h1

„Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii!”

Decembrie 29, 2007

În toate aceste lupte de idei şi de cuvinte, uneori numai de cuvinte 🙂 , a fost invocat de mai multe ori acest verset din Iacov.

Cineva, un frate scump şi drag (cu adevărat şi fără nici o ironie.. un frate pe care îl iubesc ca pe un frate şi care a suferit mult! Demn de tot respectul!), îmi spunea zilele trecute ceva de genul următor:

„Nu va vorbiti de rau unii pe altii fratilor!” (Iacov 4:11). Aceasta este o porunca pe care ne-o da apostolul, prin Duhul. Nu o da doar unora, ci tuturor. Nu este o recomandare. Nu exista amendamente, cum ar fi: daca ceea ce spun de rau despre cineva este real, am dreptul sa o fac; sau daca raspund celui care m-a ponegrit, pot sa o fac; sau daca vreau sa scot adevarul la lumina, pot incalca porunca.

Versetele 11 si 12 aduc motivatii precise de ce este data aceasta porunca si nu voi incerca sa fac o exegeza a frazelor pe care le contin. Ele sunt atat de adanci si de puternice, incat odata citite (sau reamintite) devin o vorbire atat de clara a Domnului, incat nu este nevoie de explicatia altcuiva, care poate fi chiar mai saracacioasa decat cea pe care ne-o ofera propria analiza.

In afara motivelor date de versete, cred ca mai exista unul care rezulta din caracterul Imparatiei lui Dumnezeu. Cand scoatem in evidenta greseli ale oamenilor in general, si ale celor care influienteaza pe altii prin invatatura, in particular, creem noi, ca si parte a Trupului lui Hristos o imagine falsa despre Biserica Lui. Biserica Lui este fara pata si fara zbarcitura in ochii Lui. Ceea ce nu intra in aceasta declaratie, este curatit de Tatal prin Duhul pana in ziua lui Hristos. Iar nedesavarsirile noastre vor fi eradicate pe deplin cand Il vom vedea fata in fata, pentru ca „Il vom vedea asa cum este.” (1Ioan3:2)

Cred ca misiunea noastra este sa prezentam unitatea pe care ne-o da credinta in Dumnezeu: „Ma rog ca toti să fie una, cum Tu, Tata, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M’ai trimes.” (Ioan 17:21)

Pentru mine acest verset este cutremurator, pentru ca Isus ne spune ca oamenii vor crede ca Tatal L-a trimis pe El (vor fi convinsi de dumnezeirea Lui), daca noi suntem una.

Nu ma gandesc sa prezentam lumii o minciuna, o unitate de club fabricata de noi, ci ma intreb ce presupune pentru fiecare din noi sa contribuim la pastrarea acestei unitati data de statutul comun pe care il avem in Hristos. Cum sa-mi folosesc timpul putin pe care il am si sanatatea pe care mi-o da Dumnezeu, ca lumea (cat o fi ea de mare sau mica in jurul meu, dupa talantii primiti) sa creada ca Isus este trimisul Tatalui!?

Am răspuns în felul următor (nu redau textul exact, ci unul prelucrat), dar cred că problematica este mult mai importantă decît începutul nostru de dialog şi cred că sînt lucruri care merită analiza voastră. Poate că şi fratele meu greşeşte, poate că şi eu greşesc. Cred că înţelepciunea vine din mai multe minţi.

Cred că trebuie să ne reamintim o vorbă pe care ne-a spus-o mai demult un prieten comun: „Orice text scos din context devine pretext„.

Adevarat cuvînt. Cred ca este foarte bine sa ne uitam la contextul din Iacov 4:11. Acelasi autor care spune „Nu va vorbiti de rau unii pe altii”, chiar acelasi spune in versetele 4 si 5: (Vă redau traducerea exacta:)
moichoi kai moichalides, adica „curvarilor şi curvelor”, (imi pare rau, este traducerea literala… )

Dupa care urmeaza o mustrare în toata regula.

Oare Iacov nu se supune aceloraşi lucruri la care ii indeamna pe altii? Oare nu devine el un fariseu care pune pe umerii oamenilor poveri pe care el nu le ridica nici cu degetul. Îi sfătuieşte să nu spună nimic de rău şi în acelaşi text, la cîteva fraze distanţă le adresează tocmai fraţilor lui vorbe grele de tot? Dar cît de grele….

Cred ca mustrarea si confruntarea isi au locul lor în Biserica Sfîntă a Domnului.

Nu cred ca o cocoloşire a răului în numele unei păci de carton este lucrul la care ne cheamă Dumnezeu.

Nu cred ca blîndeţea n-are nimic de-a face cu vorbirea aspră, şi nu cred că Isus n-a fost acelaşi blînd şi cînd a rostit discursul din MAtei cap. 23.

Blîndeţea lui Isus, a apostolului Pavel a lui Iacov şi a lui Matei au în comun o dragoste atît de mare pentru adevăr şi o rectitudine atît de conformă cu norma şi canonul Domnului încît vorbirea aspră nu le-a fost străină.

S-a mai ridicat o problemă: Biserica este fără pată şi fără zbîrcitură şi aşa trebuie să o prezentăm oamenilor!

Cred că logica acestei afirmaţii suferă. Această imagine este una escatologică.

Efeseni 5:27 spune „ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană.”

Toate conjunctivele din text proiectează această situaţie în viitor, altfel evidenţele stau împotriva noastră.

Nu cred ca ascunzind adevarul pe care oamenii din lume l-au descoperit ei insisi facem vreun servici Bisericii sau Domnului. Va readuc aminte ca in cazul fr. Iosif nu eu am stirnit scandalul, ci presa laica din Romania. Sîntem un spectacol nu numai pentru îngeri, ci şi pentru oameni… Nu sîntem singuri, nu mai sîntem izolaţi, ci ne aflăm deja într-o epocă în care tehnologia informaţiei ne poate fi cel mai crunt duşman sau cel mai bun aliat. Adevărul oricum iese la iveală.

Uitaţi-vă la problema deconspirării…

Trairea in adevar este porunca ce ne este data, nu musamalizarea lui intr-un exercitiu penibil de Public Relations si Public Image. Da, ştiu argumentul fratelui Iosif Ţon: „Prea mulţi s-ar poticni dacă am face mărturisirile într-o singură etapă”.

Eu cred că, dacă tot trebuie să tai coada unui cîine este mai bine să o tai din scurt, repede, cu un cosor bine ascuţit şi fără multă anestezie. Tăierea cozii în etape şi cu fierăstrăul de lemn dă mult mai multă durere şi face mult mai multă mizerie, plus că lasă răni nevindecate multă vreme şi amintiri adînci pentru prea multe nopţi.

Oamenii din lume, şi credeti-ma ca am foarte mult argumente in acesta privinta apreciaza mult mai mult aşezarea noastra de partea adevarului, cind ne prezentam lor asa cum sintem, nu cind incercam sa negam evidentele.

Cel mai prost argument evanghelistic pe care l-am putut proba pînă la ora asta a fost: „veniţi la noi, că pocăiţii sînt mai buni.” Fals! Calvin s-ar face ventilator în groapă! (A propos, unde e înmormîntat Calvin?)

Da, de acord, Tatal si Fiul si Duhul sint slaviti atunci cind noi sintem Una, insa nu ma puteti obliga sa fiu Una cu minciuna, cu inselaciunea, cu ipocrizia, cu tupeul, cu păcatul nemărturisit şi nerezolvat, in general.

(Da, admit, acestea sint cuvinte grele. Aceste cuvinte nu se referă la vreun frate anume în mod special, le folosesc pentru a sublinia un principiu)

Sper ca nu asta sugerati. Pîna si cintecul îngerilor este selectiv: Slava lui Dumenzeu in locurile prea inalte (sper ca nu avem niciunul probleme cu asta. ) si pace pe pamint (dar nu pe tot pamintul, i mod absolut democratic) ci peste oamenii PLACUTI LUI.

Nu cred ca minciunea si tradarea si ipocrizia si fariseismul sint placute Domnului, de aceea nu pot avea pace cu mine însumi atunci cînd cad în acest fel de păcate şi nici nu stau în aceeaşi cameră cu plăcere cu cei care le practica în mod persistent şi „cu voia”.

Ii accept prin har ca fraţi ai mei, aşa cum mie mi s-a făcut har. Cred ca este resaponsabilitatea Domnului mintuirea lor, nu sint eu portarul cerului sa spun cine intra si cine nu intra acolo, dar … nu pot face pace public şi vădit cu cei şi cele fata de care Domnul este in razboi deschis, daca sint prietenul Domnului.

Care sint acele lucruri? Sper ca si aici avem aceeasi cumpana dupa care masuram si despartim adevarul de minciuna.

Cred ca în cele spuse de mine şi în viaţa mea, drag prieten, ati gasit si lucruri frumoase si biruinte ale fratilor, surorilor, dar mai ales ale Domnului in inima lor. (este o serie „şi lucruri bune” pe acest blog, dacă vă uitaţi bine)
Nu cred ca ceea ce ati gasit acolo este numai pata si mizerie sau expunerea fratilor murdariti!

Da, sugerati sa incetez, daca Isaia si Ieremia (pastrind, se intelege, proportiile) si ceilalti profeti ar fi ascultat un astfel de sfat, astazi am fi avut un Vechi Testament mai usor cu 30%. Dacă sugeraţi să încetăm a mai amenda necurăţia şi păcatul cu scuze de genul: „cine-i nevinovat să arunce primul cu piatra…. ” (Voi reveni la acest text! )

Am încrederea că într-o astfel de vreme, în care bisericile noastre se cufundă într-o anestezie cumplită faţă de păcat, Domnul ne cheamă pe noi ca pastori să împlinim un rol profetic, pe care nu trebuie să îl abandonăm în numele intereselor prieteneşti, relaţiilor de familie, pentru posesiuni materiale sau, mai trist, din laşitate sau lene.

Cred că Domnul Dumnezeu nu ne-a dat doar talanţi, ci şi responsabilitatea de a vorbi despre El şi pentru El (în sensul pro) cu frică şi cutremur, cu mare teamă, dar slujba Bisericii Lui.

Dumnezeu va judeca după măsurile Sale aceste lucruri şi cuvintele folositoare sau nefolositoare care ne vor fi ieşit din gură, condei sau tastatură.

De aceste lucruri mă tem şi în acest spirit scriu.

19 comentarii

  1. frate marius
    ce se intampla?
    cine are autoritatea asta?


  2. Ăsta-i genul de argumentaţie care le convine celor care au păpat din rahatul Securităţii, de exemplu. Adică, noi să tăcem, iar ei ne-au vândut. Trebuie să fii bou, naiv până în pânzele albe sau interesat ca să accepţi găluşca. Poţi să dormi într-un pat când alţii şi-au lăsat mizeriile pe cearceafuri?


  3. La ce te referi, Catalin?

    Alex, te asigur ca cel care a inceput aceasta discutie nu a avut acel tip de contact cu Securitatea.

    Cred ca este un om foarte impaciuitor si care se gindeste la cele mai bune solutii posibile pentru impacarea intre oameni.

    Metaforele tale sint foarte puternice…

    Ideea este ca fiecare dorim pacea, dar nu cu orice preţ.

    Isus a spus că ne dă pacea, dar n-a spus Eu sînt PAcea,
    El n-a spus că ne dă adevăruri, ci a spus Eu sînt Adevărul.

    Care dintre cele două afirmaţii ţi se pare mai puternică?

    Eu sînt Adevărul are de-a face cu ontologia!


  4. Oare în Biblie nu se spune că sunt iubiţi cei ce luptă pentru dreptate, pentru adevăr?

    Marius, pe logica împăciutorismului, iresponsabil în fond, nici criminalii nu trebuie demascaţi, judecaţi şi închişi. I-am calomnia pe bieţii ucigaşi şi violatori, şi sufletele gingaşe ar fi afectate, sărmanele; doar îi vorbim urât, îi stresăm. Să umble liberi pe străzi, eventual să violeze şi surorile celor ce vin în Agora cu asemenea tâmpenii, iar ei, cu mâinile împreunate, să aştepte să-i judece Dumnezeu!
    Am îngroşat tuşele ca să subliniez că nu există graniţă nici între fanatism şi prostie.


  5. da, Alex, uneori blîndeţea este înţeleasă greşit!

    În familia cuiva pe care îl cunosc s-a întîmplat o tragedie.

    Tatăl cuiva a fost ucis.
    Poliţia se pare că a identificat ucigaşul.
    Fiul şi-a pus serios problema dacă să ierte sau nu şi pentru el iertarea însemna să încerce să îi ofere circumstanţe atenuante ucigaşului şi iertarea.

    Şi-a cerut ucigaşul iertare? Nu!
    Atunci cum să îi acorzi iertarea, chiar şi aşa, judecînd la extremă?

    Dumnezeu ne cheamă la iertare şi la pace, dar şi apostolul Pavel vorbeşte despre rolul autorităţilor în Romani şi despre faptul că sînt chemate să pună ordine şi să judece răufăcătorii…

    Cu iertarea şi împăcarea este altceva.

    Tu pui, de asemenea, problema prevenţiei.

    Pot să îmi las iresponsabil, prin încredere fiica în preajma unui nenorocit sau într-un loc periculos, acolo pe unde se plimbă ucigaşii şi violatorii, că „Domnul îi va purta de grijă”.

    cu siguranţă, nu!

    Nu pot fi nici împăciuitor în numele unei păci care nu este zidită pe iertare, nu pot fi nici plin de încredere pe baza unei naivităţi sinucigaşe şi iresponsabile.


  6. Acelaşi prieten comun spunea cândva că nu se poate clădi viitorul fără a rezolva problemele trecutului. Şi noi vorbim de Biserica lui Hristos. Cum se împacă „zidirea Împărăţiei” cu fisurile din perete. Putem zidi mai departe? Putem să cosmetizăm fisurile să le acoperim cu varii inovaţii. Fisura rămâne…Nu este comod să te întorci la fisura aceea lăsată în zid şi pe care tot (crezi că) ai zidit de-a lungul anilor, dar este vorba despre Împărăţia Domnului şi trebuie sa luăm seama la ce şi cum zidim.


  7. Fane, dragule, cîtă dreptate ai!
    Cîtă dreptate are prietenul comun!

    Dacă zidul este zidit pe temelia proastă, nu avem decît să dărîmăm zidul, să reconstruim temelia şi să zidim din nou.

    Poate că asta este soarta generaţiei mele.

    Oricum nu mi-am pus în cap să zidesc cu smoală, paie şi fîn!


  8. no ce sa mai zicem. 🙂
    parca erau niste jedi cu maturile in mana. e super poza. 🙂


  9. solutii, Marius. cum daramam zidul si facem altul? „Prietenul comun” da si solutii?

    Neemia parca nu l-a daramat chiar de tot, a mai pastrat portiunile care erau in regula. 🙂


  10. da a studiat si analizat serios situatia inainte sa spuna poporului ca a venit vremea sa zideasca.

    pe mine ma fascineaza ce strategie simpla si „desteapta” in acelasi timp, a folosit. 🙂

    m-as apuca si eu de zidit in dreptul casei mele daca mi-ar spune cineva: „de ce?” De ce sa ma sacrific? Care e scopul, care e viziunea?

    sa vina Neemia sa ne trezeasca la daramat si la zidit in cultul baptist. 🙂


  11. Draga Mircea,

    soluţii? De-a lungul acestui an asta am încercat să fac pe aici… să ofer şi soluţii din cînd în cînd.
    Nu putem dărîma tot zidul, rămînem complet fără apărare
    cu mistria într-o mînă, să construim, cu sabia şi suliţa în cealaltă, să ne apărăm..

    sabia noastră este sabia Cuvîntului… prefer descrierea unui corespondent de azi dimineaţă… prefer să fiu tot timpul cu ACEASTĂ SABIE în mînă…

    e clar, dacă-i Sabie nu este mătură de dat mizeria sub covor cu Ea.

    Aşa cum spui… în dreptul caselor noastre mai întîi…

    Pînă să vină un Neemia să facem ce-ai sugerat tu, să zidim acolo unde zideşte Domnul şi să dărîmăm acolo unde dărîmă El.

    Mă rog Domnului să am înţelepciunea să fac distincţia dintre cele două situaţii.


  12. Contextul in care se gaseste versetul 11 din capitolul 4 al epistolei catre Evrei stabileste linia de interpretare. Acolo e vorba de o competitie fireasca, asupra lucrurilor categorisite de Scriptura ca fiind „desarte” :

    Iacov 4:1-4 De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, cari se luptă în mădularele voastre? Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre. Suflete prea curvare! Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.

    E o competitie negativa cu „eliminarea” adversarului. In acest context apare vorbirea de rau.

    Si este clar, pentru ca e vorbire de rau, face rau, are scopul de a distruge demnitatea celuilalt.

    Ori, in informarea pe care o face apostolul Pavel lui Timotei: „Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îi va răsplăti după faptele lui. Păzeşte-te şi tu de el, pentrucă este cu totul împotriva cuvintelor noastre”(2 Timotei 4:14-15) accentul cade pe comportamentul lui Timotei. Fereste-te! Fugi din calea primejdiei!

    Eu unul cred ca cei superficiali, cei non-combativi pentru adevar sunt predispusi la interpretari de genul celei prezentate de patratosu.

    Vorbirea de rau si informarea despre caracterul cuiva, care poate face rau fratilor sunt lucruri diferite.

    Analiza este complexa, dar Scriptura are raspunsuri multe si clare in aceasta problema.

    Trebuie sa stim de cina sa ne ferim, cu cine sa nu stam la masa. Scriptura ne spune. Si totusi, nu vorbeste de rau. Reliefeaza trasaturi de caracter firesti, pamantesti de care trebuie sa ne ferim.


  13. erata:

    EPISTOLA CATRE IACOV.


  14. draga Pety, tind să fiu de acord cu tine în ceea ce spui, cu o singură corecţie, conlocutorul meu nu este deloc necombativ pentru adevăr..

    doar că, aşa cum păţim fiecare dintre noi, fiecare avem punctele noastre de vedere şi … punctele noastre de orbire.

    şi eu le am pe ale mele.

    ..


  15. draga Patratosu, da, cred.
    Dar cum spui, avem si puncte de vedere diferite.
    Cunosc oameni foarte credinciosi, care ating excelenta in anumite domenii din scriptura. Si totusi, in altele sunt ca si pruncii.
    La fel si eu. Excelez la Noul Testament, mai slabut cu Vechiul Testament, chiar daca-mi place.

    Una este „am aflat de la ai Cloei…”, alta este „sa nu va vorbiti de rau…” Accentele sunt diferite.


  16. corec, corect, corect!

    Putem „avertiza” fraţii? Cine începe că eu m-am opărit odată cu „n-am ştiut că e … „


  17. Tocmai lucram la o idee si m-am gandit ca e bun versetul pe care-l am in studiu.

    Cel ce vorbeste de rau, in textul din Iacov, are vadita intentie de a face raul, aflandu-se intr-o competitie murdara cu ceilalti, manati de firea lor avara, agonisitoare de bunuri materiale pe care sa le risipeasca in placeri pacatoase.

    In cazul acesta cel care face raul (prin vorbirea de rau) se incadreaza in tipologia din Proverbe 10:23:

    „Pentru cel nebun este o plăcere să facă răul, dar pentru cel înţelept este o plăcere să lucreze cu pricepere”.

    Avertizarea cred ca face parte din lucrul priceput, deoarece are in vedere salvarea celuilalt: „Alexandru caldararul mi-a facut mult rau…fereste-te si tu de el”.

    Cu toate ca, se vor gasi unii sa ia modelul pozitiv doar ca paravan al intentiilor lor negative.


  18. Neaparat trebuie făcută distincţia clară între vorbirea de rău şi vorbirea despre cineva care a făcut rău. Eu am fost întrebat de fraţi de ce nu mai frecventez la adunare, păi, am zis păstorul cutare este căsătorit a doua oară şi a lăsat pe prima nevastă. Ulterior acel pastor cînd m-a întîlnit m-a blestemat. Fiind plecat din acea localitate, l-am contactat prin internet după 8 ani şi i-am scris că îl iert că m-a blestemat cerîndu-i să o îndreptăm conform cu Mat.5.23.Consider că cei care nu sunt puşi de Dumnezeu în lucrare ar face un serviciu lui Dumnezeu fără Voia Lui şi un astfel de om acţionează ca un distrugător al Lucrării lui Cristos. I-am spus că scopul meu este „nu să te distrug pe tine ci ca să ajut pe alţii să nu calce pe urmele greşelilor tale”…..



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: