V-aţi trezit? Ok! E 12. Nu-i Ok! Toată ziua asta va fi de „mahmureală” şi ochi roşii. După „Bulion” luaţi bulion. Face bine! Suc de roşii pentru ochi roşii!
Anul trecut am alergat cu vîntul. Să ne oprim din alergare ca să simţim vîntul! Să încremenim pentru un moment în sărbătoare!
Vă propun o meditaţie la Eclesiast! Nu-i scurtă, dar e ca o zeamă de varză după băutura de aseară!
Drege!
Iată AICI.
„Eclesiastul vorbeşte despre un mai bine imposibil. Este o adîncă tînjire – „ce bine ar fi să fie bine!”, dar suntem în haos şi „ce bine am trăi dacă am şti cum să trăim!”, dar suntem în neorînduială.
Să ne aducem aminte, dar din revelaţie, pentru că nu avem de unde să învăţăm că aparentul haos produs de Dumnezeu este cosmos pentru noi, iar cosmosul Lui este haos pentru noi. Ordinea Sa pare dezordine pentru noi, dar atunci cînd pune El cotul pe masă pentru a răsturna totul, abia atunci este pus totul „cum se cade”. Acolo unde pare că totul a luat-o razna, abia acolo este desăvîrşirea. Cele ce par[1] ucise, smulse, dărîmate, demne de plîns, aruncate, despărţite, pierdute, lepădate, reduse la tăcere, demne de ură şi biruite, acelea sunt născute la o viaţă nouă, sădite într-un nou răsad, vindecate, zidite într-o nouă clădire; acolo este bucuria şi rîsul; acolo este veselia şi jucatul[2]; acolo se strîng pietrele într-o nouă Clădire cu începătură chiar din capul unghiului; cele pierdute sunt oile adunate, căutate şi găsite; fiii pierduţi, îmbrăţişaţi; vinul nou în burduf nou, în locul tăcerii este vorbirea lui Dumnezeu – Cuvîntul; în locul urii este Dragostea şi Pacea pentru cele biruite.”
[1] Vezi din nou capitolul 3.
[2] Cînd este prigoană, cînd suntem ucişi, cînd suntem urmăriţi din pricina Lui. Vezi Matei cap. 5
Apreciază:
Apreciază Încarc...
La patratosu 