Au reuşit pînă la urmă. Benazir Bhutto a murit la spital.

Nu e important că a fost educată la Oxford şi la Harvard, nu este important că a fost primul ministru femeie într-o ţară musulmană cît este de important că s-a întors după 10 ani înapoi în Pakistan, unde ştia că i se pregăteşte asasinarea.
A continuat să iasă şi după atentatul de ceva timp în urmă.
Asta se numeşte „curaj”, un concept complet străin politicienilor români. Femeia asta a avut mai multă viziune politică, mai clară gîndire strategică şi mai multă intuiţie decît toţi premierii noştri de la Dej încoace. Păcat!
PS.
Am urmărit ştirile: cîtă lipsă de profesionalism!!!
Cînd lumea întreagă arde, cînd toate cancelariile lumii dau declaraţii la cald, Antena 1 şi Protv-ul relatează felul în care un cal a căzut într-o baltă şi că s-a găsit nu ştiu ce suspect.
SE înţelege că prima ştire a fost despre moartea bulibaşei!
Neam nevrednic de Caragiale! O, maestre, totu-i o scrisoare pierdută pentru un neam care nu se mai regăseşte pe sine.