Archive for 24 decembrie 2007

h1

Un Crăciun fericit…. cu „Diavolul”?

decembrie 24, 2007

Gusti Hovaneţ trăieşte în Slovacia. Lucrează pentru firma Vw. A propos, majoritatea VW pe care le cumpăraţi din România, marfă nemţească, 🙂 sînt produse în … Slovacia.

S-a întors acasă, în Aleşd, cu toată familia pentru sărbători. Astă seară am avut slujba de ajun.

Am dat loc mai multor capi de familie să răspundă la întrebarea: „Ce te impresionează cel mai mult cînd citeşti istoria Crăciunului din Luca 2?”.

Am primit cu toţii spre zidire răspunsuri minunate.

Cînd i-a venit rîndul, Gusti s-a ridicat în picioare şi cu lacrimi în ochi ne-a povestit ce s-a întîmplat în Slovacia în ultimele şase săptămîni.

O trupă de actori foarte talentaţi s-au adunat pentru a încropi un spectacol de Crăciun. Le-a trebuit un nume atractiv. L-au găsit: Diavolul!

Aşa că imediat s-a început campania de publicitate, pe toate gardurile, pe autostradă a apărut reclama: „Anul acesta vei avea un Crăciun fericit… cu Diavolul!”

Se vedea pe chipul lui Gusti că este puternic marcat de cele ce povestea.

„Pentru mine este important că atunci a venit Domnul pe pămînt şi pot avea un Crăciun fericit cu El!”

S-a lăsat o tăcere adîncă după ce ne-a istorisit aceste lucruri.

Aşa fac şi eu… pentru o astfel de istorie nu am „încheiere” …

Nu găsesc „morala”…

Am găsit doar o adîncă tristeţe.

h1

Să ai un Crăciun…. ! Să ai Crăciun!!! Atît! Ajunge!

decembrie 24, 2007

I-am scris unui prieten. Mi-e foarte drag. Dar nu l-am văzut niciodată! I-am scris şi mă apucasem din reflex să îi urez: „Crăciun fericit!”

Sună convenţional, nu-i aşa? Are gust de carton. Parcă molfăi o felicitare! Aţi văzut ce faţă au copiii noştri după ce le scoţi fotografia din gură?

Cam aşa-i cu urarea asta „Crăciun fericit!” Este convenţională pentru că fericirea este o convenţie.

Ce este fericirea? Nu cu asta şi-au bătut capul toţi filozofii şi teologii?

„Daţi o definiţie a fericirii şi apoi vă rog să daţi şi două exemple!”

Read the rest of this entry ?

h1

„Las că vezi tu… „

decembrie 24, 2007

Asta a fost una dintre cele mai triste faze pe care le-am văzut în pregătirea ăstor sărbători.

Eram la rînd la Real.

În faţa mea un cuplu (între 30-40 de ani, maxim 40 de ani), cu un băiat cam de 12 ani, bine îmbrăcaţi, cu un coş plin de bunătăţi, oameni cu stare.

Nu îmi place să trag cu urechea, dar tonul bărbătuşului se ridicase destul de mult: „Proastă eşti (trei sau patru înjurături… CENZURAT), tîmpita… ..acului… ” a ridicat puţin mînă la care femeia, probabil învăţată şi cu reflexe formate în timp, a ridicat mîna pregătită să pareze lovitura.

S-a uitat ruşinată împrejur. Ne uitam perplecşi din România anului 2007 la drama care se desfăşura sub ochii noştri.

„Las că vezi tu acas’…”

Read the rest of this entry ?

%d blogeri au apreciat: