h1

Dosarul „Predicatorul” din seria „şi lucruri bune”

Decembrie 28, 2007

Dosarul Predicatorul aparţine unui om de care sînt foarte mîndru.

barbatul-florea.jpg

Are acum 88 de ani. Luna trecută şi-a ridicat volumele din dosar de la CNCSIS.

Iată AICI.

Sînt peste 400 de pagini în total din cele 488. 30 dintre pagini sînt securizate, fiind „de importanţă strategică”. În traducere liberă? Conţin date despre informatori în viaţă şi activi.

Subiectul acestui dosar a fost prins predicînd Evanghelia, a fost luat, bătut, ameninţat, ţinut 9 ore cu pistolul la tîmplă, trimis în puşcărie.

Fratele lui a cedat, el a rămas în picioare.

Este fratele tatălui meu, Florea Cruceru, un om extraordinar.

29-decembrie.jpg

Am crescut în bătătura lui şi mi-a devenit un fel de tată adoptiv. BA, pe fratele meu vitreg, Aurel, chiar l-a adoptat. Aurel şi acum îi zice „Tată”.

Florea Cruceru este tatăl de care am putut fi cu totul mîndru.

PS.

Fotografia de mai sus îmi este foarte dragă.

Sînt eu, cu vărul meu, Viorel, şi cu nenea Florea la o slujbă de botez ţinută afară în curtea bisericii.

UPDATE CU AMINTIRI

Îmi amintesc foarte bine că el m-a învăţat să „mă leg aşa de oameni”. Să îi iau „la rost” prin tîrg şi compartimente de tren.

Am călătorit cu dînsul de la Potcoava la Iaşi, am schimbat două trenuri şi vreo patru compartimente de tre n.
Eram adolescent.
Nu au trecut nici 45 de minute pînă nu a deschis gura să vorbească despre Domnul Isus.

Tot compartimentul se cufunda în tăcere… era de vis.
Vorbea ore întregi despre Evanghelie.

Vă reamintesc: se întîmpla înainte de 89!
Nu avea nici o frică.

Întotdeauna i-am ascultat cu plăcere timbrul vocii.. O voce de bariton grav.

Era fascinant să îl asculţi vorbind simplu… direct.

Una dintre cele mai triste zile din următorii mei ani va fi ziua în care Viorel îmi va telefona şi va spune cu sughiţuri: a murit tata!

Îmi va muri tatăl a doua oară!
Sper să nu fie anul viitor!

Acum, în vremurile astea aşa de triste … iată un lucru care îmi înseninează cu adevărat zilele şi sfîrşitul acesta de an.

Acum la 88 de ani are mîna ruptă. Nu poate sta locului.
S-a suit pe casă ca să îşi dreagă acoperişul…

Odată l-am văzut eu căzînd, sub ochii mei de pe un zid de la trei metri înălţime.

A căzut într-un gard cu spatele.
Şi-a rupt două coaste.

Am crezut că îl pierdem atunci, aşa de urîtă a fost căzătura.

Viorel (fratele-vărul-meu) şi-o aminteşte perfect.
Dărîmam casa aceea veche!

Era în urmă cu vreo 15 ani.

Cînd l-am ridicat de jos era în suferinţă cumplită.
Nu scotea nici un sunet.

A început să spună doar atît: „Doamne Isuse, Doamne Isuse, Doamne Isuse!”.

Nici un cuvînt greu, nici un reproş pentru cei care i-au împiedicat lucrul şi au provocat indirect căderea.

Pentru mine aceşti oameni sînt „sfinţi” şi merită numiţi „avve”. Sînt bucuros, atît de bucuros că Dumnezeu m-a lăsat în preajma lor şi în felul acesta mi-au sfinţit şi preajma mea.

Anunțuri

28 comentarii

  1. Mi se umezesc ochii când citesc despre asemenea oameni.


  2. Unchiul tau este un urias care nu s-a lasat pigmeizat, vorba frateluidan.Uite inca o dovada ca Dumnezeu nu-i lasa pe ai Lui asa cum nE-a promis,slava LUI!


  3. DA, Alex, este unul dintre oamenii pe care i-am respectat foarte mult toată viaţa şi îşi sfîrşeşte viaţa aşa cum trebuie.
    La 88 de ani se bucură de un respect extraordinar din partea tuturor, apropiaţi şi duşmani.

    Elev, El spune „Numai Dumnezeu m-a ţinut să nu cad.. nu sînt vrednic… „


  4. Multumesc pt prezentarea fratelui Florea. Spre rusinea mea, n-am stiut nimic despre dinsul. Cred ca Dumnezeu a avut, printre noi, mai multi oameni „care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal” decit am crezut noi. Slava Lui pt marturia fr. Florea Cruceru!


  5. Şi eu mulţumesc Domnului pentru el. Mă bucur că mi-a fost model, ca bărbat, ca soţ, ca tată, ca predicator, ca om!

    Sper să găsesc tot mai multe asemenea mărturii.


  6. rasfoind dosarul sau nu gasesti in notele informative decat urmatorul tip de comentarii:

    m-am intalnit cu el si a inceput sa-mi spuna: ca vremurile sunt rele si trebuie sa ne pocaim sau ca sa vin la biserica sau ca Dumnezeu judeca lumea si trebuie sa ne pocaim..etc etc

    si acum, la 88 de ani, cand trece pe langa cineva in sat (mai ales preotul 🙂 ) ii opreste si ii indeamna sa se pocaisca

    frumoasa marturisire a dusmanilor sai despre el


  7. si inca ceva..nu am intalnit om mai bland ca fr. Florea
    si la fel ca si bunicul meu (care are si el vreo 83 de ani) de fiecare data cand ne intalnim cu fr. Florea ne indeamna sa ramanem pe calea Domnului si ne uimeste cu seninatatea si naturaletea cu care asteapta ziua intalnirii cu Domnul

    Patratosule, daca tot s-a stricat marturia neamului romanesc baptist, oare nu gasim pe nimeni sa adune intr-o carte (sau m multe volume) aceste istorii ale celor care au croit carari drepte printre si pt noi ?! (stiu ca avem „Amintiri cu sfinti” a lui Daniel Branzei – dar este ca o picatura intr-un rau da marturii)


  8. Da, Paul, asta este ce îmi amintesc şi eu despre el şi de la el am învăţat să „mă leg aşa de oameni”. Să îi iau „la rost” prin tîrg şi compartimente de tren.

    Am călătorit cu dînsul de la Potcoava la Iaşi, am schimbat două trenuri şi vreo patru compartimente de tre n.
    Eram adolescent.
    Nu au trecut nici 45 de minute pînă nu a deschis gura să vorbească despre Domnul Isus.

    Tot compartimentul se cufunda în tăcere… era de vis.
    Vorbea ore întregi despre Evanghelie.

    Vă reamintesc: se întîmpla înainte de 89!
    Nu avea nici o frică.

    Întotdeauna i-am ascultat cu plăcere timbrul vocii.. O voce de bariton grav.

    Era fascinant să îl asculţi vorbind simplu… direct.

    Una dintre cele mai triste zile din următorii mei ani va fi ziua în care Viorel îmi va telefona şi va spune cu sughiţuri: a murit tata!

    Îmi va muri tatăl a doua oară!
    Sper să nu fie anul viitor!

    Acum, în vremurile astea aşa de triste … iată un lucru care îmi înseninează cu adevărat zilele şi sfîrşitul acesta de an.

    Acum la 88 de ani are mîna ruptă. Nu poate sta locului.
    S-a suit pe casă ca să îşi dreagă acoperişul…

    Odată l-am văzut eu căzînd, sub ochii mei de pe un zid de la trei metri înălţime.

    A căzut într-un gard cu spatele.
    Şi-a rupt două coaste.

    Am crezut că îl pierdem atunci, aşa de urîtă a fost căzătura.

    Viorel (fratele-vărul-meu) şi-o aminteşte perfect.
    Dărîmam casa aceea veche!

    Era în urmă cu vreo 15 ani.

    Cînd l-am ridicat de jos era în suferinţă cumplită.
    Nu scotea nici un sunet.

    A început să spună doar atît: „Doamne Isuse, Doamne Isuse, Doamne Isuse!”.

    Nici un cuvînt greu, nici un reproş pentru cei care i-au împiedicat lucrul şi au provocat indirect căderea.

    Pentru mine aceşti oameni sînt „sfinţi” şi merită numiţi „avve”. Sînt bucuros, atît de bucuros că Dumnezeu m-a lăsat în preajma lor şi în felul acesta mi-au sfinţit şi preajma mea.


  9. pt toti

    „Iar la anu’ care vine
    Pe-ntreg blogu’ sa rasune,
    Despre voi si despre mine:
    Totusi, numa’ „lucruri bune”!

    Exemplele luminoase ale fr. Crucer F, Olah, Pitt Popovici, si a multor anonimi frati si surori nu doar ne impresioneaza ci ne si obliga. La fel cum si dragostea lui Dumnezeu ne obliga (nu ne lasa alta sansa) sa traim vieti frumoase spre slava Lui!
    Asa sa ne-ajute Domnul in 2008! La multi Ani!


  10. AMin!!! Amin!!

    Mai spuneţi, mai spuneţi lucruri bune! Mai spuneţi despre oameni îmbunătăţiţi de Domnul!


  11. am cunoscut astfel de oameni. in prezenta lor, simti puterea lui Dumnezeu. Pe scara sociala nu reprezinta mare lucru, nici nu au fost interesati de acest aspect. chiar daca lumea ii uita, numele lor sunt scrise in cartea vietii. zic lumea… oare ii merita?
    CUnosc unul dintre fratii Gherman. Ochii i se umezesc vorbind despre fratele lui, Vasile Gherman. Dar cata demnitate in tot ce spune!


  12. Acum esti multumit stimabile ? Porti o mare vina pentru decesul fr. Dugulescu. Raspindesti pe aici si in alte parti numai vrajba si discordie. Crezi ca vei avea parte de carele de foc care l-au luat pe Proorocul Ilie la Cer ? Crezi ca Domnul te va rapi la Cer in vazul tuturor romanilor din jurul tau doar pentru faptul ca ai creeat un site plin de ura sovina ? Un blog pacatos in care scoti la iveala materialul perisabil care il ai in inima ? Sint constient ca vei sterge acest mesaj pentru ca nu esti de caracter sa il lasi sa fie citit si de altii ca tine. Va hraniti cu aceeasi lava vulcanica a birfei si urei.
    Il birfiti pe fr. Dugulescu care a pierit in urma celor vazute si scoase de aici din blogurile astea mizerabile. Il birfiti pe fr. Negrut, pe fr Olah, pe fr Popovici, va credeti niste perfectionisti. Dar nu te intrebi cu ce masura vei fi judecat de Dumnezeul Cerului ? Tu te pui la razboi cu Jehova, Adon-Ai, El-ShadaI ? Esti atit de naiv incit te inconjuri cu propriile osanale ? Asta se cheama paranoia si cum la romani asta e problema genetica nu mira pe nimeni.
    Fr.Dugulescu inainte de a avea criza de inima a spus ceva si tine minte bine ca ai o mare parte de vina ptr ce s-a intimplat:
    „In Parlament, in Senat am luat partea fratilor mei de credinta, am considerat ca sunt acolo ca sa fiu ca si Estera ptr poporul Israel, ca Mardoheu ptr cei din neamul lui. Nici un senator sau deputat de credinta ortodoxa nu m-a tratat cu atita rautate si viclenie cum m-au tratat proprii mei frati de credinta baptista. Nu m-au apostrofat cei din lume cum m-au jignit proprii baptisti. Oameni carora le place sa stea cu pieptul in afara in Biserici si care le face placere sa li se citeasca numele pe listele de sponzori si ca primi donatori onorifici. Domnul va cintari insa tot ceea ce fac acesti „frati” imbracati in blanuri de oaie si care cu ajutorul Internetului seamana vrajba, ura si dispret. Domnul sa faca dreptate si sa aiba Mila de noi de toti”
    Deci tu cel care citesti stai relaxat acum si fi multumit ca ti-ai atins scopul misel de a ponegri un om, o viata, un destin. Vei continua la fel si cu ceilalti din agenda ta ? Pina nu-i vezi reci in catafalc nu te opresti ? Inca mai ai vreme sa te opresti. Dar nu poti sterge cu tasta Delete tot raul care deja l-ai propagat cu Blog-ul tau damnat. Crezi ca vei avea statui prin orase ?Sau numele tau va fi pus pe scoli private, sau pe tablite de strazi ?
    Pocaieste-te cu adevarat de miseliile astea de care te folosesti sa raspindesti venin si ura.


  13. draga yfr…, mulţumesc pentru cuvintele bune!

    Petronius, la fel ca pentru un alt prieten, îţi spun ce i-am spus şi lui.

    Deocamdată mă abţin, aşa cum am spus, de fapt nici nu ştiu dacă comentariul tău merită un răspuns.

    Atît doar: îi mulţumesc lui Dumnezeu că există şi oameni ca tine! Dacă eşti curios de ce spun asta… pe privat! 🙂

    Deocamdată mă abţijn, aşa cum îţi spuneam, am văzut şi celelalte comentarii ale tale.. le-am lăsat on line!

    Acum? te-ai descărcat, dacă pe Dan Mitrofan nu l-ai mai putut accesa? Bun!


  14. draga petronius,
    din cuvintele tale se revarsa o mare suferinta. e de inteles, mai ales ca ai fost alaturi de fratele Dugulescu pana in ultima clipa. fr. Dugulescu a avut o predica interesanta despre oile trimise in mijlocul lupilor. nu-mi permit sa te sfatuiesc, ci doar iti sugerez sa nu lasi ca acest moment greu sa te schimbe in Petru care scoate sabia. iti spun din experienta ca e tare greu sa iubesti pe cineva mai mult decat uraste persoana respectiva. pe fratele Florea ti-ar fi usor sa-l iubesti, dar pe patratosu? Stii vorba poetului: Rabunarea cea mai crunta este cand dusmanul tau e silit a recunoaste ca esti bun, si dansul, rau.
    tare as vrea sa nu citesti ca pe o predica, ci doar niste cuvinte venite din inima unui necunoscut.


  15. draga yfrbca, uneori cînd suferi mult simţi nevoia să dai în cineva!

    Dacă îl pot sluji pe PEtronius în felul acesta şi pe alţii ca el, mai ales acum, sînt gata.

    Dacă Petronius poate dormi mai liniştit că îmi dă mie o palmă, obrazul celălalt nu este la mare distanţă…


  16. Chiar daca ma repet aceasta se cere moral. Sunt total strain de blogareala de aci si nu am accesat niciodata lucrurile astea si nici nu le-oi mai accesa.
    Dar din consideratie si respect fata de cel care a fost prietenul si fratele meu Petrica Dugulescu cred ca se cuvine sa afirm regretele mele pentru mania si supararea descrisa prin cuvinte grele de tot aci.
    Pina nu se coboara in tarina rece coaja sufletului lui Dugu am promis regretele si le ofer acum si aci.
    Poate maine zi sunt eu in locul lui si ce voi face cind ingerul Domnului imi va arata cu degetul acuzator astea toate. Acum indiferent ca voi continuati sa murati in apa si otet pe cei cu care ati inceput lista de indezirabili aici, eu sunt dator cu regrete ptr deranjul moral si spiritual lui Marius si altor frati de acilea. Regrete si diversilor cetitori care cred ca au ramas oripilati de mesaje.
    E timpul de pe urma, voi decideti daca vreti sa fiti Caiafa sau Ana sau Irod ptr supravietuitorii care inca poarta crucea cea de toate zilele.
    Cu sincera parere de rau.


  17. Draga Petronius, Dumnezeu sa te mîngîie, ai toată consideraţia şi dragostea mea în această întristare.

    Eu am citit azi Geneza cap. 17,18, 19 şi Matei 6. E frumos!

    M-aş bucura să îmi împărtăşeşti şi tu ce ai citit din Biblie! Să învăţămm din cel mai bun Blog, blogul lui Dumnezeu, jurnalul felului în care S-a purtat cu lumea!

    Acelaşi lucru şi pentru X şi J.S.


  18. noian de ganduri imi trec prin minte. nu stiu pe care sa le aleg. doar simt puternic imboldul de a invalui in rugaciune tot ce se intampla: „iarta-ne noua gresalele noastre precum si noi…” „si nu ne duce pre noi in ispita”

    sufletul meu are nevoie de asta.


  19. cred că este cea mai bună rugăciune, Yfrbca!


  20. […] mă duc să îl văd pe nenea Florea! Are numai şapte clase, a citit Biblia de zeci de ori din scoarţă în scoarţă, preferă […]


  21. […] 22, 2008 in Marius Cruceru, Uncategorized (De la Marius Cruceru) Dosarul Predicatorul aparţine unui om de care sînt foarte […]


  22. Mi-a amintit povestirea ta, de primul meu mentor spiritual, a fost exact ceea ce descrii tu aici, da Marius – oameni cu adevarati sfinti la care nu merit sa le leg sireturile de la incaltaminte.

    Oameni simplii dar f directi, parese ca au gasit secretul sfinteniei, oameni a caror cariera i-a tinut departe de universitati de renume, dar plini de o forta spirituala care era emanata doar din simpla lor prezenta. Imi aduc aminte cand ii vizitam, simteam cu adevarat ca acolo il pot gasi pe Hristos alaturi de acei oameni.

    Hristos e pretutindeni datorita dimensiunii Sale infinite(omniprezenta) dar parca acolo infinitul era mai „mult”.

    Marius sunt oameni care ne-au binecuvantat cu binecuvantari ca in VT, care te urmareau o viata intreaga. Ne-au binecuvantat cu un destin diferit, caruia ii sunt f recunoscator. Cred ca incep sa inteleg valoarea expunerii genealogilor biblice.Noi putem spune Hristos, Pavel(*),….Florea Cruceru, Giurgiu Nicolae(**). Suntem descendenti ai lui Hristos, ai apostolilor si ai altor mari crestini. Oare cu noi se va opri lantul genealogic? – facand ca si evreii care saltau anumite generatii care nu le-au facut onoare si continuau cu arborele, dar ca si cum generatiile acelora omisi nu ar fi existat.

    * – Pavel sau oricare apostol care a fost elementul de legatura pe linia genealogica spirituala.
    ** – un mare sfant pe care l-am cunoscut inca in viata si caruia ii datorez binecuvantarea spirituala


  23. Azi am văzut o poză pe care nu ştiam cu el, la Iaşi, pe flickr-ul lui Daniel Branzei.

    Mi s-a făcut dor de asttfel de oameni. Lumea nu-i mai merită, nu este vrednică de ei.


  24. […] unchiul Florea am mai scris. Mi-a fost înlocuitor de tată o vreme. I-am dedicat un capitol dintr-o carte cu ceva vreme în […]


  25. […] pentru ras m-a trimis spre tataia şi nenea Florea şi bunicuţul şi spre briciul lor de ras, care intra parcă mai adînc spre piele sîmbăta seara […]


  26. […] unuia dintre eroii mei se apropie de final. Se pare că va sfîrşi bine. L-am vizitat acum cîteva săptămîni. Era […]


  27. […] pe tarabă în piață și propovăduind fără teamă. Bun prieten cu tatăl meu spiritual, unchiul Florea, din cînd în cînd era “ca un apucat”, trebuia să plece, pantofii îi aveau […]


  28. […] atitudinea lor este demnă, boierească, dar nu ajută prea mult la reconstruirea adevărului. Unchiul meu a ales să nu spună și să nu revendice nimic. Am asistat însă și la niște bieți adolescenți spirituali, […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: