Dragi prieteni, din pricina felului în care au degenerat discuţiile în josul ultimei postări am decis să amîn articolul care trebuia să apară în această după-amiază.
Am amînat acest articol de mai multe ori, dar, văzînd patima stîrnită de ce am scris dimineaţă, am hotărît că este mai înţelept să facem puţin post de „deconspirare” şi să amîn sine die acele texte care ar conduce spre o discuţie în această zonă.
Sper ca în acest timp de post şi rugăciune să ne limpezim mintea, să ne liniştim inimile în Domnul.
De asemenea, în aceste comentarii s-a discutat despre reclamaţia pe care fr. Beni Lup a făcut-o către Consiliul Uniunii în dreptul blogului meu şi blogului fr. Mitrofan.
Deşi nu sînt fericit cu acuzele conţinute în scrisoare şi cu stilul acesteia, merită să admirăm faptul că fratele a luat atitudine publică şi nu a discutat pe la colţuri, cum au făcut atîţia alţii.
Cred că această scrisoare este o premieră şi ne oferă posibilitatea de a aborda problema bloggingului, a deconspirării, relaţia cu media, cu lumea din jurul nostru la modul oficial.
Sînt încredinţat că fraţii din Consiliul Uniunii au înţelepciunea şi maturitatea de a analiza astfel de probleme şi din punct de vedere pastoral şi din punct de vedere legal.
În final am o mare rugăminte către toţi cititorii mei.
În toată această perioadă am lăsat nivelul cenzurii la minim. Fiecare s-a putut exprima în voie, turnînd chiar adrenalină şi sudoare în comentarii.
În seara aceasta am şters cîteva comentarii despre care am crezut că au un mare grad de toxicitate pentru discuţiile noastre.
V-aş ruga să reveniţi la tonul seren, deşi înţepător uneori, la discuţia pacinică, fără a sacrifica simţul umorului, spiritul ludic şi remarcile zglobii.
Haideţi să ne facem iar ca nişte copii, aşa cum ne îndeamnă Mîntuitorul tocmai în Matei cap. 18, tocmai capitolul în care se vorbeşte despre conflicte.
Matei 18:3 Amin grăiesc vouă: De nu vă veţi întoarce, şi să vă faceţi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia Cerurilor.
4 Că cine se va smeri pre sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare întru Împărăţia Cerurilor.
5 Şi oricine va primi pre un prunc ca acesta întru Numele meu, pre mine mă primeşte.
6 Iar oricine va sminti pre unul dintr-aceşti mici care cred întru mine, mai de folos i-ar fi lui ca să se spânzure o piatră de moară la grumazul lui, şi să se înece întru adâncul mării.
7 Vai lumii de smintele, că nevoie este să vie smintelele, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8 Iar de te sminteşte pre tine mâna ta, sau piciorul tău, taie-le pre ele şi le leapădă de la tine; mai bine îţi este ţie, ca să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât două mâini sau două picioare având, să fii aruncat în focul cel veşnic.
Voi orienta în următoarele zile postările mele spre alte subiecte, pentru a vă face să uitaţi un pic de aceste lucruri. Poate revenim cu astfel de lucruri în luna februarie, luna deconpirării pe Agora Christi, ca să fim în armonie şi în acelaşi ton, bon ton. 🙂
Dragii mei, nu aş dori să apărăm o cauză dreaptă cu unelte strîmbe.
Haideţi să nu îl lăsăm pe Cel Rău să ne dezbine şi să ne facă răi luptînd cu răul.
Să fim, aşa cum spune Scriptura: Să fim proşti în ce priveşte răul.
Matei 10:16 ….fiţi înţelepţi ca şerpii şi proşti ca porumbii.
Romani 16:19 Că ascultarea voastră la toţi a ajuns, şi mă bucur drept aceea de voi, şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine, şi proşti spre rău.
Vă mulţumesc din toată inima mea şchiapă pentru înţelegere!
Cu oarece întristare,
Acelaşi Pătrăţos
UPDATE
Dragii mei, dacă aş fi fost securist sau informator, n-aş avea curaj să mărturisesc într-un asemenea cadru, între replicile care au fost la ultimul post…
sau să presupunem că tata ar mai fi trăit… şi l-aş fi îndemnat să mărturisească, oare ar fi putut mărturisi în mediul lipsit de dragoste în care trăim.
Nu uitaţi că cei care au de mărturisit sînt nişte „vechi”, experimentaţi, cunosc bisericile noastre, ne cunosc apucăturile şi năravurile mai bine decît noi, cei tineri, care ne descoperim acum pe bloguri.
Probabil că asta este şi spaima dînşilor… „uite, vezi ce păţesc? Ăstora să mă mărturisesc? Ca hienele sar la jugulară… ”
De ce să îi lăsăm să creadă că au dreptate, dragii mei, de ce să le dăm motive să creadă că am uitat cu totul dragostea şi de ce oare să nu încercăm să îi convingem că o posibilă mărturisire ar fi primită într-un mediu de iubire şi acceptare creştinească? De ce?
Da, sînt de acord că trebuie să existe presiunea în continuare, dar să nu uităm cine sîntem, sîntem creştini în primul rînd…
Visez, ca parte din soluţia la deconspirare, un mediu aseptic, curat, senin, cavaleresc, domnesc, frăţesc, civilizat (nu de academie, simpozioane, mese rotunde, conferinţe şi alde de-alea, ci un mediu familial, de „acasă”) în care să putem vărsa şi lacrimi dacă trebuie…
Cam asta visez…
Dar ca să visez, trebuie să mă duc să mă culc… e ora 23.45
Apreciază:
Apreciază Încarc...
La patratosu 