Elegie pentru tata…

Astăzi, 17 decembrie, ora 17.30 se împlinesc 32 de ani de cînd tata a fost ucis de Securitate.

N-am multe de spus. Ce am avut de spus am spus.

Acum, cînd din dosarul lui Dănuţ ies lucrurile aşa cum au fost, n-am altceva în minte decît o elegie.

Doar Elegia de Faure. Numai la asta m-am gîndit.

Daniel Brânzei pune întrebarea Ce să facem acum cu cei care au fost informatori şi agenţi?

Chiar azi cînd se împlinesc 32 de ani de la uciderea tatălui meu de către securitate, am semnat scrisoarea pe care o propune Daniel Mitrofan, după modelul lui Daniel cel din Scripturi, din cap. 9.

Dacă ei tac, să vorbim noi. Dacă ei nu vor să îşi ceară iertare, dacă nu mai pot, să ne cerem noi iertare în locul lor.

În sfîrşit avem un „bărbat” la justiţie: Norica!

Dacă avem „Noră pentru maică-sa” acum avem şi „Norica pentru justiţie!” Iată că s-au decis politicienii noştri! Au ales un adevărat „bărbat” la justiţie, la fel ca în vremea judecătorilor: după ce s-au terminat toţi bărbaţii din ţară, Dumnezeu a ridicat ca judecător „un bărbat care se numea Deborah”, cum spunea cineva zilele trecute tot pe-aici.

N-am nimic împotriva femeilor ca miniştri. Numai preoţi sau pastori să nu fie! Miniştrii se poate, se pare că fac treabă mai bună ca bărbaţii.

Bine că l-au înlocuit pe domnu Chiuariu, acest tinerel obrăznicuţ, cam încrezut şi tupeist, care părea să aibă habar doar de felul cum la Paris se face nod cravatei.

De ce scriu acum, pentru că tocmai am aflat dimineaţă că domnişorul cu pricina a cărui masculinitate este pusă în evidenţă doar de barbişon, s-a ocupat zilele trecute cu datul în gît de ciudă că a fost înlocuit, aşa, na, să ştie lumea încă de el.

Ce arată această situaţie?

Echipa care a plecat spre Bulgaria…

Azi dimineaţă o echipă formată din cîţiva studenţi de la Universitatea Emanuel şi condusă de Cristian Alb şi Ghiţă Achim (Biserica Sfînta Treime din Aleşd) au plecat spre Bulgaria, la prietenii noştri, Pavel şi Monica Vîlkov.

Pavel şi Monica Vîlkov (Bulgaria)

Să ne rugăm pentru ei, pentru protecţie pe drum (accidente, defecţiuni, racheţi, jaf) şi pentru o bună mărturie acolo.

Echipa a plecat în cadrul unui program cu o scurtă tradiţie: de patru ani astfel de echipe merg pentru a-i colinda pe bulgari.

În Bulgaria obiceiul colinzilor este foarte puţin cunoscut şi practicat.

În următoarele zile, spitale, azile de bătrîni, şcoli, biserici vor fi colindate de români care vor colinda în …. bulgăreşte şi în româneşte.

Rugăciunile voastre, prieteni, vor ajuta…

Un amvon comandat de sus din „şi lucruri bune”

In ’73 Sega-Arad construia biserica. Ani grei, comunism, se muncea greu cu lopata si cu galeata…In orasul Sfintul Gheorghe jud. Covasna, un tamplar, frate maghiar, mester in mobila curbata, avea un vis.Un batrinel a venit la el (in vis) si i-a spus ;” pregateste material sa faci un amvon”. El s-a trezit dimineata si n-a dat importanta visului . Pe parcursul a doua luni, visul s-a repetat de inca doua ori. A treia oara batrinelul s-a rastit la el suparat (in vis):

„Nu ti-am spus sa pregatesti material pentru un amvon?!” Dimineata fratele a trecut urgent la actiune, si fara sa aiba o comanda anume pentru amvon a adunat materialul.

In acelasi timp, la Sega, L. T. se angaja, sa comande un amvon in orasul Sfintul Gheorghe, fiindca aflase despre iscusitul mester ungur.( L.T. era si el maghiar). La un moment dat fr. Lotzi suna in Covasna si vorbeste cu mesterul. Mesterul raspunde: „Amvonul a fost deja comandat.”- mai avea nevoie doar de dimensiuni si de promisiunea sa fie invitat la deschiderea bisericii.

La deschiderea Bisericii mesterul ne-a povestit istoria amvonului; n- a aceptat nici o plata. (lucrarea era poate 15.000 de lei, o suma enorma atunci) .El a spus:”Cine a comandat, va si plati”.

Sega construieste din nou. Nu stiu ce va face cu amvonul „comandat de sus”. Eu l-as pastra ca piatra de aducere aminte…

Doru Radu