Sînt ca două surori bune, una urîtă şi deşteaptă, cealaltă frumoasă şi proastă. Nu-i ca-n povestea Fata Moşului şi fata Babei.
Naivitatea se joacă cu verişoarele ei bune: Nevinovăţia, Ingenuitatea şi Candoarea, dar a fost educată, din păcate de mătuşi-sa, Credulitiţa Puerilescu. A învăţat-o să fie copilăroasă şi aşa a rămas. Nu este neapărat lipsită de prejudecăţi, dînd circumstanţe atenuante vinovatului, este lipsită de judecata în sine, prin suspendarea raţiunii. Chicoteşte tot timpul şi rîîîîdeee la orice, rîîîde ca „proasta-n tîrg”.. scuzaţi expresia.
Luciditatea de pe altă parte, se joacă cu verisoarele din partea tatălui: Claritatea, Trevzia şi Precizia. Şi pe ea a învăţat-o prostii cumnata lu tac-su: Acreala Ursuzescu. E stearpă, n-are copii, dar e o sărbezitură de femeie. Ea nu rîde! Are din cînd în cînd cîte o grimasă în colţul gurii şi cîte o lacrimă în colţul ochiului.
Ba nu, ba nu! Naivitatea şi Luciditatea sînt ca două boli.