Păstorii ….. nişte „chiulangii”!

Datoria lor era să stea la turme şi gata. Erau în tură de noapte şi ar fi trebuit să stea cuminţi la post.

Ce i-a apucat?

Au avut „o vedenie” şi în urma unei „vedenii” (colective, admitem) au plecat, şi-au părăsit turmele (temporar, admitem şi asta, n-a fost chiar o tragedie… dacă erau operatori la o centrală atomică???) şi s-au dus să vadă …. o lăuză cu un prunc????!!!!

Cetăţeni iresponsabili! „Creştinii nu trebuie să fie aşa! Ei trebuie să fie serioşi, muncitori, sîrguincioşi, să vină primii la servici şi să plece ultimii!”

N-au procedat ca nişte adevăraţi „creştini”, n-au stat la „job-ul” încredinţat, cu toată credincioşia.
De ce n-au făcut lucrurile „ca pentru Domnul”?
De ce n-au practicat etica muncii a la Max Weber?
De ce?

Nu vi se pare că uneori viaţa noastră este încărcată de „formulele potrivite pentru o viaţă tocmai potrivită”?

Evanghelia este o lume a actelor suprinzătoare şi a exceselor şi risipei. Exces de entuziasm şi risipă de fapte bune. (Vreţi un exemplu mai bun decît femeia cu vasul de alabastru?)

Uneori nu ne mai trăim viaţa „în Duh” şi ca urmare a călăuzirii de moment. Sîntem prea previzibili (Nu fac apologia pro domo, pentru că tocmai asta îi supără pe colegii şi prietenii mei: sînt foarte imprevizibil, bănuiesc că şi pe duşmani tot asta îi supără… 🙂 )

Dar uneori ca să fii în ritmul lui Dumnezeu, trebuie să ieşi din monotonia vieţii, ca să ai bucuria păstorilor, trebuie să ieşi din morocăneala slujbei.

Poate că uneori ca să îţi faci DATORIA trebuie să îţi părăseşti datoria. La fel ca păstorii, ca să îşi facă datoria de a găsi Mîntuitorul şi să ducă vestea bună cu bucurie tuturor, au trebuit să îşi lase slujba şi să lase toate turmele „în plata Domnului”…

Poate că uneori ca să fii în ritmul lui Dumnezeu trebuie să ştii cînd să chiuleşti şi de unde şi cît timp, alteori trebuie să ştii cînd trebuie să dai bir cu fugiţii…

Isus Cristos ne scoate din tipare şi lozinci!!! Asta iubesc eu la Evanghelie! Neaşteptatul. Surpriza! Aventura.

Cu Isus ţi se poate întîmpla oricînd o chestie ca asta…. visezi şi pleci în Egipt, visezi iar şi te întorci în Egipt, dar mai întîi visezi că trebuie să devii „prostu satului” să crezi că o virgină este gravidă!

Din legalism şi din formulele potrivite pentru viaţă şi ne şi scapă de cei care au soluţia cea mai potrivită pentru viaţa noastră: soluţia lor! Oare nu ăsta este începutul fariseismului!

PS.

Să vă părăsiţi locul de muncă împreună cu colegii, cînd o să vedeţi cerurile deschise şi un cor îngeresc cîntînd… 🙂