Am găsit… „agenda lui Isus”!

Am găsit agenda lui Isus… se găseşte pe toate drumurile. M-am gîndit la chestia asta acum cînd evaluez anul care a trecut şi fac planuri pentru cel nou.

M-am surprins gîndindu-mi agenda la fel ca înainte de îmbolnăvire: evenimente şi activităţi. Locuri exacte, planificări riguroase, acţiuni ciclice, făptuiri ritmice.

Tot încercam să le potrivesc în calendar. Uneori agenda îmi sună: „activităţi suprapuse”. Anul meu este deja prevăzut şi previzibil. M-am oprit…

În urmă cu ceva timp am scris un text numit Carpe Diem. Oh, de m-aş fi ascultat!….

Îmi pare rău că nu m-am crezut atunci pe cuvînt. Rău îmi pare! Îmi mai adăugam cîţiva ani la viaţă şi aş fi fost înainte cu cel puţin trei sau patru proiecte.

Discutam zilele trecute cu un prieten drag despre felul în care ne-am petrecut ultimul an.

Am fost concentraţi pe agendele noastre cu evenimente, activităţi, locuri exacte şi ore fixe.

Mă uit la Domnul Isus, la apostolul Pavel şi ce descopăr?

1. Agenda lor a fost concentrată pe oameni şi zone.

Isus avea de mîntuit o lume întreagă! Cum de avea timp „să piardă” cu Samariteanca, o ratată?

Cum de-a putut „pierde nopţile” cu unul ca Nicodim?

Isus n-a avut întîlniri programate în agendă, nu „s-a uitat la ceas” în timp ce vorbea cu oamenii, nu şi-a cerut niciodată scuze că trebuie să plece la altă întîlnire, pentru că îl aşteaptă Marele Preot.

A stat cu vameşii în loc să stea în pridvorul templului, a stat la masă în loc să fie la lectură. Tot timpul nepotrivit şi tot locul nepotrivit. Calcă în regiuni interzise şi stă de vorbă cu oameni stigmatizaţi. Credeţi sau nu şi Nicodim era un astfel de „interzis”! Voi reveni să vă spun de ce.

Nu văd nici un alt tipar recurent în viaţa lui Isus, altul decît rugăciunea în noapte. Acesta este singurul program care  pare a se repeta. În rest… Domnul nu are program. Nu are agendă… Aminteşte tot de o singură ORĂ în toată viaţa lui.

„Nu mi-a venit Ora, îmi va veni Ora etc.”

„Pierde timpul” cu un nesaţ de neînţeles pentru cineva care trebuia să îşi restrîngă toată activitatea, toată cariera la trei ani şi jumătate.

2. Dacă ne uităm la călătoriile Domnului şi ale Apostolului Pavel mai descoperim ceva uimitor: fiecare an este dedicat unui proiect, fiecare perioadă arată focalizarea pe un singur lucru sau zonă geografică.

Apostolul Pavel stă o perioadă să îi ucenicească pe Aquila şi Priscilla.

O perioadă stă cu Timotei, alta cu Marcu… Stă într-o anumită zonă şi face o anume activitate.

Pierde timpul! De ce nu călătoreşte tot timpul? De ce stă şi coase corturi? De ce nu îşi foloseşte pregătirea şi înţelepciunea la altceva.

Nu observaţi?!! Avem doi supracalificaţi care pierd timpul făcînd lucruri sub calificarea lor, zonal, rural, exterior, în afara mainstream-ului?

Isus spală picioare puturoase. Pavel coase corturi de păr de capră şi cămilă. Nepotrivite îndeletniciri pentru nişte oameni care au schimbat lumea!

Isus şi Pavel au timp pentru lucrurile mici, pentru anonimi, pentru cei fără de nume şi fără de faţă. Au loc şi timp pentru cei care nu fac rînduiala şi ordinea momentului.

Numai la judecată şi la moarte s-au întîlnit cu oficialii ţării! Pilat şi Agripa şi Felix n-au primit temenelele şi delegaţiile şi scrisorile de acreditare nici din partea lui Isus şi nici din partea Apostolului Pavel.

Din agenda lui Isus au lipsit numele importante, iar în agenda lui Pavel s-au strecurat nume ca Filimon şi Erast.

Domnul şi apostolii au investit în oameni şi i-au plimbat pe aceştia în locuri strategice, dar cu libertatea intervalului şi zonei.

Uitaţi-vă în Evanghelii: se dau nume de oameni şi nume de locuri. Nu-i aşa?

Uitaţi-vă la scrierile pauline: ni se dau nume de oameni şi nume de locuri?

Nu ni se descriu case, săli, nici evenimente foarte precise.

Domnul Isus şi apostolul Pavel sînt atît de relaxaţi…..atît de odihniţi în Dumnezeu căruia îi aparţin vremurile şi soroacele încît pe agenda lor se putea scrie larg pe multe spaţii..

Cum îşi evaluează apostolul lucrarea? Cui îi transmite moştenirea spirituală: pomeneşte oameni şi locuri! Relaţii şi regiuni, case şi oraşe, locuri de ucenicie, nu birouri de întîlnire.

3. Am mai descoperit ceva.

Deşi Domnul şi apostolul par să trăiască haotic, aparent la întîmplare… dar sînt tot timpul dependenţi de Duhul, de îngeri şi visuri.

Uitaţi-vă la Iosif şi Maria. Visează să plece în Egipt, visează că trebuie să vină din Egipt şi vin.

Sînt deschişi pentru schimbarea agendei pe loc. Isus are planuri de lungă durată, dar este deschis pe moment la schimbare.

Nu există frustrare în Evanghelii că planurile s-au modificat. Furtuna este la locul potrivit, moartea lui Lazăr nu strică planurile Domnului, numai i le împlineşte. Arestarea lui Pavel nu îl opreşte pe acesta din lucrare, îi aduce şi mai mare nădejde, bucurie şi are timp berechet să gîndească strategic.

Domnul Isus nu îşi gîndeşte viaţa în ore, ci în perioade timp, în intervale.
Domnul nostru nu îşi gîndeşte prezenţa în locuri de întîlnire, ci în regiuni, în zone.

Intervalul, perioada, regiunea, zona, acestea sînt măsurile pentru spaţiu şi timp în Evanghelie.

De ce sîntem aşa de stresaţi noi?

Pentru că ne măsurăm viaţa în minute, în fragmente mici de timp, mîncăm firimiturile care cad de la masa lui Cronos.

Pentru că ne aflăm la locuri exacte, ne limităm la spaţii mici. Viziunea noastră nu trece de orele care urmează, de săptămîna următoare, luna în curs şi de anul care vine.

Domnul nostru lucrează la „vremea secerişului” (ce spaţiu larg, ce interval generos!) Viziunea noastră este redusă la „ora de birou” (Ce spaţiu redus, ce fărîmă de timp!)