Roşcova vesela!
ianuarie 3, 2008Daţi-mi voie să vă sorcovesc şi eu. Veţi înţelege imediat de ce am intitulat aşa acest post.
„Sorcova, vesela,
Să trăiţi, să înfloriţi,
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii…”
Cred că aţi auzit aceste versuri cu puţine săptămîni în urmă. În esenţă e vorba de o listă cu urări, în diferite versiuni regionale, toate însă sunt variaţii pe aceleaşi teme: sănătate, fericire, bunăstare, belşug, siguranţă, confort. Este încă început de an şi nu este încă tîrziu a ne sorcovi. Alegerea sorcovei însă, nu este deloc uşoară. Una dintre opţiuni este să ne sorcovim cu sorcovele unei lumi „duse cu sorcova”, o lume din ce în ce mai tristă şi mai nebună. Ce este vesel? Veselia nebunului, nu bucuria înţeleptului; o veselie reflexă, plină de chicoteli şi grimase forţate, fără bucuria autentică a vieţii curate şi simple. Ne lipseşte chiar şi bucuria simplă, nu necesar creştină, ca cea din cîntecul lui Louis Armstrong „What a Wonderful World!”.
Anul acesta a fost sorcovit un popor foarte trist. Un post de televiziune ne informa în zilele trecute că peste trei milioane de români suferă de depresie, că în zece ani de acum, principala cauză a mortalităţii nu vor fi bolile virale, ci bolile de ordin psihic. În următoarea decadă, a patra persoană dintre noi va fi un om cu probleme psihice.”
Iată AICI continuarea şi explicaţia.
La patratosu 
Un articol excelent, demn de un consilier crestin.
Indeamna la meditatie, dar si la actiune; la analiza, dar si sinteza; la economie dar si risipa.
Da, un articol motivator.
Patratosu, de cand faci consiliere?
Ca aceasta nu se capatat decat cu … practica inteleapta.
Apropos!
Nu ai dori sa postezi acest articol pe site-ul Asociatiei Consilierilor Crestini, la sectiunea articole?
Daca raspunsul va fi da, o sa postez linkul.
Mulţumesc de aprecieri, Pety,
Poţi să faci ce vrei cu articolul, este public.
Sorry, nu mă interesează cîtuşi de puţin consilierea creştină, dacă este în afara relaţiei pastorale, de duhovnicie şi supraveghere în vederea îndreptării în cadrul unei comunităţi.
Nu cred în „cabineul de consiliere” în afara bisericii.
Nu cred în consilierii „profesionişti”, în counselingul care împrumută instrumente din psihologie, psihiatrie, psihanaliză etc. şi presară versetuţe printre metode şi fac eun fel de salată otrăvită pe care o servesc pacienţii, care devin tot mai deprimaţi şi dependenţi de aşa zişii „specilalişti în suflete”.
Ştiu că nu sîntem de acord pe aici, am ami avu t noi discuţia asta… 🙂
Dar asta este părerea mea acu.
Eu am o metodă foarte simplă de consiliere a cuplurilor, spre exemplu. Dă rezultate 100%. Vă voi împărtăşi zilele astea, probabil.
roscova ,mi se pare ca e cu ceea ce ne hranim noi,mai cu placere,
pentru ca ,atunci cand m-a strabatut un gand,ca cel al venirii Domnului,
atunci cand toti isi pregateau roscovele de sarabatori,
am fost luata in ras de Ciprians,
pare se ca-i plac mai mult lucrurile acestea ,
imi asum riscul sa fiu din nou,luata in ras,de unii care nu vad decat salate si sarmale…
oricum eu nu am pregatit NIMIC pentru aceasta sarbatoare pagana,anul nou,
oricum asocierea sarmaleleor cu venirea Domnului(inainte sau dupa) mi se pare….ma autocenzurez
cautam lucruri care sa ne amuze,fiind momiti
de lucruri nespirituale,care sa ne manace timpul,asa de pretios
Draga Elisa, ati citit totuşi articolul? Că articolul nu-i de rîs deloc?
Apăsaţi pe „AICI”, senzaţia mea este că nu aţi citit articolul la care acest post funcţionează daor ca introducere.
Nu vă ia nimeni în rîs şi nu este deloc de rîs cu lucrurile amintite în articol.
DAcă nu reuşiţi, vi-l trimit separat.
Patratosu, e super bine.
Chiar asa-i consilierea crestina. Strans lipita de biserica, de pastor, duhovnic, dar mai ales de Scriptura si de EL etc.
Din punctul meu de vedere nu exista psihologie fara Creatorul ei.
Eu ce am vb atunci era in afara ACCR. Nu e nici o legatura. De altfel te poti convinge singur pe site-ul accr.
„În următoarea decadă, a patra persoană dintre noi va fi un om cu probleme psihice.”
Oare asta nu s-a intamplat deja?
Cel putin pentru Bucuresti pare a fi valabil…
Ba da, husarule, s-a întîmplat! Uneori mă întreb al cîtelea sînt? 🙂
Pety, poţi să iei articolu, fără probleme!
Cu incantare am citit textul, Marius: il pun la lecturi obligatorii!
Am un prieten, o slabatura de om, barbos, miop, sarac si cult. Mort dupa muzica simfonica si jazz. Are saptamani muzicale si da ‘tare’, 5.1 🙂 : ultima tema a fost Mahler (in treacat, detest si compozitoru si muzica lui). Vecinii lui de bloc au niste fetze triste, da’ le-a scos maneaua din cap.
L-am visat zilele trecute: se facea ca era la Cluj si vorbeam la telefon cu el. Imi povestea ca a concertat Filarmonica din Moscova si a fost in sala.
„-Da’ bani de unde?”
„-Am stat de cati bani am avut… ca plateai la minut, am avut bani de vreo 10 minute; apoi venea un tip si te dadea afara…” 😦
Asta a facut coana Romania cu mintea mea, a muscat din mine ca soparla 🙂 E cum scrii tu, Marius: „… o groaza de imagini care raman ca toxine rezidente in memorie….” Zic si eu: taiati fratilor cablul ca sa nu va taiati mai tarziu venele! 🙂
Paginile 102-105 sunt manifest curat!
Traim intr-o lume nebuna, care ne inebuneste din toate partile. E foarte greu sa ramai integru, sa ramai nealterat, sa nu te alienezi.
Îmi place foarte mult „visul”… cred că merită compusă o piesă de teatru de la ideea asta.
iartă-mă, Rasvan, nu mai ţin minte ce am scris la paginile 102-105… urăsc să mă recitesc…
Ai dreptate, forevergreen, o lume înnebunită, care înnebuneşte….
Eu mă duc la o Nuntă ca să nu mă ia nebunia, la nunta dintre Mire şi Mireasa Lui! Hristos şi Biserica sînt soluţia pentru lumea în care trăim…
La multi ani! Si totusi, in aceasta lume dusa cu sorcova rau de tot, in care adevarata veselie e umbrita de atatea probleme si atata falsitate pe chipurile multor “veseli”, chipul unui copil care te sorcoveste cu un zambet sincer, pur, pana la urechi, te face sa crezi ca mai e o speranta! Intoarcerea la inocenta, la puritatea si candoarea copiiilor („De nu veti fi ca pruncii…”). Ei sunt singurii cu adevarat veseli, chiar si cand nu au ce sa manance sau cu ce sa se imbrace din pricina saraciei care domneste in aceasta tara.
Am o intamplare petrecuta zilele trecute. Ieseam de la biserica si un copil sarman mi-a cerut 1 leu. L-am rugat sa astepte putin. Pe cand ma cautam prin buzunare, din cauza hainelor astea groase de iarna, el ma opreste si imi spune: nenea, nu imi da de pomana, nu vrei mai bine sa te colind, aici pe strada? – Ba da! Si incepe un colind stangaci, dar spus cu multa convingere. Ma pregatesc sa-I dau banii inainte de a termina, dar el ma opreste cu amandoua manutele zicandu-mi: stai ca nu am terminat. Si incheie apoteotic cu niste urari grozave! La urma imi daruieste un zambet care mi-a mers la suflet. Un zambet de copil sarman, dar care era fericit ca mi-a facut o urare si nu a luat niste bani de pomana, ca un cersetor. L-am intrebat cum il cheama. – Gheorghita!. L-am mangaiat pe crestet si i-am multumit. A fost cel mai emotionant colind cu care am fost colindat… M-am gandit toata ziua la acest moment.
poate ca ar fi trebuit sa faceti mai mult ptr.bietul gheorghita,poate il mai intalniti…
ptr.Marius,
da ,ma refeream la postul cu sarmalele si salata de boeuf,cand…
a trecut…
Am citit,
Da totul e f.trist,si totusi nu facem nimic…
Poate ar trebui o altfel de chemare ..
cu mai multa seriozitate spre cele vesnice,ca tare mai suntem trecatori
Alex, emoţionantă povestea ta cu Gheorghiţă!
Ce ar fi putut să facă mai mult, Elisa?
Eu l-aş fi dus acasă la o masă bună… măcar atît, un duş bun … şi aşa a rămas atîta mîncare de REbelionul ăsta..
Apropos de rebelion sin an nou si etc. De mult timp ma urmareste cateva versuri din copilarie: „Cand te duci seara la culcare, sa-ti pui o mana sub obraz si sa te-ntrebi cu-ngrijorare: ce-am facut eu oare …” in anul ce a trecut??? Avem pentru ce sa ne bucuram sau ramanem cu gandul ca „inc-un an a smuls din inimi pe unii dragi si iubiti din jurul nost'” si noi nu am facut nimic nici pentru ei, nici pentru noi. Cum stati cu bilantul? Eu sincer … dezastru 😦
Morodac, vrei să ieşi mai bine, ia şi fă-ţi planurile după agenda lui Isus şi după planificarea zilnică a lui Dumnezeu 🙂
Am o carte care mi-a schimbat viaţa în domeniul ăsta: „Making room for life”… Franzee, am comandat-o pe Amazon, îi voi face o prezentare chiar zilele astea.
Este foarte interesantă!
Este o discuţie despre felul diferit în care ar trebui să ne planificăm timpul.
Ce ar fi putut face mai mult pentru bietul Gheorghita?
care s-a sraduit sa il bucure mai mult decat oricine,
da…o masa buna,un dus,niste hainute..si mai stiu eu ce pune Domnul pe inima,
cateodata si eu ,plec dand bani doar ,desi stiu ca trebuie sa fac mai mult,
Recunosc ca as fi putut face mai mult pt micul Gheorghita. Intotdeauna ne dam seama doar dupa…ca puteam face mai mult. Oricum, nu i-am dat doar 1 leu, cat ceruse el cu smerenie. L-am mangaiat pe crestet, dar as fi putut sa-l mangai in inimioara trista cu mult mai bine. Asa suntem noi, oamenii. Mai mereu neinspirati in momente in care trebuie sa trecem prin examenul iubirii de semeni. Adica sa vedem in chipul sarmanului pe Insusi Hristos.
O sa-l mai caut pe Gheorghita. Dar cine stie cati alti Gheorghita nu trec pe langa noi si nu-i vedem?
Alex, cu siguranţă Dumnezeu îţi va oferi noi ocazii să faci bine… El are pregătite deja faptele bune în care poţi umbla… vor fi noi Gavroche, Gheorghiţă etc.
Cu siguranţă numai … să fii pe fază!
Mult din creştinism înseamnă să fii pe fază! 🙂