De ce s-a botezat Domnul Cristos?

Cîte confesiuni … atîtea răspunsuri. Greu ne înţelegem şi aici, din păcate.

Azi a fost Boboteaza, sărbătoarea botezului pe care Domnul l-a cerut lui Ioan. Toate Evangheliile fie pomenesc, fie trimit aluziv la botez. Am predicat pînă acum din Matei, dar textul din Luca mi se pare foarte interesant.

Luca 3:21 După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe când Se ruga, s-a deschis cerul,
22 şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s-a auzit un glas, care zicea: „Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”3 Isus avea aproape treizeci de ani, când a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,

De ce a făcut Isus acest lucru? De ce a acceptat un botez al pocăinţei, cînd n-avea de ce să se pocăiască, a fost întru toate la fel ca noi, dar fără păcat?

Unii spun: a fost un act semiotic. Asta înseamnă că a făcut un semn, ori că a luat un semn existent căruia i-a dat o nouă semnificaţie. Nimic nou, a mai făcut Domnul acest lucru.

Poziţia clasică neoprotestantă este că Domnul a făcut un act pedagogic. Asta înseamnă că Mîntuitorul a făcut acest lucru pentru ca astfel să facem şi noi. Astfel de acte nu sînt străine de comportamentul Domnului şi atunci le-a spus ucenicilor: „Tot ce v-am făcut eu… aceea să faceţi şi voi unii pentru alţii” sau „Mergeţi în toată lumea şi …. botezaţi-i în numele meu… ”

Oare de ce s-a botezat Domnul?

Botezul pocăinţei? Clar! Nu!

Numai pentru a ne arăta şi nouă că trebuie să facem acest lucru ca adulţi? Nu numai atît!

Atunci înseamnă că este şi un alt motiv…

Care?

Un nazist numit Ruben şi un naţionalist român numit Istvan…

Avertizare: Acest post este un post de Bobotează!!! 🙂 Vi-l puteţi imagina pe Nagy Istvan membru în Partidul România Tare? Vi-l puteţi imagina pe Ruben Rubinstein conducător de lagăr de exterminare pentru evrei?

Atunci la fel de este şi cu Evanghelia lui Ioan cap. 3. La fel se potriveşte şi „Nicodim” cu „fruntaş al iudeilor”!

Toată lumea citeşte textul înainte-pomenit la botezuri! Este unul dintre textele noastre preferate pentru că vorbeşte despre „naşterea din nou!” Părerea mea, şi lăsaţi-mă puţin să îmi dau cu presupusu, este că textul vorbeşte de cu totul altceva, dacă sîntem atenţi la detalii…

Bine spunea cineva: „Biblia este scrisă pentru oameni deştepţi şi care au simţul detaliului…”

Dialogul dintre învăţatul iudeu şi Isus este fascinant, dar prost înţeles din cauza presupoziţiilor încărcate asupra textului…

Nicodim este un personaj fermecător, exponent al intelectualului care se frămîntă cu întrebările esenţiale…. dar care, de asemenea, pricepe greu Împărăţia, mai greu ca Samariteanca. De fapt, acesta este unul dintre aspectele fascinante la Evanghelie, Teologul este tratat ca o prostituată şi prostituata ca un teolog. VEdeţi? Cu cine discută despre închinare? Cu Samariteanca! Pe cine îl ia Isus în tărbacă? Pe Nicodim!

Greu de înţeles de ce dialogul se desfăşoară aşa, dacă nu ţinem cont de cîteva detalii.

Iată cîteva precizări şi presupuneri (am încercat să fiu cît mai scurt în defavoarea argumentaţiei):