Să tragem „confuziile”
ianuarie 7, 2008Să tragem concluziile…. Mă gîndeam, după aceste zile pline de tristeţe, furie, frustrare, răutate să încerc să trag o linie…Nu am putut. Linia iese strîmbă.
Moartea şi înmormîntarea fratelui Dugulescu a fost nu doar un eveniment care a marcat pe mulţi, ci a devenit un adevărat fenomen mediatic, a declanşat o furtună mediatică (şi o premieră, dacă nu mă înşel, transmiterea live a unei înmormîntări evanghelice pe internet), un cutremur de vorbe de ocară (pînă la acuze de omucidere), dar şi o ploaie de gînduri senine, foarte frumoase (mă tot întreb cum să fac să dau mai departe mesajele de condoleanţe scrise pe aici!)
Trebuie să mărturisesc că aceste zile am fost foarte tulburat de avalanşa de mesaje de condoleanţe, dar şi de revărsarea de fustrare, ciudă, mînie. În acelaşi loc!
Cred că încă trebuie să stăm în tăcere să vedem ce se întîmplă cu noi. Prea devreme să tragem concluzii.
Fac post încă o dată în acestă seară de tras concluzii prea timpuriu.
Am căzut pe gînduri! Mă voi ridica uşor ca să nu le strivesc… şi, ca orice român bun… stau în cumpănă
Pînă una alta „căzut pe gînduri”, „stînd pe gînduri”, am meditat la expresia „să tragem concluziile”
Oare de ce concluziile se „trag”!
Verbul „a trage” este un verb foarte grafic, care are o deschidere de cîmp semantic de la muncă pînă la luptă, de la dinamic pînă la violent! Depinde de context!
Nu culegem concluzii, nu le strîngem ca pe fructe gata coapte, nu le adunăm ca pe grîul care nu trebuie risipit în arie, nu le căpătăm ca pe ceva greu de obţinut, nu le scoatem precum nişte bijuterii preţioase de sub capacul cutiuţei protectoare.
De ce nu le strecurăm ca pe făina cea mai de preţ?
Noi tragem concluzii! Aşa cum smulge marinarul ancora, aşa cum îşi pregăteşte tăietorul de lemne drujba! Poate că unele concluzii mai uşoae pot fi trase aşa cum pictorul trasează cu penelul contururi, le putem trage din baltă, din noroi, sau ca o moaşă care ajută la naştere.. dar
Verbul a trage are ceva definitiv între componentele semantice. După ce ai tras este greu să mai corectezi, să te întorci pe aceeaşi traiectorie. Poţi lăsa înapoi ancora pentru mai multă cumpănire, poţi opri drujba să nu tai fără să calculezi traiectoria căderii copacului, poţi să ştergi traseul de penel… dar..
Verbul a trage în limba română mai are un pachet de sensuri: Dacă tragem concluziile ca pe săgeţi sau gloanţe?
Atunci nu le mai putem modifica traiectoria, nu-i aşa?
Şi dacă am greşit ţinţa? Dacă am păcătuit cînd am tras concluzia din tolbă şi am ochit greşit în arc?
La fel este şi cu luăm decizii.
Nu mai intru în detalii de arie semantică….. vă gîndiţi voi de aici încolo.
Alte neamuri spun „make a decision”, da, ei fac deciziile, îşi asumă responabilitatea actului creator, creează o decizie, noi le luăm …. sau le iau alţii pentru noi, pentru că încă stăm în cumpănă dacă ne zidim femeile ca să iasă casa ori stăm de vorbă cu Mioara sau punem mîna pe puşcă…
Să tragem concluziile?
Mai bine nu, cel puţin deocamdată…pentru că s-ar putea să tragem confuzii
Să luăm o decizie? Hm! Da, să creem o decizie…
Noaptea este un sfetnic bun!
La patratosu 
La ce somn al ratiunii au unii in mintea lor, ai sa vezi tu ce monstrii vor naste ei maine, dupa noaptea asta de somn fortat! 🙂
Goya de Galapagos
sursa imaginii este
Cumpana si plop la marginea drumului
Locatia: Campia Baragan, 12 febroarie 2006
Autor: Doru Cristache, Buzau
http://faceofromania.blogspot.com/2007/05/shadoof-next-to-poplar-tree-on-side-of.html
eu fac somnul forţat, Rasvane, ca incerc sa imi dau inapoi programul asta de bufniţă
Vreau să devin din bufniţă, găină!
Să mă culc odată cu găinile! Tot nu reuşesc.
Mai sînt şi bufniţă la gură!
Marius, daca e vorba de tine, am inteles.
Insa pe unii tare NU i-as sfatui sa doarma, ca stii povestea aia a lui Creanga: noaptea esti Fat Frumos, ca ziua umbli vrajit si nu-i pacat sa nu se bucure si ei de binefacerea asta? Pentru ca la noi si povestile au, din pacate, un final… ‘interceptat’ si cred ca o sa mai umble mult si bine cu vrajala in ei. 🙂
Am considerat o datorie morala si o cinste sa fiu prezent la aceasta inmormantare. Concluzia mea este ca n-a fost jale ci o sarbatoare. Mai mult …impresii de la inmormantare le gasiti aici:
http://solideogloriablog.wordpress.com/2008/01/07/petrica-dugulescu-sarbatoare-intr-o-casa-de-jale/
Unii draw concluzii. Cu guma şi creionul, cu grijă şi migală. Dacă le tragem poate ies trase de păr.
da, Ioa, acelea se pot şterge, concluziile trase ca săgeţi, acelea rămîn „păcătoase”.
Mulţumim pentru impresii, Soli,
Rasvan, generaţia noastră n-are şanse să scape de vrajă acum, treubie să facă ce-a făcut făt frumos, să meargă peste nouă mări şi şapte ţări, pînă la marginea lumii, să doboare balaurul, sau măcar ca nevasta din povestea porcului…
care va este poza,ca pe Danion il stiu numai din vorbe,iar
pe dv.numai din”cuvinte”:)
aia de sus, Elisa, cu ochelari! 🙂
Asadar, numai concluziile proaste se trag?
p.s. si eu tot spre programul de „gaina” tind 🙂
12 febroarie poza?
Anayana, există concluzii bune? Unii ar spune că nu pentru că atunci cînd tragi concluziile nu încetezi procesul gîndirii.
Eu spun că da, există concluzii bune şi ele „se trag”, dar „bine”. La o concluzie bună se ajunge pe o cale bună. cu alte cuvinte, metodologia influenţează rezultatele cercetării 🙂
uite un exemplu de concluzie.
Savantul Duhanov face experimente.
Ia un purice,bate cu palma in masa, puricele sare!.
Îi taie două picioare din faţă, bate din palme, puricele sare.
Îi mai taie pe rînd cîte două perechi de picioruşe şi repeta faza.
Notează totul în carneţel cu grijă. Fiecare fază a experimentului.
După ce taie toate picioarele, bate încă o dată din palme şi … puricele…. nimic!
Ia carneţelul şi notează următaorea concluzie: După ce puricelui i se taie toate picioarele…puricele nu mai aude! 🙂
Asta este o concluzie!
Metoda a fost bună… undeva s-a întîmplat ceva…
Ce anume?
Am mai multe poze pe site. .. Le puteţi vedea pe cărţile mele, peste tot… nu sînt importante.
:-))))))))))
Doi orbi merg la cinema. Se aşază pe ultimul rând. După o vreme, zice unl către celălalt:
– Auzi, tu vezi ceva?
– Nu.
– Nici io. Hai să ne mutăm mai în faţă.
😀
citind despre ‘confuzii’, mi-am adus aminte despre un proces inrudit cu acesta, poate unul care trebuie sa urmeze in mod consecvent concluziilor, si anume … luarea deciziilor (iata aici si particularitatile interesante ale diferitelor limbi):
– in limba romana deciziile se iau…
– in limba germana deciziile se intilnesc (entscheidung treffen) …
– in limba engleza deciziile se fac (to make a decision) …
oare exista in insasi articularea limbii un mod mai bun, mai corect care sa ‘descrie’ procesul (la modul ideal) ?
Uite de-asta nu iau concluzii definitive, prefer sa colectionez concluzii mai mici şi să le lipesc. Este adevărat, se încetează procesul gândirii în momentul în care tragi linie, este ca şi cum după ce apare o altă concluzie şi tu ai încheiat constatările te faci că plouă.
p.s.Se scrie corect febrUarie 😉
nu cel de jos”cu ochelari”:)si barba?
pai nu seamana cu poza cu care postati,mai degraba cea de jos ar semana,sunt in dilema pentru ca se ma practica pe aici…cornel bucur da poza de acum 35 de ani:)
adinc, Camix, unele glume din astea contin motive de” cujetare”
Mujltumim, Xfinger, de germana nu stiam… limba ideala este limba pe care o vorbeste Dumnezeu…
Anayana, e bine şi cu decizii fragmentare, şi mozaicurile sînt frumoase, dar numai privite de departe.
Elisa, numai Pătrăţosu are barbă, eu, nu 🙂
Mi-a placut foarte mult ce si cum ai scris aici, Mariuse. Nu ca doar acum, dar mi-a facut placere aceasta analiza semantica. Nu vreau sa sun ca un laudac, dar efortul de a scrie si a scrie inteligent si frumos, merita incurajari si aprecieri autentice din cand in cand, right? 🙂
Ma refeream la post 🙂
Nu ca …(pauza, ca sa evit cacofonia cica 🙂 ) commenturile sunt mai prejos, nicidecum 🙂
Draga Logik, balsam pe răni! da, nu prea des, dar din cînd în cînd îmi prinde bine cîte-o „chelfăneală” de-asta de-a ta! 🙂 Că în rest…
Oricum, mulţumesc, merita muncit mai mult, cu dicţionarele pe masă, dar asta-i, aşa se scrie blogu, la inspiraţie.. 🙂 ,… fără prea multă transpiraţie 😦
Ba, nu zi asta, ca mie tocmai ca imi place si cand se scrie la inspiratie 😀 , ca inspira si pe cei citesc 🙂
Plus ca tocmai asta face farmecul blogurilor (unora 🙂 ) ca gasesti chestii naturale, autentice, inspirate. Lasa ca manuale si carti sunt destule (nu ca nu mai incap loc si de altele 🙂 – poate peste ani dupa ce (presupunand ca) ma voi fi copt si eu mai bine, poate scriu si eu vreuna)
Scuze again: „nu ca nu mai incap loc si de altele ” – Asta e cand scrii ceva si apoi revii sau vrei sa formulezi alfel. Ramane ceva din ambele posibile formulari 🙂 E clar ca mai am mult de asteptat pana sa indraznesc sa scriu vreo carte 😀
Mulţam, Logik, nu întotdeauna posturile scrise la inspiraţie sînt bune, dacă inspiraţia nu este de unde trebuie…
Pofta vine mîncînd, scrie şi mai vezi tu după aia, dacă iese o carte sau nu.. .
Iată de ce nu putem trage concluzii:
<>
Fetiţa: mă doare stomacul.
Mama: pentru că nu ai nimic în el.
Sună telefonul.
Păstorul: este mama acasă, da imediat.
Fetiţa: cum sunteţi.
Păstorul: mă doare capul.
Fetiţa: probabil că este gol. Ar trebui să puneţi ceva în el.
„Gloria venita pe neasteptate, fara merite, tine si se stinge ca flacara unui bat de chibrit si lasa in urma ei un nume de ocara.”
Excelent şi ăsta, Cornel, pe tine nu te conving să faci un blog, măcar de citate…