Gramo ne-a provocat la o discuţie legată de relaţia dintre ştiinţă şi credinţă.
Ok, deşi sînt în munţi, fără semnal, undeva la Valea Drăganului, dau drumu la leapsă. Mîine sînt din nou pe teritoriu.
Cîteva gînduri la pornire. Cîtva afirmaţii care îmi trec prin cap destul de rapid acum.
Ştiinţa nu contrazice Adevărul lui Dumnezeu.
Orice adevăr este în Adevăr. Tabelul lui Mendeleev este un adevăr care se subsumează adevărului pe care Dumnezeu ni-l descopere.
Ştiinţa este rezultatul căutărilor omului de a-şi explica lumea.
Credinţa este rezultatul actului revelatoriu al lui Dumnezeu prin care Se explică pe Sine… (limitat, pentru minţi limitate, se înţelege)
Ştiinţa a confirmat adevăruri biblice de-a lungul timpului.
Biblia nu este o carte de ştiinţă. Nu este manual de biologie şi nici tratat de astronomie.
Biblia nu răspunde la toate întrebările noastre legate de explicarea lumii.
Ştiinţa poate oferi două răspunsuri la aceeaşi problemă. Aparenta contradicţie este acceptată. Vezi definiţia luminii: undă sau particule.
Biblia are aparente contradicţii, de asemenea.
Biblia pune probleme care nu se pot explica ştiinţific: lungirea unei zile, înţepenirea soarelui pe cer, umblarea pe apă, despicarea mării în două, înmulţirea pîinilor, transofrmarea apei în vin etc.
Ştiinţa nu oferă răspunsuri pentru toate fenomenele pe care le putem constata prin experiment. Nu sînt om de ştiinţă, dar sînt destule fenomene senzaţionale care au ajuns şi la urechile mele, unele „prefăcute”, altele reale.
Cam atît: acum am timpul limitat şi … ideile, de asemenea 🙂
mai veniţi şi voi cu idei!
Putem împăca credinţa cu ştiinţa?