„Ştiri” pentru …. români…

Ştirile pentru români sînt altfel făcute decît ştirile pentru alte popoare şi neamuri care trăiesc pe suprafaţa pămîntului.

Nu ştiu cum sînt făcute ştirile pentru indieni, spre exemplu, cu cîntece din alea ca în filmul ăla „O floare şi doi grădinari… „.

Oricum specialiştii în marketing de la tembeliziunile  noastre sînt foarte isteţi, foarte pricepuţi. Pînă şi TVR-ul face cum zic ei.

Care-i metoda?

Să oferim publicului ceea ce e pe „stilul lui”.

Despre ce vorbesc?

Urmăriţi cu atenţie un jurnal de ştiri, hai să luăm ProTV sau Antena 1.

Veţi observa următoarele trăsături:

Dan a revenit

Dan Mitrofan a revenit! Uite că nu numai lui Cezar i se întîmple să aibă parte de blesteme, acatiste, ocări şi înjurături 🙂

Se întîmplă şi pe la noi!

Sper ca această perioadă de „post mediatic”, cum spunea cineva, să îi fi folosit!

Dacă eşti în mijlocul oceanului, pe o corabie cu pînze şi cineva are cangrenă la picior , JEan Constantin, spre exemplu (cine a văzut filmul ştie despre ce vorbesc), nu aştepţi pînă la spital să faci operaţie cu bisturiul şi cu masca.

Pui mîna pe fierăstrău, ciocan şi topor şi tai piciorul bolnavului.

Cam asta face şi DAn. A fost acuzat că face operaţii fără mănuşi şi nu are răbdare de chirurg sau că îndreaptă sculpturile cu picamerul.

Unele statui trebuie demolate, nu îndretate, şi picamerul este cel mai bun pentru chestia asta, iar pentru un trup cangrenos, prefer un tip cu drujba decît pe cineva care nu face nimic.

Slavă Domnului că s-a apucat şi Dănuţ de chestia asta, dar o face mai mult în dreptul lui. Este bine şi aşa, pentru că vedem cît de pervers a fost sistemul, dar nu cred că este de ajuns.

Care-i soluţia? Să îşi facă Dorin Dobrincu o pagină web? Să aşteptăm alţi 7 ani pînă toţi cercetătorii în istorie contemporană îşi termină doctoratele şi se îndură vreunul să se ocupe şi de spaţiul baptist?

Mă veţi întreba: da ce te grăbeşti aşa?

NE grăbim după 17 ani?

Relaţia dintre cauză şi efect la români… (Meşteru Manole)

„Ea nu ezistă”. Simplu! Neamul nostru nu are construit în mentalul colectiv această relaţie. Sîntem incapabili să tragem concluziile după ce se întîmplă ceva şi, după cugetare, să luăm deciziile în consecinţă.

În birou am un citat de Nietzsche, probabil singurul care îmi place:

„Nebunia este definită prin faptul că faci aceleaşi lucruri, în acelaşi fel, dar aştepţi rezultate diferite.. „

Treceam prin sat. Îl văd pe unul dintre verişori lucrînd la un gard. Ceva nu i-a ieşit. Cred că gardul s-a dus strîmb faţă de sfoară… ceva în genul ăsta. Sau n-o fi pus sfoara deloc? 🙂

Ce credeţi că face omul? Începe să înjure…. de mamă şi de cruci şi candele… de tot ce-i vine la gură…
Am lăsat crucile şi candelele. Nu sînt specialitatea mea, dar, pentru că e verişor şi pentru că îmi permiteam, l-am întrebat:

„Păi, vere dragă, ce tot atîta… .mă-sii, mă-sii, că tu eşti mama gardului, scumpete! Uită-te unde ai greşit, dărîmă şi ia de la capăt!”

Am ascultat alte 4 minute de ocări şi …

„Ei, asta e, ce să-i fac acum, îl las aşa… ”

Să ne întoarcem la o temă dragă.

Cînd s-a comentat balada Mioriţa, delicat subiect (parcă prevăd un alt linşaj blogăristic, că m-am legat de legendele şi doinele româneşti… staţi, staţi, că nu m-am legat de Domnul Isus), mai mulţi comentatori au atins şi celălalt pilon explicativ al mentalităţii noastre colective: Meşterul Manole!

Care-i chestiunea cu Meşterul Manole?