h1

Astorgoii…

Ianuarie 11, 2008

Astorgoii sînt o specie pe cale de apariţie, astorgoii sînt nişte mutanţi … Astorgoii sînt printre noi! E plină ţara! Plină lumea! Cum îi recunoaşteţi? Au ochii roşii, privesc în gol, gesturile puţin întîrziate….sînt „oamenii vremurilor din urmă, cărora le lipsesc ……. Astorgoii sunt oamenii care capătă privirile sticloase împrumutate de pe ecranele televizoarelor. ”

Apatie şi entuziasm sunt două cuvinte greceşti care numeau stări de spirit ideale, promovate de diferite şcoli antice de gîndire:

1. La sceptici, aphateia însemna lipsa de suferinţă, stare ideală care se poate obţine atunci cînd nu te ataşezi de lucruri, pentru că lucrurile oricum nu sunt reale, iar dacă sunt, totuşi, reale, ele sunt incognoscibile. Dacă nu te ataşezi de aceste lucruri, răsplata este ataraxia, netulburarea, apatheia, lipsa de pătimire şi suferinţă. A ajuns astăzi ca apatia să însemne nepăsare, o amorţeală vizavi de orice se întîmplă în jur, dar nu numai. Propunem aici ideea că apatia înseamnă şi o nepăsare faţă de ceea ce se întîmplă  în interior.

2. La Platon, în dialogul Ion, Socrate vorbeşte despre Ion ca de un entheosiasmos, antrenat fiind de o putere divină care te pune în mişcare la fel ca piatra magneziană, adică magnetul care atrage inelele de fier şi le dă puterea de a face ele însele acelaşi lucru faţă de altele, întocmai ca piatra magnetică faţă de primul inel. Entuziastul este cel care este „insuflat de zei”, purtătorul unei puteri – puterea inspiraţiei.[1] Astăzi termenul a ajuns să însemne entuziasmul romantic, elanul vital al eroului gata de acţiune şi sacrificiu.

Aşadar, apatia, stare de desprindere de cele lumeşti şi văzute, nu însemna deloc stare de nepăsare, iar entuziasmul vechilor greci era mult mai aproape de definiţiile pe care apostolul Pavel le dă bucuriei inspirate de Duhul decît de entuziasmul eroului din epoca romantică.



[1] Platon, Dialoguri, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1922, p. 231.
Am scris acest text în urmă cu vreo 3 ani… că tot am discutat despre tembelizor şi televiziune…

Avertizare: este un text religios 🙂 , dar s-ar putea să vă intereseze pe unii, este despre nesimţire şi entuziasm…

Iată continuarea AICI.

20 comentarii

  1. Mai lasa-ne, esti obositor! In plus, ai mai aratat cum esti in disputa cu cezar paul!


  2. Draga Arisokeles, eu sînt tot aici, tu ai venit p-acilea, n-am intrat eu în ograda mea, tu în a mea…

    Fii sănătos! Sînt sigur că ştii cum se face cu mouse-ul şi cu tastatura, click pe alceva şi „te odihneşti”.

    Numai bine!


  3. Mai mult. Ma gandesc la Biserica primara. Se pare ca in Fapte 1 aproape ca nu mai pot fi „tinuti in frau”. Erau in „block start-uri” gata pentru alergare. Dar veneau dupa 40 de zile cu Isus, un Isus viu care schimba sisteme de valori (chiar daca asa cum au fost invatati mai de mult asteptau „Imparatia lui Israel”), un Isus care va reveni. Cred ca de aici pasiune, entuziasm.
    Ce ne facem azi, cand aceste ingrediente indispensabile unei Biserici sanatoase lipsesc?
    Si eu cred ca avem nevoie de „o cura de dezintoxicare” de 40 de zile cu Isus. O cura care sa ne duca „ad fontes”. Si aici nu ma gandesc la „nu lua, nu gusta, nu atinge…”, ci la valorile fundamentale ale Imparatiei care nu se schimba.

    Marius ma bucur de blogul tau. Avem nevoie de asa ceva.


  4. trebe sa recunosc ca m-am regasit printre astorgoii tai… bineinteles ca mi-ar fi foarte usor sa dau vina pe cei din jur, pe societate, familie ca am fost crescut si educat de cartoon network si ocazional, da` rau de tot ocazional, de ceea ce mai auzeam pe la biserica…
    astazi din cate am inteles e ziua de post mondiala pentru tineret si trezirea spirituala… si nu ma pot abtine din ironie cand zic ca ne rugam, postim, credem, dar nu schimbam nimik in noi astfel incat sa lasam Duhul sa lucreze…
    oh, pacatosul de mine…
    restu` sunt detalii… detalii…


  5. Arisokeles, ti-am vazut preocuparile. Ti se pare ca esti original, sau ca ceea ce postezi tu este mai interesant….recunosc ca tine totusi de gust sau de obsesii….este si secsul ceva pe lumea asta…. poti de exemplu sa vezi si la astrogoi aceasta fascinatie. Poate postezi ceva despre viata secsuala a astrogoilor.


  6. Fane, good point referitor la cura de dezintoxicare… problema este că nu toţi sîntem de acord cu semnificaţia expresiei „ad fontes”

    Printrenori, am scris „din propria experienţă” 🙂


  7. FAin articolul!
    La revolutia media, cred c-ar fi nevoie de o contrarevolutie – una spirituala, in care renuntarea (fie si partiala) la „cutia idiotilor” sa fie doar unul din aspecte.
    Deci…ma declar „contrarevolutionar”
    🙂


  8. Fă siglă şi un drapel, Dan H. mă înscriu .


  9. Vergile, nu esti tu cumva ala de-a coborit in Infern cu Dante ? Nu ? Scuze.La astrogoi nu ma pricep. Dar te invit, te rog, ai cuvintul !


  10. Aristokeles
    recunoaste ca-n disputa cu Cezar Paul, noi astia, „epigonii” care tot comentam pe aici am fost mai acizi si incisici / canini / molari, decat Marius.
    Noi l-am amenintat ca-l calcam cu masina, nu?
    Rasvan in Alesd, eu in Arad…
    Stai mai intai sa-mi iau carnetul si masina, si apoi sa vezi…
    🙂


  11. of of…spelling-ul asta…
    „incisivi” am vrut sa spun….


  12. interesanta aspect. Astorgoii cu priviri sticloase. Una peste alta, televizorul ne suplineste parintii si educatia intr-un mod care „ne gadila urechea” intr-un mod neplacut. si nedorit


  13. Dan H. te-ai molipsit de la Rasvan? 🙂

    Da, sînt de acord, eu am fost mult mai „bun” decît voi, poţi să o mai spui o dată? 🙂

    păi, Josh, cum altfel crezi că îşi linistesc părinţii copiii în ziua de azi? le pun Cartoon Network în creier şi stau ca hipnotizaţi şi după aia te miri că trag cu puştile după noi?


  14. De cand scrie Josh McDowell in romarcaneste (contopirea dintre romana si amercaneste ) ?


  15. Cum am mai zis. Un deliciu. Multumesc Marius.


  16. Am fost scurt??? Nu pot sa cred! Sigur is eu? 🙂


  17. Marius,
    bravo pentru eseu.

    Cu adevărat trăim într-o lume a astorgoilor, unde infuzia de „massmedia pe sticlă” ne depersonalizează şi excită spiritul războinic. Eu însumi am dus o luptă cu acest fenomen. Am scăpat de televizor, dar acum depind de calculator :).

    Cum spuneam, îmi place cum dezvolţi tema (în eseu) şi aşi vrea să folosesc unele idei într-o predică-studiu în biserica unde slujesc (bineînţeles dând credit autorului şi numai dacă îmi dai acordul).


  18. You are welcome, Logik, Maxian, şi altă dată…

    Maxian, poti sa faci ce vrei cu informaţia, eu sper că unele idei sînt de la Duhul, aşa că dă-i credit Lui, lasă-mă pe mine, nu mă pomeni în predica ta…. numai pe Domnul


  19. Thanks!
    God bless you!


  20. […] Astorgoii au mîini, au picioare, n-au simțiri. Ce credeți că discută prima dată un grup de astorgoi cînd văd o fotografie ca aceasta? […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: