investit in ei .
    2. „Ce semanam aceea vom culege” deci sa semanam Cuvintul Sfint care va produce roada la vremea potrivita.
    3. „Principiul ucenicizarii” nu si-a pierdut nimic din puterea de-a multiplica ceea ce sintem noi cei mai mari si mai maturi, deci sa-l aplicam in lucrarea cu tinerii.
    4. „Mentorarea ” nu-i mai putin necesara astazi ci dimpotriva, deci putem sa-i ajutam in definirea unor scopuri pentru viata lor spirituala si sa-i insotim si sa-i ajutam in atingerea lor.

    Virsta adolescentei este critica cred cind ar trebui sa ne concentram toate resursele si potentialul in a-i „copta” pe tinerii bisericilor noastre si a lucra cu ei.
    Apoi aceasta categorie de virsta din biserica cred ca ar trebui sa fie in atentia speciala a celor ce prin pozitia lor definesc viziunea si directia bisericii.

    Din nou vin cu exemplul meu in aceasta directie .
    Chiar daca toata viata am fost „in biserica” , daca am avut harul sa am parte de crestere spirituala in diferite imprejurari prin grupurile de studiu, prin cursurile (BEE) facute, fiind bine implicat intr-o miscare/lucrare foarte bine pusa la punct , organizata si eficienta (in Timisoara), daca ar fi sa punctez cei mai importanti ani din cresterea mea spirituala acestia ar fi intre 16-18 ani .
    Ajuns in Oradea la liceu, dupa 2 ani de frecventare a bisericii nr 2 chiar dupa botez (la 16 ani) unul din liderii de tineri m-a luat in grupul lui de studiu biblic. Acolo am invatat cum sa ma hranesc din Cuvintul Domnului , s-o pot face pe cont propriu si sa prind dragoste de studierea si memorarea Scripturii.
    Un alt lucru care liderul meu (Adi Paul) l-a facut cu noi a fost sa ne implice in slujire in timp ce facea echiparea noastra. Ne ducea in misiune prin satele din jurul Alejdului si n-o sa uit niciodata prima mea luare de cuvint in vreo biserica (vreo 7 minute) in biserica baptista din Josani.

    E dureros cind vezi tineri la 20 de ani crescuti „de-o viata” in biserica ca n-au nici o tragere de inima spre o umblare personala serioasa cu Domnul.
    Si cind acestia ajung la 30-40 de ani in biserica nu te poti folosi de mare lucru de ei in lucrare, mai tirziu nici atit. Nu degeaba spune Biblia ca toate lucrurile isi au vremea lor.
    Adolescentii nu trebuiesc neglijati cu nici un chip in bisericile noastre !
    Domnul sa ne de-a har !
    Florin Molnar


  12. Ai dreptate Florine. Generatia despre care tu vorbesti a beneficiat de oameni ca Adi si altii care au stiut sa faca ucenici…Pe vremea aceea tinerii mergeau in misiune. Pe vremea aceea erai aruncat in ” focul luptei”…predica…marturie…Sigur a fost un alt context social si cultural. Astazi ne confruntam cu un alt context social si cultural… Cuvantul lui Dumnezeu este acelasi…metodele de lucru trebuie insa schimbate!


  13. aberatii le gasim in orice facultate, nu numai la teologie(doar ca acolo au iz de erezie in fasa!); la medicina – artera cutare se bifurca in trei!


  14. Gamaliel,
    Asa este , avem nevoie sa gasim medotele potrivite , dintre cele existente sau altele noi , care sa de-a rezultate . Criteriul de evaluare al metodelor sau programelor folosite ar trebui sa fie rezultatele .

    Dau un exemplu legat nu neaparat strict de lucrul cu tinerii crestini ci de nevoia unor programe sau metode folosite in biserica sau de catre biserica pentru coptarea celor din afara .

    Am venit in Statele Unite in 1997 prin Loteria Vizelor ca multi altii in acei ani . S-a realizat o infuzie serioasa de oameni in bisericile romanesti in cazul nostru prin acest proiect. Cel putin in Detroit au venit o multime de romani ,economia acelor vremuri in aceasta zona fiind in plina dezvoltare datorita nevoii mare de personal in domeniul industriei automobilistice . Bisericile romanesti locale au fost centrele in jurul carora gravitau majoritatea celor nou veniti . Ca de obicei pocaitii se remarca prin spiritul de ajutorare si cei mai multi veniti atit pocaiti cit si nepocaiti au trecut prin bisericile baptiste si penticostale . Au participat pentru o perioada la serviciile acestor biserici pina „s-au stabilit” pe picioarele lor, moment in care incepeau sa dispara din biserica incet incet pina nu i-ai mai vazut deloc.
    De ce dau acest exemplu ?
    Biserica a functionat bine atragind acesti oameni in interiorul ei pentru o vreme, oferindu-le ajutor si asistenta necesara in respectiva perioada de tranzitie.
    Din pacate insa biserica , si vorbesc in primul rind de cea in care eu sint membru, a falimentat complet in a se ocupa de nevoile spirituale ale acestor oameni prin lipsa unor programe sau metode de integrare a lor in biserica . Cu alte cuvinte ti-au scapat printre degete oameni pe care i-ai avut in mina .
    De ce vad asa tirziu aceste lucruri? Pentru ca la acele vremuri eram pierdut si eu complet in lumea noua in care am aterizat si supravietuirea nu e usoara. Cind m-am trezit si dezmeticit suficient sa privesc si sa analizes si asemenea aspecte ale relevantei bisericii si modul ei de abordare/integrare al acestui flus de oameni era deja tirziu . Nu mai sint absolut nici o familie din multele care au trecut in acea perioada prin biserica noastra.
    Acum fiind implicat mai mult in lucrarea din biserica, ma framinta gindul cum putem sa-i atragem pe oameni spre biserica si incercam diferite modalitati. Rezultatele sint extrem de descurajatoare.
    Vreo 4 ani in urma avindu-l pe fr Iosif Ton in biserica noastra pentru o serie de lectii , tinind cont de experienta dinsului atit in Romania cit si in America am zis ca e persoana potrivita sa-i pun urmatoarea intrebare ” Fr Ton ce putem face, cum putem sa-i atragem pe romanii din America sa vina la pocainta, sa-i evanghelizam ? ”
    Dinsul mi-a raspuns sincer ca nu gaseste o intrebare mai dificila la care sa raspunda decit aceasta. Mi-a marturisit ca l-a interesat mult problema aceasta si n-a reusit sa gaseasca o modalitate sau un program care sa de-a rezultate printre romanii din America.
    Si mi-a dat o multime de argumente care n-au relevanta aici si acum.

    Ideea este ca trebuiesc gasite metodologiile potrivite la timpul potrivit intr-un anumit context dat care sa aduca roade pentru Imparatia Cerurilor.

    Sintem la capitolul „tinerii din biserici” si Marius ne-a provocat la idei , am prezentat ce-am putut fiecare si el inca ne tine cu sufletul la gura sa le auzim pe ale lui idei asa cum ne-a spus ca are citeva.
    Le asteptam Marius draga !

    Fiti binecuvintati,
    Florin Molnar


  15. Vad ca ati articulat analize foarte consisntente.

    Nickname, de acord 100% cu punctele 1-4, cum vezi soluţia pentru punctul tău 5, cum putem elimina vaccinarea la Evanghelie a unor tineri din biserica?

    Florin Molnar, da, nimic nou, familia este responsabila in cresterea copiilor aproape de Scripturi, grupurile sint un inlocuitor, dar nu au aceeasi eficienta, este mai bine decit nimic.
    Ai dreptate, adolecentii nu trebuie neglijati.
    Stii cum m-as ocupa eu de adolescenti, m-as ocupa in primul rind de tatii lor…

    Uite o idee, ucenicie cu facatorii de ucenici
    Cei mai buni facatori de ucenici sint tatii pentru fii.
    daca ne recuperam tatii, cred ca recuperam inima bisericilor.
    Cea mai mare investitie n-as face-o in lucrarea cu tinerii, adolescentii, copiii, scolile duminicale,
    punem caruta inaintea cailor,

    cea mai mare investitie as face-o in grupuri de barbati, viitori sau actuali tati, mai ales actuali tati, pe care sa ii invatam sa isi recupereze familiile,

    apoi grupuri de familii tinere etc.


  16. de acord cu tine ” patratosule” sa investesti in barbati care sa-si recupereze familiile poate fi un focus…dar nu putem ignora in acea perioada adolescentii si tinerii care oricum roiesc prin biserici…si se uita dupa modele. A nu inveti si acolo ne poate duce spre o situatie hilara…sa ramanem incet incet fara roti la carute…ori cu cai fara carute…


  17. Gamaliel, mi-ai suflat cuvintele de pe…tastatura .Continuind in aceeasi idee a investirii in tati sau/si in copii as vrea sa fac urmatoarea remarca. Instruirea tatilor este estrem de importanta si necesara insa ea va ajuta tatal sa fie cap si preot in familia sa, sa-si creasca si sa-si educe copiii sau in cazul fericit de care vorbeste Marius sa-i ucenicizeze. Frumos ! Necesar ! Insa echiparea/educarea in cadrul bisericii si care include si lucrarea cu copiii si tinerii se face de catre cei cu daruri de la Duhul Sfint in aceste directii , de la cei lasati de Dumnezeu in biserica in acest scop conform Efeseni 4:11-12 (pastori, invatatori,evanghelisti, proroci, apostoli)

    O alta retinere legat de afirmatia ca „Cea mai mare investitie n-as face-o in lucrarea cu tinerii, adolescentii, copiii” este ca „recuperarea” tatilor este greoaie si nesigura si nu putem lasa formarea si educarea copiilor din biserica pe seama succesului procesului de recuperare al tatilor. Din experienta mea cel putin pot spune ca „re”formarea unor barbati la 40-50 de ani nu da rezultate prea incurajatoare mai ales cind ne plasam si contra-cronometru . Tinerii/copiii daca sint „prelucrati” la timpul potrivit poate nu va necesita o investitie foarte mare insa poti sa-i dai o o directie buna pentru tot restul vietii in ce priveste relatia lui cu Dumnezeu.

    Iata de ce eu zic ca lucrarea cu copiii si tinerii ar trebui sa beneficieze de atentie speciala si investitie majora in cadrul bisericii concomitent cu lucrarea de „recuperare” a tatilor sau invatarea barbatului sa-si asume rolul de preot la el in familie.


  18. As fi fost curios sa aud idei din experienta unora din lucrarea lor cu copiii/tinerii si care sa fi dat rezultate incurajatoare, insa majoritatea se pare ca sint adunati acum in jurul „catedralei mintuirii neamului” .
    Pacat ca nu se inghesuie fratii si la subiectul acesta atit de important pentru viata bisericilor noastre.
    Iar viteza lui Marius pe aici e cu totul justificata avind in vedere in cite locuri ii este necesara prezenta.

    Un alt exemplu din biserica din care fac parte:

    Cel mai bun invatator si predicator (dupa fr pastor bineinteles) in ultima vreme s-a macinat cu exact aceasta problema a rolului de preot in familie al barbatului. A convocat impreuna cu fr pastor fratietatea si ne-a expus un material relevant pe aceasta tema . Reactiile, interesul fratilor a fost cu totul descurajator ducind la o mare amaraciune a fratelui nostru drag. Recent s-a retras si de la Scoala duminicala din biserica tot cam pe aceleasi motive : dupa ani si ani de munca si investitie in aceasta lucrare a ramas cu acelasi gust amar ca parca nimanui nu ajuta, nimeni nu se schimba. Biserica este in continuare destul de imatura, poate prea imatura .
    A preluat cea mai mica grupa de copii din biserica cei intre 2-6 ani . Atentia lor, entuziasmul lor, dragostea cu care vin la intilniri, parca iti da pofta de viata si de… lucrare .

    Puterea copiilor/tinerilor de asimilare si diponibilitatea lor la schimbare fac lucrul cu ei mult mai eficient decit cu parintii lor. Dar bineinteles ca si de cei mai mari trebuie sa se ocupe cineva.


  19. Florin si GAmaliel, drumul pare mai lung si incilcit prin recuperearea tatilor, dar, credeti-ma, este cel mai sigur,
    eu am incercat acest experiment.

    cei care au fost cistigati si-au cistigat copiii.

    Pentru un copil nu este nimic mai puternic decit vocea tatalui,

    da, sint de acord ca treuie sa avem lucrarea cu adolescentii din biserica, dar in ce forma,
    numai prin ucenicia de la om la om este eficienta,
    eu insumi, neavind tata, sint rodul unui asemenea experiment.

    daca nu era Danut in biserica din Iasi care sa aiba vizine pentru ucenicie azi eram tot un golan (sau ceva mai rau decit acum 🙂 )


  20. Frate Marius
    La punctul 5 faceam aluzie la ce intalnim la unele grupe de copii, care au ca invatatori alti copii, doar ca un pic mai mari, care nici ei la randul lor nu au inteles si primit evanghelia. Locul lor ar trebui sa fie in banca in biserica nu la grupele de copii. Chiar si la grupe poate fi creat mediul de biserica in care copiii sa fie expusi la mesajul evangheliei la nivelul lor.

    Apoi, parerea mea e ca si copii ar trebui sa participe cat mai mult la serviciile bisericii pentru ca atunci cand vor creste mari sa nu le vina a fugi in momentul in care incepe predica.

    Nu vreau sa deschid un nou subiect, dar cred ca ii cam instrainam pe copii de viata bisericii privandu-i de ceea ce se intampla in biserica (mediul de care vorbeam).


  21. Intreb si eu…

    1. Poate fi cineva credincios cu adevarat fara a fi ucenic?

    2. Poate fi ucenicia optionala pentru cel credincios?

    3. Poate fi ucenicizarea considerata sinonima cu increstinarea?

    4. Se poate face diferenta intre ucenicia gen Timotei/Pavel (ucenic/mentor) si ucenicia gen crestin/Domnul (ucenic/Domnul)?

    Intrebarile asteapta raspuns… asa, ca pentru incurajarea ucenicilor.


  22. draga Nickname,

    1. Da, dar va fi ca un catîr, ştii că catîrii nu se pot reproduce? Sînt buni, dar sînt sterili.

    2. da, dar viaţa lui de credinţă tristă şi lipsită de roadă.
    3. nu, şi Budişti işi yoghinii au ucenici

    4. nu ştiu alţi ucenici direecţi ai Domnului în afară de apostoli, eu ştiu doar ucenici care au fost ucenicii altor ucenici.
    Nu există chestia aia .. „eu sînt ucenicit direct de Domnul.. ”

    Corect, copiii trebuie sa fie cit mai mult in biserica, de acord cu tine


  23. Frate Marius,
    Nici eu nu cred defel ca exista chestia… „eu sint ucenicit direct de Domnul”. Dar cred ca bisericii i-au fost daruiti acei slujitori care se ocupa cu echiparea intregii biserici (Efes.4). Nu cred ca e vorba de credinciosi de elita privilegiati, care ar merita o atentie marita din partea pastorului, pe care sa-i numeasca apoi ucenici si pe ceilalti doar „enoriasi”. E adevarat ca unii din NT au avut parte de o atentie deosebita, dar acestia NU au fost numiti ucenici si ceilalti doar enoriasi. Acestia erau formati ca lucratori, erau acei oameni vrednici de incredere care duceau mai departe invatatura si viata observata la invatatorul lor (Timotei/Pavel).
    In acceptiunea Bibliei toti crestinii sunt ucenici ai Domnului, echipati de slujitorii Domnului. Viata ucenicului depinde de viata bisericii si e normal ca el nu poate fi ucenicizat (invatat si format) direct de Domnul. El se dezvolta in TRADITIA bisericii din care provine, si vrem, nu vrem, noi suntem fiinte influentabile.

    Se poate insa ca inainte de-a fi sub influenta vreunui autor, predicator, „duhovnic”, sau „lider” sa fim sub influenta apostolului Pavel, Petru sau Ioan. Stiu pe cineva care a citit biblia timp de peste 10 ani inainte de a frecventa o biserica evanghelica. El si-a inceput ucenicia in acest fel si nu cred ca ar avea pretentia ca a avut parte de ceva din partea Domnului in mod nemijlocit.

    Ar trebui definit termenul de ucenic, pentru ca il cam intelegem diferit. In biblie ucenicul era crestinul, adeptul, urmasul lui Cristos, si nu era un termen folosit doar pentru cei 12 in care Domnul a investit mai mult. E adevarat ca unii ucenici/adepti Il parasesc in Ioan 6, dar in ioan 8 Domnul vorbeste despre adevaratul ucenic. Daca conditiile pentru adevaratul ucenic se aplica doar pentru o elita, atunci enoriasul ar putea foarte fain sa fie inca un rob al pacatului de care asculta. Aici alternativele nu sunt multe: ori rob al pacatului, ori adevarat ucenic. Nu exista alternativa de „catir steril”. Poate ca unora chiar le-ar surade chestia. Pomii tomnatici si fara rod insa, sunt acei nufiepomeniti furisati in mojlocul nostru…

    Doar o pozitie… fara opozitie…

    Fiti binecuvantat!


  24. Draga Nickname,

    ai fost o surpriză aşa de plăcută pentru mine, este păcat că în studenţie ai fost prea tăcut.

    Este o axiomă a uceniciei: Nici un neucenicit nu poate face ucenici sau
    numai un ucenic poate face ucenici.

    Nu cred în oameni care s-au trezit peste noapte făcători de ucenici şi care n-au plăîtit preţul uceniciei.

    În Biblie eu nu găsesc altă accepuţiune a termenului „ucenic” decît cel care face parte dintr-o şcoală de ucenici, care face ucenicie la un învăţător, real, în carne şi oase, întrupat etc.


  25. […] dar filmul pune o problemă legată de ceva ce am discutat zilele trecute  la postul despre Mielu bun suge la două mă-sa şi anume: […]


  26. vorbiti de tinerii care au tati crestini,
    ce se face cu tinerii, care nu au tati crestini,
    sunt multi din acestia,in adunari,
    sau maturii care vin in adunare,se predau,se boteaza,
    cine se mai ocupa de ei?
    Dumnezeu cu mila!


  27. de unde a aprut termenul”ucenicizare” ca nu e prea romanesc?de la americani?
    nu suna bine”faceti ucenici”?


  28. […] dar filmul pune o problemă legată de ceva ce am discutat zilele trecute la postul despre Mielu bun suge la două mă-sa şi anume: […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: