h1

Relaţia dintre cauză şi efect la români… (Meşteru Manole)

Ianuarie 9, 2008

„Ea nu ezistă”. Simplu! Neamul nostru nu are construit în mentalul colectiv această relaţie. Sîntem incapabili să tragem concluziile după ce se întîmplă ceva şi, după cugetare, să luăm deciziile în consecinţă.

În birou am un citat de Nietzsche, probabil singurul care îmi place:

„Nebunia este definită prin faptul că faci aceleaşi lucruri, în acelaşi fel, dar aştepţi rezultate diferite.. „

Treceam prin sat. Îl văd pe unul dintre verişori lucrînd la un gard. Ceva nu i-a ieşit. Cred că gardul s-a dus strîmb faţă de sfoară… ceva în genul ăsta. Sau n-o fi pus sfoara deloc? 🙂

Ce credeţi că face omul? Începe să înjure…. de mamă şi de cruci şi candele… de tot ce-i vine la gură…
Am lăsat crucile şi candelele. Nu sînt specialitatea mea, dar, pentru că e verişor şi pentru că îmi permiteam, l-am întrebat:

„Păi, vere dragă, ce tot atîta… .mă-sii, mă-sii, că tu eşti mama gardului, scumpete! Uită-te unde ai greşit, dărîmă şi ia de la capăt!”

Am ascultat alte 4 minute de ocări şi …

„Ei, asta e, ce să-i fac acum, îl las aşa… ”

Să ne întoarcem la o temă dragă.

Cînd s-a comentat balada Mioriţa, delicat subiect (parcă prevăd un alt linşaj blogăristic, că m-am legat de legendele şi doinele româneşti… staţi, staţi, că nu m-am legat de Domnul Isus), mai mulţi comentatori au atins şi celălalt pilon explicativ al mentalităţii noastre colective: Meşterul Manole!

mesterul-manole-sursa-metropotam.jpg

Care-i chestiunea cu Meşterul Manole?

Meşterul Manole are o problemă! (Îi mulţumesc prietenului S., manager, care mi-a explicat acest lucru!)
Ce construieşte el ziua se dărîmă noaptea!

Buuuun! Adică rău!

Cum rezolvă el problema? Se ia după coşmaruri, este superstiţios, face un fel de mambo-jambo şi reuşeşte, monstrul, să facă o dublă crimă: îşi îngroapă nevasta gravidă!

(Da, sînt insensibil la mitul creatorului, care trebuie să sacrifice, literatura etc. Absolut insensibil! Poate iese iar Adamaica de sub mantia care a făcut-o invizibilă 🙂 )

Nu mai comentez moralitatea actului etc. pentru că eu cred că şi într-o lume imposibilă, dar imaginabilă, care este lumea de dincolo de vizibil (Vezi cum ar fi o lume a autoturismelor, o lume imaginabilă, dar nu posibilă!) şi acolo ar trebui să funcţioneze morala.

Cum trebuia să rezolve problema Manole?

Să caute cauza, dragii mei!

Să facă prospecţiuni geologice, poate pămîntul nu este bun!

Să îşi urmărească subordonaţii, cei 9 meşteri mari, ce n-aţi văzut meşteri mari, care să dea cîte un rateu, Stradivarius nu are viori mai proaste? (cea pe care o avem noi acum la Tomescu este una dintre cele nereuşite! Iar ungurii au ce-i mai bun! 🙂 )

Poate vreunul dintre ei este într-o pasă proastă, greşeşte omul!

Erau nouă meşteri mari, calfe şi zidari! Nu? Dacă au greşit calfele? Ucenicii? I-a luat la rost? Se ştie bine că de asta se numesc calfe, că încă învaţă, poate vreunul dintre ei nu făcea mortarul cum trebuie!

A făcut raportul de dimineaţă? Dar evaluarea de seară?

Poate că trebuiau să pună firul cu plumb, poate că au zidit prost?

Poate că materialele sînt proaste, furnizorul face jocul concurenţei?

Poate concurenţa însăşi a pus la cale dărîmarea nocturnă?

A luat măsuri? A stat cineva de veghe? Au făcut planton, ture de noapte, să vadă ce se întîmplă? Nu!

Asta-i!

Mie mi se pare că am fost dăruiţi de Dumnezeu cu o memorie foarte scurtă sau ne lipseşte complet organul evaluărilor pe modelul cauză-efect!

Înjurăm soarta, ne blestemăm conducătorii, încercăm să sufocăm cumva efectele, să le ascundem, să ne facem că nu le vedem, dar nu avem curajul de a ataca frontal întrebarea: De ce nu merg lucrurile? De ce totuşi a ieşit gardul prost?

Pentru că eu sînt incompetent!!! De aia! Acesta era răspunsul corect în dreptul verişorului meu! Credeţi că a avut curajul să îşi dea răspnsul? Credeţi că a avut curajul să îşi pună întrebarea măcar?

Mie nu îmi trebuie meşteri ca meşteru Manole!

Poate să fie artist recunoscut! Poate să fie cel mai mare, cu tot cu calfele şi zidarii lui. Nu-mi trebuie! Să îi am nevasta pe conştiinţă?

Şi a meritat? Că Trei Ierahiul de la Iaşi oricum e mai frumoasă! Ce locul nevestei este între ziduri, oricît de mari ar fi realizările noastre?! Merită să ne zidim familiile în propriile cariere şi apoi să ne plîngem de milă în doine şi balade?

Locul soţiilor? înlăntrul casei, nu ÎN casă, nu sacrificate pe altarul profesiilor noastre (ha, ce spuneţi feministele, egalitariştii, nu-i BAlada Meşterului o grozăvie?), prefer o Relaţie unui Lucru, fie acesta operă de artă.

Lîngă ziduri… flori!

trei-ierarhi-iasi-sursa-voyage-bon-plans.jpg

Care-i adevărata luptă a meşterului Manole? Eu zică lupta cu el însuşi, nu cu forţele răului, nedefinite, neimpersonate, stihii fără de relaţionare… cu el însuşi…

Cuvîntul dat? Să îşi respecte cuvîntul dat pentru că a zis că prima nevastă va fi zidită… să îşi calce cuvîntul atunci, nu să se roage ca tot Dumnezeu cu ploile lui să îi oprească nevasta-mai bărbată oricum ca toţi cei meşteri mari, calfe şi zidari!

Destin tragic? Da, din prostie şi orgoliu. Meşterul Manole este un tip orgolios. Vrea să facă cu orice preţ construcţia…are orgoliul unui simplu maistru de interprindere din vremea comunistă… „Ce bă, să zică ăia că nu ne pricepem?”

Dovada că este incompetent? S-a apucat să îşi facă aripi din şindrilă şi nu i-a mers maşinăria! Dacă nu trebuia să o încerce pe el, ce trebuia să mai sacrifice ca să îi iasă invenţia? Copiii? Nepoţii?

Ghinionul lui Manole este că şi-a încercat invenţia pe el însuşi, altfel s-ar fi apucat iar să viseze una şi alta! bine că n-a avut copii, că îi punea şi pe aceia să zboare cu şindrilele cusute de bluziţă.

Meşterul Manole este un incompetent care nu vrea să se uite înapoi, să evalueze, să corecteze greşeala. Îi iese dintr-o întîmplare tristă şi creează singur relaţia cauză-efect (zidit soţie frumoasă – construit clădire frumoasă).

Mioriţa şi Manole cu M de la RoMân….. la fel ca salata boeuf şi sarmalele, nici baladele noastre nu sînt ale noastre, sînt din spaţiul balcanic, de la bulgari şi alte neamuri…. dar atît de bine ne reprezintă…

Poate că măcar acum avem înţelepciunea să ne uităm înapoi, să ne analizăm critic baladele şi legendele şi să vedem relaţia de cauzalitate dintre aceste creaţii şi mentalul colectiv.

Atîta vreme cît îl vom admira pe Ciobănaş, vom sta anesteziaţi în faţa răului, atîta vreme cît îl vom lăuda pe Manole, vom sacrifica relaţiile importante şi persoanele valoroase pentru lucruri şi creaţii trecătoare.

Păcat!

Later update: să se roage şi pentru mine cineva: Meştere Manole, Meştere Manole, iartă-l că nu ştie ce scrie! 🙂

Anunțuri

53 comentarii

  1. @PS…
    Se pare ca strugurii sint acri nu numai pt vulpea lui Esop


  2. Cred ca Marius se referea doar la cei care isi lasa familiile aici nu la cei care sunt împreună acolo… aşa-i Marius?


  3. oricum nu asta este sensul postului…


  4. Marius, o parere din ‘incrucisata’ Romanie: daca in loc sa-l cheme Manole, il chema Tariceanu sau Basescu, scapa biata nevasta-sa… 🙂


  5. Mesterul Manole trebuie neaparat sa fie subiectul psihologilor criminalisti de la BAU (Unitatea de analiza comportamentala), din cadrul FBI.

    De asemenea un caz interesant pentru psihiatri din toata lumea.

    Toti psihoticii se lupta cu ei insisi. Si, mai ales, nu constientizeaza propriul tumult.

    Oricum, nu a fost chiar asa de prost. El de fapt a vrut sa scape de sotia lui. Si culmea, a reusit.

    Cum sa nu invete romanul din balada cu pricina? Sigur ca a invatat. Acum construieste de zor, dar nu-si mai zideste sotia, ci capra vecinului. Cu tot cu iezisori. Sa nu mai vorbim de gardul vecinului din care face caferi sau mai stiu constructorii ce.

    Romanul e destept de-aia invata din patania lui MM. Si stiti ce anume.? Ca doar e inteligent, are imaginatie. Invata de fapt variatiuni pe aceeasi tema.

    Ca doar n-o fi prost. Diversificatiune natiune. Ca e plin parlamentul patriei de MM. Ce, nu-i asa?

    Dar haideti sa recunosc ca si eu sunt cateodata MM. Dar eu nu ingrop pe nimeni. Doar pe mine. Pacat ca nu invat din efortul „dezhumarii” atunci cand trebuie.


  6. excelent.
    super.
    cool
    tareeeeeeeeee

    :))))))))))))))))))


  7. asta e. de aici pleaca problema noastra a raomanilor si a baptistilor romani. 🙂
    avem vreo sansa sa extirpam din gena baptistului roman miorita si mesterul manole? Poate Cristos face asta???!!! 🙂


  8. Haide Patratosu, ca pana si pildele Domnului contin o etica indoielnica in ele insele. Dar pentru asta nu sunt mai putin valoroase.

    Manole (Dumnezeu este cu noi), saracu’, avea un precedent de pe vremea judecatorilor. Pana si Tatal L-a sacrificat pe Hristos. Mesterul Manole ramane ceea ce este: o balada si atat. Iar evanghelia la fel: puterea lui Dumnezeu pentru mantuire.

    Unii sunt mai meseriasi, altii mai putin meseriasi. La fostul loc de munca am avut un sef care a vrut sa verifice cu polobocul daca firul cu plumb era vertical: atentie excesiva sau geniul evident al prostiei?

    PS: trandafirul ala a cam iesit din focus; textura detaliata a zidului (arta) este de vina.


  9. Mircea, nu se poate compara jertfa lui Christos cu jertfa lui Manole.

    Manole a jertfit o persoana diferita de sine.

    Dumnezeu Tatal L-a jertfi pe Dumnezeu Fiul.

    Adica, Dumnezeu S-a jertfit pe sine.

    Plus ca Fiul a fost inviat de Tatal.

    Evanghelia nu este o balada, deci nu poate fi „la fel”.

    Dar pana la urma nici tu nu ai vrut sa spui asta, chiar daca a iesit ce a iesit.


  10. Ha, imi amintesc de shocul de la scoala, cand eram mic copil si invatam despre Manole – am fost formatati de mici in paradigmele astea…….


  11. cred ca si Manole, cat si varul tau, sufereau de simptomul strutului:) se spune ca strutul cand e fugarit de pradatori, fuge ce fuge si la un moment dat isi ingroapa capul in nisip avand urmatoarea logica:”daca eu nu ii vad, nici ei nu ma vad”
    si e mai simplu sa dam vina pe cei din jur, pe divinitate ca zidul se darama, pe lemne ca is strambe… decat sa recunoastem ca suntem habarnisti da` ne pricepem:D
    cat despre manole… cred ca urmatorul fragment e edificator:D
    “Doamne, cat e de delicat uneori sa impaci libertatea si fericirea ta, cu libertatea si fericirea altuia. Acesta e un ideal imposibil. Unul din doi trebuie sa-si sacrifice libertatea si fericirea. Care din doi?… Femeia. Asadar, daca m-as sacrifica eu n-as mai fi barbat.”
    (G. Toparceanu, “Cugetari asupra iubirii”)

    imi plac posturile tale patratosule….


  12. da, Petty, nu asta am vrut sa spun, dupa cum bine ai observat. 🙂
    multumesc oricum de explicatii desi nu cred ca mi-ar fi dat prin cap sa fac o astfel de paralela. 🙂
    nici nu o sa mai reformulez … 🙂


  13. @ Pătrăţosu : ai locul I la comentarii aberante pe marginea subiectelor în care „n-ai prins vîna”!
    Cred că pe unii-i doare mai mult faptul că eroul de baladă n-a zidit o locuinţă de adunare baptistă. Şi, apropos, nu te mai autointitula „popă”, că nu eşti! Vrei să creezi confuzii?… Te dedai la … majoritatea?


  14. Îmi place foarte mult articolul! 🙂

    Aşa se întâmplă… Se lucrează prost şi se aşteaptă rezultate bune.

    Vrei să ai o relaţie cu Creatorul tău. Şi crezi că mănăstirea e pentru o relaţie cu Dumnezeu. Şi… ce folos că ai mănăstire, dar îţi ucizi soţia?! Oare prin asta nu se pierde scopul? Ce relaţie mai ai cu
    Dumnezeu?

    Să sperăm în „mintea de pe urmă a românului”! Deşi cred că autorul expresiei a fost un pic prea optimist… Dacă lucrezi fără cap şi iese prost… O fi şi aia minte: să-ţi dai seama că a ieşit cum a ieşit. E primul pas care ar trebui făcut după un eşec. Dar în general se spune: „E bine şi aşa!” (ca ăla cu gardul…) „Nu-i scrisoare!” Şi dacă nu-i scrisoare, oare nu trebuie făcut un proiect? 🙂

    Românul mai are o problemă… Nu prea acceptă critica… „Lasă tu! Nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala!” (zicea cineva: „Nu te băga unde nu-ţi fierbe nasul!” =)) )

    Ok… Să trăiască blogul! Să aibă un 2008 zâmbitor şi scriitorul şi cititorii! 🙂

    Şi când nu iese ceva bine precis are o cauză… Dacă se poate, daţi de la tastatura vieţii + , sau din meniu „Edit” -> „Undo”, dacă nu se poate… sigur aveţi „File” -> „New”. Va fi bine doar dacă faci bine! 🙂

    Numai bine!


  15. Erată: în loc de „tastatura vieţii +” se va citi aşa cum era înainte ca robotul să considere asta cod HTML sau nu ştiu ce: (scriu fără „mai mic” şi „mai mare”)”Ctrl + Z”


  16. piatra_de_hotar,
    ai cel mai tare comentariu de pe tot blogul asta.

    Bravo! Fii vanos! Fii majoritar!


  17. Da, uite situatie in care te bucuri ca exista deconstructivismul derridian. Nimerita deconstructie a unui text prea aureolat care a suportat exegeze mult prea favorabile si care au incercat o justificare cu argumente care mai de care mai elucubrante a unor chestii absolut scandaloase. Tot bunul simt ramane intrumentul hermeneutic de baza in orice tip de lectura, fie ea mitul estetic fundamental si national…
    Vai cata prostie si aberatie se trece cu vederea, se inghite cu nesat doar fiindca se citeste hipnotic, fascinat, vrajit si fiindca „doara e fictiune” e suprema justificare pentru abolirea criteriilor morale si chiar de bun simt in judecarea unei anumite lucrari. Stiu si eu ce insemna ca o carte „sa te prinda”, sa citesti cu o oareshce voluptate si uimire, dar discernamantul, bunul simt, luciditatea in analiza nu trebuie nicicand puse sa hiberneze.
    Excelent, Patratosule! Poate demoland miturile de felul asta care nu fac deca sa consemneze tarele mentalului nostru national, pe care nici n/am avea nevoie sa ni le tot reamintim via literatura populara, atat de actuale sunt, lasam loc pentru crearea altora cand ne vom mai fi spalat creierul (in sens bun) colectiv de toata mizeria adunata in „existenta noastra milenara”.


  18. Pătrăţosule, caricatura aia, pentru mine, e blasfemie! Aşa sa-ţi fie!

    „BRAVO!!! IA ZICEŢI, COPILAŞI, MAI PUNEM DE’O VANGHELIZARE?”


  19. Vezi tu piatră, evanghelizarea a poruncit-o Hristos, dar nu şi construcţiia de mânăstiri.
    Dar e mai uşr să mai adaugi piatră pe piatră şi construieşti mânăstiri dupămânăstriri, decât o trăire după perceptele Evangheliei.


  20. MM este prototipul românului contemporan.
    Dacă nu îţi iese proiectu’, dă vina pe puterile mistice, trânteşte-ţi creieru’ în transcendent şi invocă alegerile divine (apropos de Becali) … Dacă nu mere nici aşa … răzbunare (in/pe familie).

    Da’ nu contează, ni se iartă din motive de religiozitate istorica 😉 .


  21. Cauza trebuie căutată în mituri şi superstiţii, efectul … printre ruine materiale şi sociale.


  22. Nici nu mă aşteptam să fie atît de multe comentarii la postul ăsta!

    Pety, foarte interesantă interpretarea ta 🙂 Unii se gîndesc imediat la alte personaje din casă şi familia lărgită, nu le da idei!

    Mircea, cine a fost tare, betonul in care s-a îngropat Ana?

    Good point, şansa românilor este să îşi reformateze hardiscurile şi să ne punem acolo alte „istorii”. Evangheliile ar fi cele mai potrivite.

    Don, ai putea să îmi dai exemplu de o pildă a Domnului care este îndoielnică?
    N-am făcut eu poza, aşa că nu judeca pozele 🙂

    Pety are dreptate, Ana nu-i Cristos… simplu, nu?
    Dumnezeu a jertfit pe Fiul său pentru Lume, pentru noi, pentru persoane, n-a jerftif o persoană pentru o zidire.

    Piatră, nu eu mă intitulez popă, uită-te la comentariile de la Cezar… 🙂
    pentru lume sîntem toţi o apă şi-un pămînt – popi, deşi mie nu-mi place apelativul, mă bagă într-o categorie în care nu vreau să fiu amestecat.

    natanm, ştiu toate comentariile posibile de la şcoală şi exagerările pe această temă, ba chiar şi teologi ortodocsi au preluat Mitul MM pentru a interpreta Apocalipsa 13:8.
    Mielul jertfit de la întemeierea lumii.
    Logica este: nu se poate intemeia nimic fără jertfă, aşa că Dumenzeu TAtăl L-a junghiat pe Isus Cristos la temelia lumii, ca să poată zidi lumea.

    Dumnezeu este un fel de Meşter Manole şi Cristos un fel de Ana, aşa că genialul nostru ţăran are intuiţia acestui act şi fără să fi citit scriptura. Cam asta-i demonstraţia…

    Da, asta-i scopul, demolînd miturile putem construi în loc altceva… ceva mentalitate biblicizată nu ne-ar strica.

    Piatră, da, punem de-o evanghelizare! Exact asta se întîmplă, dacă nu ţi-ai dat seama! 🙂

    Maxian, ai priceput, exact asta am vrut să spun. MM este un typos pentru fiecare românaş care caută explicaţii tot timpul în afara lui, niciodată nu este el de vină.


  23. Am spus de pilde care infatiseaza o etica indoielnica.
    Dar nici una din pilde nu este indoielnica. Luca 16.


  24. S-ar putea spune ca s-a jertfit pentru o Zidire – trupul e templu, Biserica zidita din pietre vii, El insusi fiind piatra din capul unghiului.


  25. Vezi Părintele Galeriu, Jertfă şi Răscumpărare, este chiar teza sa de doctorat,
    are cîteva idei acolo care merită dezbătute!


  26. In piesa, Blaga il pune pe Manole sa zica ceva de jertfa lui Abel, jertfa de sange, fara de care truda lor nu are sens in fata lui Dumnezeu, nu e primita.

    Eu, cand am daramat la bloc o bucata de perete din baie, am gasit in el cateva sticle goale de tzuica, „doi ochi albastri”, cu doua prune pe eticheta. Nu cred sa fi fost pline, ca erau vremuri grele. 🙂


  27. Si ideea „substitutiei” propovaduita tare mult in anume parti ale protestantismului, tot de o moralitate foarte indoielnica pare multora.


  28. Interesanta teza parintelui Galeriu, am citit-o in urma cu ceva ani. Si fascinant a fost parintele, din cate am aflat de la un prieten f. bun care l-a audiat la curs.
    Ei, de-ar avea si Bastri si ceilalti un pic de astfel de ortodoxie… 😉


  29. Nu cred, Marius, ca taranul roman a avut intuitia a celor scrise-n Scripturi, cred ca alte legende si ritualuri, pagane de-a dreptul, sunt sursele de inspiratie. Am sa caut sa citesc lucrarea lui Eliade referitoare la Mesterul Manole si poate revin cu update-uri.


  30. Rasvane, m-am ţinut cu mîinile de burtă, te scot responsabil pentru pulsul meu de 96 acum!

    CNI, substituţia nu este singura paradigmă prin care poate fi înţeleasă jertfa lui Cristos… uitaţi-vă la metaforele folosite de ap. Pavel

    Da, l-am ascultat de mai multe ori la curs, Ciprian, fascinant, într-adevăr, nu am fost de acord cu falsele etimologii de genul antropos si altele ca acestea.

    Oricum şi cînd spunea o prostie, o spunea bine şi cu convingere.

    Plus că recita pasaje întregi în franceză, în germană, din memorie…

    Nici eu nu cred în intuiţii de genul asta, aşa cum nu sînt de acord cu răstignirile din Peru de fiecare Paşti, dar asta-i altă problemă..

    Sursa este comună.. ritualul păgîn.

    Şi acum se taie o găină la temelie prin oltenia, dar nu se mai îndură omul să pună găina întreagă acolo, o mănîncă lucrătorii care vin la casă… prea scump….
    mai scumpă găina ca femeia…


  31. Ca nu-i singura paradigma stiam si eu. Este insa paradigma protestanta, par excellence.


  32. Razvan,
    n-am mai ras cu lacrimi de mult,
    doi ochi albastrii…ba or fost odata pline…


  33. Despre cât pretuiţi, voi, femeia, se vede din cinstea pe care o acordaţi Maicii Domnului; sau din spusele unui NP, sincer, cum că ar fi făcute numai pentru pat…
    Pătrăţosule, chestia aia cu popa o gasesc eu, sa am vreme să dau un search pe blogul tău, tu ai zis că „iar o să sară popa ăsta”. Sau aşa ceva…nu am vreme să caut acum..


  34. Ridică-te, Ştefane, şi vezi-ţi pătrăţeii!…Ce blasfemii scot pe blogură!…


  35. Mi-e greu sa intru in spiritul vostru cam bascalios nitel pentru mine, dar analiza lui Marius asupra lui MM (interesanta ar fi asocierea cu MM-eul nostru din fotbal!) mi se pare excelenta dintr-un punct de vedere: noi romanii suntem superficiali cam in tot ce facem, dar n-am recunoaste asta in ruptul capului. Mai bine cautam sa innobilam chestia asta cu diverse alte interpretari. De-aia nu innainteaza cam nimic din ce facem noi decat foarte incet. Si nenorocirea cea mai mare e ca aceasta superficialitate se manifesta si in relatia (individuala si colectiva) cu Dumnezeu.


  36. Marius cred ca daca Bruce Willis ar fi jucat in Titanic nu s-ar mai fi scufundat !!
    S-a nascut prea tarziu pentru Ana…


  37. Elisa, ochii ăia albaştri s-au uscat de mult… nimeni nu pune două prune stîrcoşite şi uscate pe o etichetă de ţuică… ai văzut vreodată cum arată prunele din borhotul de ţuică şi cum miroase… aia-i reclamă..

    Pentru cine nu ştie… ţuică din găinaţ de găină… să vă spun reţeta?

    Bine, piatră, caută, îţi spun eu unde era, la chestia cu Cezar, era ironic, aşa spun ei, spuneam cam ce ar spune susţinătorii lui Cezar..

    A propos, te revolţi că îl atac pe inexistentul M.M. dar nu te revolţi că a fost atacat Domnul şi Mîntuitorul Tău, pe care îl slujeşti, de ce?

    Nu-i băşcălie, Akka, e „spirit ludic”, cuvintele „blogger” şi „serios” se pare că sînt în relaţie de antonimie 🙂

    Noi căutăm să înnobilăm o legendă cu interpretări fatasmagorice în loc să ne înnobilăm pe noi,, prin caracter, prin formare, prin educaţie, prin transformare sprituală.

    ha, ha, ha, e bună pentru începtul zilei, Acidutu!


  38. E drept, Pătrăţosule, doar Voi – NP – căutaţi să vă innobilaţi. Toţi ceilalţi sunt nişte mişei şi păgâni: lume, lumeee!…


  39. Nu mă revolt la chestia aia pentru că ai preluat-o pentru rating şi nu-ti fac jocul! Şi ai grijă că ţi-am cerut ceva şi nu te ţii de cuvânt!!!


  40. Citind toate aceste comentarii pe marginea temei propuse, imi dau seama ca suntem atat de mioritici si de romani pana in maduva oaselor! Iar miturile ancestrale pe care le apreciem sau le criticam, cautand sa le intelegem cat mai bine de altfel, sunt tocmai cele care ne caracterizeaza cel mai bine. In locul ciobaneilor rosi de invidie cu turmele lor, acum ne referim la alte „turme”. Cand de fapt ar trebui sa incercam sa fim tocmai mai toleranti, mai intelegatori unii cu altii. Oricum, nu vom demola noi aceste mituri ancestrale. Ele sunt tocmai temelia fiintei noastre nationale. Adica asta suntem! Ce e de facut? Sunt multe de spus.Am sa mai revin.


  41. draga Piatră, nu toţi ceilalţi, majoritatea … 🙂

    La ce nu mă ţin de cuvînt?

    Aşa-i, Alex, ne-au intrat în oase miturile.. sîntem mioritici şi manolitici


  42. Mioritici, manolitici… şi manelişti… din păcate…


  43. Si daca mai punem la socoteala ca romanii traiesc inca in neolitic… suntem si neolitici. Iata o treime desavarsita.


  44. „Eticul este ceea ce se întîmplă în spaţiul fraged, greu de sistematizat, cu norme nescrise şi cutume, care se află în legile propriu-zise.” (Andrei Pleşu)

    Mă întreb câţi procurori, advocaţi, ca să nu mai vorbim de parlamentari/legiuitori români înţeleg acest lucru? Eticul, depre el este vorba întotdeauna, oriunde şi oricând.


  45. Condensat: Eticul este ceea ce facem în spaţiul dintre legi. Atunci şi Aici se vede adevăratul caracter.


  46. Excelent, excelent citat.

    Am citit de la prima apariţie Minima Moralia cu sete…


  47. A nation which does not remember what it was yesterday, does not know
    what it is today, nor what it is trying to do. We are trying to do a futile thing if we
    do not know where we came from or what we have been about. Ours is a rich
    legacy. Rich but lost.
    -Woodrow Wilson (1856-1924)

    Trebuie sa ne uitam la istorie ca sa ne stim viitorul.


  48. Bun citat, Cristina, îl voi nota undeva… de fapt poate rămîne aici, e bine aici, numai să îmi aduc aminte unde l-ai pus…


  49. Acum am putea sa fim si tristi, doar ne despartim pentru totdeauna, Dar sa trecem peste Asta.

    Copaci, vă aşteaptă pădurile, duceţi-vă
    Ape, vă aşteaptă câmpiile, duceţi-vă.
    Duceţi-vă şi voi, preafrumoase şi iubitoare Ane;
    Mă iertaţi că nu v-am mai zidit de vii, am avut mai multă încredere în cărămizi.

    Obiecte, şi ceasuri, şi biblioteci, şi culori, şi meşteri iscusiţi,
    Care m-aţi ajutat, şi tu, soare, şi voi, munţi, scări pe care am urcat până aici, fără să-mi pese de înălţime: voi vă veţi îndepărta de mine, lăsându-mă să mă prăbuşesc singur de pe propria-mi zidire – aşa se cere tradiţia.

    Deci fugiţi cât mai repede, acum când eu mă fac că mă uit în altă parte…
    (“Meşterul Manole” – Marin Sorescu)


  50. Stiu ca-i cam off-topic, dar nu ma pot abtine. Ieri am fost la santier, iar calfele si zidarii mi-au zis ca Manole-i „lovit in aripa” si de-aia nu lucreaza. Nu prea intelegeam, eu nu le luasem scara, ce aripi? Mi-au povestit: Manole plecase la gara cu jumatate de ora inaintea calfelor si pana sa-l ajunga bause zdravan si-si luase si pentru drum, asa ca a ajuns la mine numai bun de pus la somn. Si-a dormit toata ziulica pana sa ajung eu acolo (17.30). …..


  51. Draga Octavian, dacă este şantierul tău te compatimesc, toţi meşterii buni au plecat în Spania, Italia, Germania, la noi au rămas salahorii…

    Poate că pînă se schimbă complet tehnologia de construcţii şi moda arthitecturală se încheie şi clădirea..

    Românul nu este constructor, el s-a născut poet, neamţul s-a născut… harnic.


  52. Cladirea s-a cam incheiat, acum sunt la tencuieli interioare. Scuze dac-am fost deplasat cu aluzia la visele lui, nu vreau s-o gasesc fresca, asta ma gandeam.


  53. […] aștepta vreodată la lumina cunoștinței? Într-o țară în care mituri și legende ca Meșterul Manole și Miorița sînt celebrate ne mirăm că președintele se de-servește de Aliodor și de […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: