h1

Cine este Răsvan Cristian? 1 din seria „deconspirări” :)

Ianuarie 11, 2008

Zilele acestea Rasvan a fost foarte foarte activ pe blogul meu. Scrie tăios şi cine-i întră în condei nu scapă fără să alerge strigînd: „luaţi-l de pe mine, că-l omor!”

Cîţiva talibani de-ai noştri şi de-ai altora, care au nimerit din greşeală la sfîrşitul anului trecut şi începutul acestui an pe aici, au devenit dintr-o dată pacifişti, strigau „make love, not war”, cu o floricică în colţul gurii, după ce au dat de Rasvan, care ne-a apărat pe toţi de mojicie şi de proastă creştere, de comentarii vitriolice şi de farisei deghizaţi în sfinţi de promenadă, cu o iscusinţă demnă de un muşchetar. M-am simţit apărat de un ofiţer! 🙂

Unii dintre voi, delectaţi de calambururile şi spiritul său ludic l-aţi îndemnat să îşi facă blog! Nu-i o idee rea. Vreau să îi fac o supriză la sfîrşitul acestui comentariu 🙂

I-am cerut permisiunea să mă lase să îi fac cunoscută adevărata faţă. Să mă lase să îl deconspir. Vă veţi convinge, cu adevărat este o deconspirare.

Rasvan este un tip cu o inteligenţă foarte ascuţită, are un condei foarte bine cultivat şi, mare mirare, pentru un medic de provincie, citeşte, este la curent cu tot ce se întîmplă în „marea cultură” românească şi nu numai… (după părerea mea, destul de mititică încă, aia românaesca, hai să îi spunem… adolescentă… )

Are o viaţă demnă de un roman. Îi sugerez să se apuce de scris. Cu siguranţă scriitura lui va fi gustată. Nu-i deloc tîrziu pentru o strălucită carieră scriitoricească…

Iată aici povestea lui. Poate urmează şi alţii.. .Sînt sigur că mărturiile voastre ar ajuta pe mulţi dintre cei care mai vin prin Cafeneaua Pătrăţosului.

Rasvan este primul care a avut curajul. Sper să urmeze şi alţii… că tot este moda deconspirărilor. Puteţi interacţiona liber cu el prin comentarii.

rasvan-cristian.jpg

În spatele lui este Ozana cea frumos curgătoare! Trebuie să stai pe acolo ca să scrii precum Creangă. Spumos. În mărturia care urmează este foarte sobru, serios, un alt Rasvan faţă de cel pe care îl ştiţi din comentariile înţepătoare uneori…

Poate că tocmai de asta merită să ne cunoaştem şi … altfel între atîtea pătrăţele şi bucăţele de feţe, ascunşi sub nickname-uri şi porecle…

Iată:

Draga Marius,

Iată răspunsul meu. Incerc sa fiu cat mai concis si fara comentarii, pe fapte, barbateste.

Marius, ma doare cumplit cand ma gandesc ce am fost inainte de a fi iertat la crucea Domnului meu.

Doamne, ajuta-ma!

M-am nascut in 1953, 30 decembrie, in Bucuresti. Am fost singur la parinti.

Am copilarit mai mult la Braila, la bunicii din partea mamei, Sezonov.

Am facut liceul la Mihai Viteazu, unde am avut mari profesori, cand inca traiam in deceniul de aparenta destindere ideologica.

Am absolvit medicina tot in Bucuresti si am dorit sa plec in provincie, sa-l infrunt pe tata.

Tata a fost un mare om de stiinta, cercetator, imunolog, dar era ateu si a terorizat-o pe mama, baptista, curata si frumoasa. Nu a oprit-o insa niciodata sa mearga la biserica si nici pe mine.

Am plecat la Targu Neamt. Inainte de plecare, m-am casatorit cu o colega de facultate, care a venit la mine dupa un timp, dupa ce a gasit post.

Am ajuns la Targu Neamt pentru ca la Piatra Neamt era medic fratele mamei. Matusa mea era pediatra. Nu am vrut sa stau in acelasi oras cu ei, pentru ca voiam sa fiu total independent.

Am cerut sa ma repartizeze la tara. Am ajuns la Raucesti, la 9 km de Tg. Neamt.

Toate examenele de titularizare au fost suspendate de Ceausescu in acei ani.

Acolo am avut copiii, un baiat si o fata.

Nu am fost membru PCR.

La primul examen dat in 1990 am luat un post in Bucuresti. Am fost 10 pe loc.

A luat si sotia mea de atunci.

Am revenit in Bucuresti.

Dupa 6 luni, desi rezident, am inceput garzi pe linia intai la Coltea.

Am trait in medicina de mic si prof. Bruckner ma stia de copil.

Am terminat specializarea printre primii. Nu am vrut sa raman in invatamant, am ales alta cale.

In timpul specializarii, am avut colega o doctorita care lucra la SPP. Mi-a propus sa vin la ei, cu salariu mare.

Am devenit ofiter superior in SPP. Fiind bine pregatit, am devenit vedeta corpului medical. Am devenit curand medic la presedintele de atunci, Ion Iliescu si, la nevoie, al sotiei sale.

L-am insotit si in concedii, nu si in strainatate. Am inteles ca pentru 5 cadre din vechile structuri, trebuia sa fie un om nou, fara dosar, curat si bine pregatit.

Am divortat fiind integral vinovat. Am inselat-o si i-am spus. Nu ne certaseram niciodata. Nici atunci. M-am mutat la parinti. Am pastrat legatura cu copiii.

Dupa doi ani, am avut un accident de masina la servici: era martie, masina mergea cu viteza, am derapat pe piatra cubica peste care ninsese si inghetase si cei din fata, soferul si o colega, stomatolog, au murit in noaptea aceea la spital.

Eu eram pe locul din spate, dreapta, asa-zis “al demnitarului”.

Niciodata nu mai statusem pe locul ala, imi placea in fata sa glumesc cu soferul.

Am fost bucati dar am scapat cu viata.

Cand se schimba vremea am dureri cumplite de cap, de la fractura cervicala partiala la C5.

Cand am revenit, am cerut sa plec de la presedinte. Eram deja la Emil Constantinescu.

Oricum nu-mi placea si el incerca sa scape de toti cei care lucrasera cu Iliescu. Pe Iliescu, ca om politic, nu-l sufeream dar ca om m-am atasat de el.

Ca ofiter SPP nu trebuia sa ma atasez de nimeni. Cand s-a intors dintr-o calatorie, plecasem deja.

Am cerut sa fac parte din echipa de antrenament anti-tero. Facusem pana in anul 3 de facultate sport de performanta, atletism, semifond si eram un alpinist pasionat. Am facut misiuni dupa misiuni, antrenamente, munti, viata fara capatai, femei si petreceri. Fumam deja mult.

Marius, fac o pauza. Iti trimit asta si voi continua dupa putin timp

Va urma…

Anunțuri

87 comentarii

  1. Si eu, care, in naivitatea mea credeam ca „nikname” este tot una cu porecla ….


  2. nickname ti-l iei tu, porecla ţi-o dau alţii, Geo, uite la mine, dacă ar fi fost să îmi iau eu nickname, mi-aş luat ceva mai frumos decît pătrăţosu… asta-i porecla pe care mi-au dat-o studenţii…


  3. Domul nu are si o fotogrfie din tinerete ? De la sortat cartofi ? Sau depanusat porumb ?


  4. RASVAN, nemul asta SEZONOV e mare ,sotia fratelui Alexa era Sezonov, si eu am ceva rude care sunt din acest arbore genealogic.


  5. Se pare că Rasvan s-a ascuns! 🙂


  6. Eee…! Se poartă şi prezentări? Interesant.
    Răsvane, îmi pare bine să te şi văd, să văd chipul de după spiritul jucăuş al scrisului.


  7. E…tare, omul! Mă rog Bunului, Domnului, şi Preacuratei Maicii Sale, să aleagă Ortodoxia!


  8. Camix, nu vrei să fii următoarea? 🙂
    Să nu cumva să se spună că sînt misogin, la cîte mi s-a mai spus… asta ar mai lipsi, de fapt şi asta s-a spus 🙂


  9. Pt. Elev: sotia fr. Alexa a fost verisoara primara a bunicului meu. Fam. Sezonov este risipita in toata lumea, pana si in Australia. Multi sunt in America. O familie numeroasa care aslujit pe Domnul acolo unde a ajuns.

    Marius, daca te faci gaina, mie-mi vine sa ma fac strut 🙂


  10. Mă „tem” că a ales deja, Delavad! Welcome back!
    Am văzut că ţi-ai sinucis şi cel de-al doilea blog.

    Ar trebui să se pună un premiu pe capul tău ca killer de bloguri..

    5
    4
    3
    2
    1
    0
    Tararararararatam!
    Iaaaată-l a apărut …iiiiiiiinviiiiiiitaaaaatuuuul nostru: Rasvan Cristian.

    De aici încolo vă las în compania lui.
    Doar ştiţi că se descurcă 🙂


  11. tare’i si delaVad:), cum vede ceva de valoare cum trece in lista de rugaciuni. parca e la cumparaturi.


  12. Vaaai, Marius… 😳

    Nu ştiu dacă aş avea eu ce căuta pe scenă aşa largă. 🙂 Ar trebui să duci muncă de lămurire dacă într-o zi te vei gândi serios să. 🙂


  13. Tinand cont ca avem nevoie de oameni valorosi nu uitati sa-l teceti in lista de rugaciuni pe Razvan. God bless you all.


  14. Staţi că ce este mai tare abia urmează… 🙂

    Omul a avut o întîlnire de gradul III..


  15. ioiiiiiii
    fain 🙂
    cred ca ar trebui sa ma alatur si eu comunitatii 😉
    fain, fain….


  16. Eu mă distrez între moarte şi Viaţă, s’ar putea ca lista mea să fie cea bună!…


  17. Razvanele, cum am mai zis-o: sa ne traiesti!!! 😀
    interesanta viata ai avut! ce specialitate ai facut? ti-ai dat copiii la medicina? daca da, banuiasc ca-s in alt oras, nu? 😉

    m-ai destins intotdeauna cu comentariile tale,multumesc!
    astept continuarile! sper sa nu pierzi din farmecul condeiului prin gestul Patratosului!

    si te rog sa pastrezi „Te iubesc” – stii tu care ; – oricum era pt tine! 🙂


  18. Patratosu’ – n-am prea inteles paragraful 2(doi) din aceasta postare.
    Facem exegeza pe text? 😀


  19. care? care paragraf?

    pentru gestul asta l-am luat cacomplice pe Rasvan 🙂

    n-am făcut-o nici de data asta de capul meu pătrat!

    ah, am înţeles paragraful 2, nu era cu NICI UN FEL DE ALUZIE la blogul tau sau la postul tau,
    mi-au venit in cap vreo trei personajii de pe aici, doi sint deja moderati, care după ce mă spurcaseră în toate felurile… şi s-apucaseră „să prade”

    după ce şi-a dat Rasvan camaşa jos şi şi-a încordat pectoralii puţin… au început să alerge prin cafenea cu batistuţa a „predanie”

    Mai ales la posturile despre fosta securitate şi despre deconspirare a fost un deliciu…

    De asta mustăceam, că Rasvan vorbea ca unul care ştia cîte ceva, nu ca unii dintre noi care doar intuim unele lucruri..

    Şi tu ai fost un deliciu, Cipriane, am o surpriză de proporţii pentru tine special luni! Şi nu numai pentru tine, pentru toţi cei interesaţi de clasice…

    Se pare că medicii scrie mai bine decît noi aştilalţii, păstorii care ar trebui să lucreze cu cuvintele şi Cuvîntul… 🙂
    Se pare că doctoraşii noştri sînt mai interesaţi de cultură şi citesc mai mult decît noi ăştilalţii care ar trebui să hrănească populaţia spiritualiceşte vorbindă 🙂

    Mi-a roşit de mai multe ori obrazul şi tastatura cînd am văzut cum se esprimează (nu mă refer la ortografie, că aici nu e regulă, şi eu le sar), mă refer la ideaţie, al conţinut… m-am roşit de mai multe ori cînd am văzut cum se exprimă unii cu pretenţiuni..

    Să ne trăiţi doctoraşilor!


  20. Rasvan, nu-mi veanea să cred ca eşti tu! Parcă eşti totuşi oleaca altfel dacât când jucam tenis de masă pe uşa aia veche, în curtea de lângă malul gârlei… Da parcă tot acum îmi placi mai mult. Fă-ţi blog, vin şi eu să te comentez în versuri…


  21. Are deja, Ionatan, dar nu ştie 😉


  22. Delavad, multumesc si m-a impresionat ce spui despre alegere. As vrea sa traiesc viata crestina cu intensitatea acelor credinciosi descrisi de Steinhardt in Jurnalul Fericirii, unde nu avea nici o importanta din ce religie trinitariana erai. Daca am fi amandoi in aceiasi celula, detinuti pentru credinta, am fi adevaratii ortodocsi ai lui Dumnezeu, pentru ca IL iubim la fel de mult. Pe mine EL m-a iertat mai mult, pentru ca am pacatuit cu mult mai mult decat tine.


  23. Cipri, specialitatea este medicina interna. Copiii sunt studenti la Relatii Internationale, nici vorba de medicina. Am mai trecut pe la tine cand dormeai, n-am lasat urme, dar am sters toate cele de pe rafturi. Am sa aduc o cana plina de agape, o Cana…


  24. Pe cand continuarea d-le Rasvan ?


  25. Ionatan, daca blogul ar putea sa te stranga in brate, acum mi-as face doua! Nu stiu daca Delavad are vreo icoana care plange, dar eu am una la care nu ma inchin, dar care face versuri de lacrimi.
    E set-bol, stii? sau nu mai tii scorul?


  26. mîine continuarea 🙂


  27. Interesant, super, wow, mamaaa.

    Acum inteleg cate ceva din originea siritului taios, impachetat in cultura aristocratica si sustinuta de si cu nerv.

    Rasvan, sa ne traiesti, don’ doctor.

    Abea astept partea a II-a.

    Marius, multe multumirii pentru acest real story, dar si lui Rasvan ca ni se „descopere”.


  28. cititi paginile lui Aurel Popescu
    la centrul de istorie si apologetica…f.importante


  29. Elisa, nu te supara pe mine…
    Eu nu dau personajul Rasvan, inspirat din realitatea apropiata, pe personajele de la centrul extrem…

    Chiar ca, pentru mine, ce-a postat Marius, a facut aproape neinteresant blogul cu apologetica…


  30. da,noi descoperiri si la Daniel Mitrofan..


  31. elev,dar precis e ceea ce „te” intereseaza…si apoi banuiesc ca mai e loc…:)


  32. „Are o viaţă demnă de un roman. Îi sugerez să se apuce de scris. Cu siguranţă scriitura lui va fi gustată. Nu-i deloc tîrziu pentru o strălucită carieră scriitoricească…”, spunea Marius mai sus.
    Cred că are dreptate.


  33. Sa traiesti, Razvane. Mi te-am inchipuit mult mai tanar decat ne-o spune data nasterii. Nu banuiam nici ca ai o poveste asa neobisnuita. Ma gandeam: iote, un rezident cu ochii pe internet, intre doua garzi mai face cate o injectie bashicatilor de pe blogul lui Patratosu. Ca in tratamentele de alta data cand ii taia sub limba sa le scoata sangele rau afara.
    Abia astept continuarea. Mai ceva decat astepta fii-mea „Anatomia lui Grey”.


  34. Pety, eu nu stiu daca am sa rezist si la partea a doua 🙂 , daca la asta e „descopera”, acolo e „deconspira” 🙂 dar multumesc lui Dumnezeu ca are un final minunat pentru mine. Nu-ti pot spune cat imi e de greu sa ma inteleg, cel care am fost. Experienta mea este despre CUM NU TREBIE sa fie cineva. Mai bine ma facea mama baba proasta sa ma duc usor in cer sau… macar student la Marius 🙂


  35. scuze eram cu gandul la „elev” si…?


  36. Cubuletz, cam asa a facut si Marius cu mine, episodul de disectie „Anatomia lui Greul”!

    Acum am cateva zile de concediu si caut loc de bagat capul in nisip, dar nu dau decat de ouale pe care le-a facut Marius pe cand era gaina, si alea congelate. 🙂


  37. Maxian, de cand cu Cezar 🙂 sa nu mai aud de roman! 🙂


  38. Multumesc Marius si astept cu nerabdare continuarea.
    Este intradevar ceva foarte necesar de citit pe blogul lui D.M.


  39. Rasvane, acum vietuiesti in….Bucuresti ? sau provincie ?


  40. Albcavarul, de trei ore nu mai vituiesc deloc! 🙂


  41. As fi vrut sa sar peste delirul lui acest delavad….. nici nu stiu de ce te mai chinui sa-i explici, Mariuse, ca Razvan a ales deja. E un non-sens ce spune delavad. Pentru ca daca Razvan nu ar fi facut deja alegerea, sau(ca sa fiu si mai clar si mai rau) daca alegea ortodoxia, nu mai exista schimbarea din viata lui Razvan, nu exista aceasta marturie impresionanta si nu l-am fi stiut pe Razvan cel de azi. Dar merita sa citim continuarea si mai bine sa-l lasam pe el sa-i explice lui delavad, ce si cum si de ce.

    Dincolo de asta, sunt de-a dreptul impresionat de ce citesc. M-am gandit sa tac si ma bucur de aceasta frumoasa si binevenita „descompirare”, dar n-am putut tacea; asa sunt sangvinicii, se manifesta, vorbesc mult si tare, si cand scriu, scriu mult si se si repeta 🙂 Atat numai desconspir ei eu acum 🙂

    Ma bucur Razvane, ca pot sa te vad si sa te citesc, si ma bucur de aceasta „desconspirare”. Da, sunt si descospirari de care te bucuri. Cu inima, cu mintea, cu tot. Ca la alealalte de care s-a tot vorbit si scris, era de plans si de durere, nicidecum de bucurie.
    Cum se face ca in cazul unor „statui” – ca sa-l citez pe Marius din alt post, cu o viata de „slujire si realizari pe ogorul…” si toate cele, cand sunt desconspirate si afli ca unele de fapt nu au fost niciodata statui ci doar sperietori de ciori, simti asa o povara in stomac (pur fiziologic vorbind, povara din aia care trebuie sa o dai afara…) si te ustura sufletul. Iar cand citesti despre cate o „desconspirare” ca cea a lui Razvan, te bucuri vazand mila, indurarea si frumusetea lui Dumnezeu. Si doar anticipez, dar parca vad ca ce urmeaza ma va lasa speechless. Si am sa va spun ca m-a lasat speechless 😀 (ca sangvinicul iti spune si ca nu are nimic de spus 😀 )

    Anyway, multumesc Razvane, si astept cu nerabdare sa mai citesc si sa ma minunez de „what a Great God we serve” – ca sa-l citez pe Zig Ziglair.

    P.S. Stiu Marius, …iar am scris mult. 🙂 Am zis ca „postesc” de la bloguri, dar so far, not a chance. Sotia imi zice ca deja observa o „blogo-dependenta” la mine. 😀


  42. Ai dreptate Rasvan. Mai mult face finalul, cand se face inventarul.

    Sa sti ca se merita sa ne povestesti. Cel putin pentru mine.


  43. Logik, daca macar unul din pacatele nenumarate pe care le-am facut, le faceam in viata de acum, in ideea ca se va inmulti harul, as fi fost un om pierdut. Ma gandesc ce cumplit este sa fumezi, sa bei, sa curvesti, sa-ti abandonezi familia DUPA CE AI PRIMIT IERTAREA LA CRUCE, esti membru in biserica Lui, in trupul Lui. Dar adevarul te elibereaza, El te elibereaza. Stiu ca doresti ca adunarea alesilor lui sa fie curata. Pe mine Dumnezeu m-a strivit inainte de a veni la El, multumesc Lui ca ma pazeste sa-L necinstesc acum! Dar anii fara Domnul nu mi-i mai da nimeni inapoi. Daca mie, care sunt nimic, si-mi aratati dragoste si intelegere, dar cei care ar avea de marturisit, si-i cunoastem: marturisirea lor ar face miracolul trezirii, si multa dragoste ar primi din partea nostra!
    Logik, Domnul m-a iertat dar e o anume durere pe care o port si numai in Cer nu o voi mai simti!


  44. Pt. Calin: ar trebui sa ma rog neincetat pentru cate rugaciuni a facut mama pentru mine, cand eram cazut. EU ar trebui sa ma rog pentru toti cei care sunt cum am fost eu!


  45. Pt. Geomarz: poze nu ne faceau, dar sa stii ca ne scoteau in fiecare dumninica, tot dispensarul, la cules porumb, pana dadea zapada. Oamenii stateau pe lavite, in fata portilor, cu mana la gura, si-i injurau pe comunisti ca ne pun sa facem pacate muncind in ziua Domnului. Oamenii de la Raucesti, batranii care mai traiesc, stiu ca asa e: caram sacii cu asistentele, infirmiera, vizitiul, cot la cot. Am poza in minte, dar nu pot sa ti-o dau!


  46. Camix, tu faci cadouri frumoase pe bloguri care nu mai sunt 🙂 tu plangi util si cu masura pentru ca nu doresti inecul pacatosului 🙂 si te bucuri ca ma vezi, da’ sa stii ca ma ascund de rusine sub podu’ ala, dupa ce adoarme Marius! Desi, Camix, eu cred ca Marius nu doarme pentru ca are trei ochi, ca soacrele! 🙂


  47. Rasvan,
    observ că nu dormi (nici eu 🙂 ) …
    Este impresionant ce povesteşti. Mărturia ta îi poate ajuta pe mulţi (deja mă rog pentru asta – te-am trecut pe lista de rugăciune, aşa că o să te „bârfesc” Domnului 🙂 – în sensul bun 😉 ).

    Domnul să te binecuvânteze!


  48. Daca Rasvan Cristian a fost ofiter SPP si medicul presedintelui Iliescu iseamna ca stie mult mai multe deca banuim noi.
    imi place prima parte a acestei deconspirari, astept a doua, poate a treia…
    la noi in Ardeal se spune: Domnul sa te aldeasca!
    asa sa fie!
    cu deosebit respect, cristi cozma


  49. Felicit si eu pe cavalerul Razvan! A facut ce trebuia!


  50. Felicitari fr Marius pt aceasta initiativa ziditoare ! Iti multumesc Razvan pt marturia ta si sa ne traiesti fericit ,fericindu-ne si pe noi .(asa cum ai mai facut-o in acest blog ). Am inca un om in ,,pomelnicul meu de rugaciune „. Domnul Dumnezeu sa te ocroteasca !


  51. Pety, nu vrei şi tu să fii „deconspirat”?
    Am făcut asta ca să înţelegem mai bine din contextul din spatele fiecăruia, nu întotdeauna ceea ce calificăm „răutate şi ironie” este asta. La Rasvan este talent cu carul si, ca orice om hipersensibil, se apără uneori cu limba sa ascuţită.. La fel la subsemnatul..

    Povestile reale sînt cele mai importante, mărturiile de bine sînt acum, balsam la rana, Elisa, faţă de descoperirile din trecut.

    Şi uite, Rasvan a avut curajul să îşi asume tot trecutul iertat de Domnul

    Ha, Cubuletz, gînd la gînd cu bucurie… Abia aştept şi eu pe următorul, următoarea, dacă nu se apucă Rasvan de povestea vieţii lui, poate se apucă alcineva dintre voi să o transforme în roman.

    Draga RAsvan, studentii mei ajung foarte greu în cer, cui i s-a dat multe, i se cere mult.

    Logik, nu-i nici o problemă că scrii mult, dar ascultă-ţi soţia, ele sînt mai înţelepte ca noi.

    RAsvane, cicatricile rănilor vechi rămîn şi dor cînd este frig şi cînd sîntem loviţi de alţii peste ele, dar Domnul ne va da uitarea păcatelor în ceruri.

    Sper ca această istorie a fiului risipitor întors să fie o încurajare şi un exemplu pentru mulţi.

    RAsvane, Mai bine trei ochi, decît trei capete ca BAlauru! 🙂

    Wes, acestea sîn lucrurile pe care le degust cel mai mult, nu deconspirările cu forţa… Domnul să ne dea mai multe din acestea.


  52. Pt. Cristi Cozma:

    Am facut parte din corpul de medici care aveau atributii specifice in cadrul serviciului, inclusiv cele „profilactice” pentru presedinte, nimic in plus, lucrand in ture o perioada. N-am fost nici mai destept, nici mai prost decat ceilalti. La vremea aceea, nivelul meu teoretic de pregatire din acel moment era mult peste necesarul functiei.
    Pentru mine acel trecut este mort, cu tot ce presupui tu ca stiu eu mai mult decat stiu altii 🙂


  53. Wes si Maxian, multumesc pentru rugaciuni.

    Vezi, Marius, exista agende, dar exista si liste- de rugaciune, de data asta!

    Romoflorin, eu nu sunt cavalerul, eu sunt Sancho Panza 🙂


  54. Vai, Răsvan… am rămas fără cuvinte. De cum ai văzut, colectat, reţinut aşa (memorie de medic, pesemne) şi în aşa manieră… 🙂 Grazie pentru cuvintele astea.

    Nu, eu zic să nu intri sub niciun pod; ce ai spus aici îmi întăreşte credinţa; şi o anume credinţă din ea.
    Spuneam ieri unei prietene într-un dialog ‘ce e mai frumos decât să te simţi iertat?’.

    Marius are ochi, da, cam mulţi :-D. Tu, iară, ai multe deşte; cum poţi scrie atâtea comentarii? 😀


  55. Razvane sameni cu Sechelariu de la Bacau ????


  56. Patratosu, daca ne „desconspirezi” pe fiecare, inseamna ca ai devenit un fel de institutie??? 😀 🙂
    si daca da, cine e in spatele tau, cine te finanteaza??? 😀 😀 😀
    …glumeam!


  57. Wes, mie imi parea a semana cu Stefan Iordache!!!
    dar, dupa parerea mea, o versiune mult mai buna, poate chiar capat de linie ! – avand in vedere si ca e de-al nostru! 😀
    Sa ne traiesti, maestre! 🙂


  58. Camix, da, memoria numai de medic… 🙂 Sunt intr-un mini concediu, o zi pentru fiecare deget da la maini. Da’ pot sa scriu si de sub pod, ca bat wireless 🙂

    Wes, Carlos zis Sacalul avea mai multe fete…
    Crezi ca seman cu Sechelariu? … Stiu eu? 🙂


  59. Cipri, si cu Stefan Iordache? … Mai stii? 🙂
    Sa ai banii unuia, geniul celuilalt si sa fii mantuit, atunci as fi fara asemanare! 🙂


  60. Aaaa, deci aşa: şi tu cu bicicletă d’aia ce produce curent, activ computericesc oriunde?? 😀


  61. …asa ma gandeam si eu! doua din trei ai deja, nu? 😀


  62. Uite ce inseamna sa nu-ti faci chip cioplit!!!
    Si eu, care mi te imaginam cu totul altfel!

    Pareai a fi in genul colegului de clasa din ultima banca, de la geam, ager, istet, fasnet, care nu te iarta pentru nici o scapare. Te taxeaza la fiecare gest. Are intotdeauna ultimul cuvant. Oricum, imi place stilul.

    Multumim pentru ceea ce ne impartasesti.
    In spatele chipului se vad incercarile prin care te-a trecut Cel de Sus. Toate tintind spre glorie.


  63. Ce usor treci draga pety peste foarte realul ce reiese din ceea ce s-a petrecut nu cu multi ani in urma si care a afectat viata atator oameni, sa nu mai vorbim de viata cator din zilele de azi care s-au entuziasmat de oameni, asa cum te entuziasmezi tu acum. Nu ar fi mai intelept sa vezi lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu care ne atrage de atatea ori atentia sa avem grija cu oamenii, suntem mai schimbatori ca vremea, mai inselatori ca raul inghetat si inca departe de definitia recunostintei prezentata de bietele animale cu mult inaintea noastra la acest capitol. Imi pare rau ca trebuie s-o spun dar este putin jenant atat entuziasm si extaz fata de un inceput de povestire. Adevaratii eroi sunt unde nu te astepti la fel ca si rasplatirile, in bratele celor la care nici nu te-ai gandit.nu te supara si gandeste-te la ce spun.cu drag


  64. „mare mirare, pentru un medic de provincie, citeşte, este la curent cu tot ce se întîmplă în “marea cultură” românească şi nu numai…”
    Se pare ca sunteti pe cale sa descoperiti un fapt banal, la fel ca si in „buricul targului” si in „provincie” se nasc oameni.


  65. Dacă l-aţi fi văzut pe Răsvan prin 73, 74 (acum 100 de ani!), aţi fi spus că nu-i greu deloc să te faci don doctor… Atunci aşa am crezut, văzându-l, da mie nu mi-a mers.
    Acum mi se pare, citindu-l, că nu e greu deloc să fii copilul lui Dumnezeu…


  66. Aaa, ai dreptate Marius, Răzvan chiar are blog! E evident!


  67. Ionatan, stii ce-mi spune Carmen? Tariceanu a facut cadou o masina la cheie unei profesoare, Marius iti face cadou un blog, mie de ce nu-mi da nimeni nimic? 🙂

    Si eu am vazut cu stupoare blogul meu 🙂 si i-am spus lui Marius ca sunt la fel de blocat ca in primele 3 luni cand am luat catelul si facea pipi pe unde-i venea. Nu mai stiam ce sa fac cu el. Acum are 7 ani si face afara. Sper sa invat si blogul tot atat de repede cat a invatat el cum e sa faci ceva cu rusine, si unde… 🙂


  68. Vlad L, daca n-ar fi adevarat ce spui, as fi primul in mare impas. Pety bate seaua sa priceapa iepele tacute, nu ma lauda pe mine. Categoric, daca nu ajung la capatul drumului, fii linistit, pentru ca „si caii se impusca, nu-i asa”?


  69. Rasvane, nu poţi fi Sancho, locul este demult ocupat!
    Uită-te, dacă vrei să te convingi-…

    https://patratosu.wordpress.com/2007/06/07/un-posibil-raspuns-catre-un-imbecil/

    https://patratosu.wordpress.com/2007/06/09/post-scriptum-sancho-panza-e-normal/

    Doamne fereşte, Cipri, alţii au spus despre ei că e „instituţie”, eu niciodată… sînt complet anti-instituţionalizabil, asta este cea mai mare frustrare a colegilor cu mine…

    Don, da tu cum ţi l-ai imaginat pe Rasvan, cum poate cineva să scrie aşa „spumos” şi să nu arate ca el?

    Nu se poate!

    Raduprees, o spuneam cu ironie, deşi am făcut facultatea în bucureşti, am stat în bucureşti, tot un provincial am rămas.

    Draga Rasvan, blogul este pentru tine si Carmen… ca voi sînteţi una. Este un cadou pentru amîndoi… Dacă Natalia n-ar fi fost lîngă mine… n-aş fi rezistat la atîtea în anul acesta.

    Părerea mea este că este obligatoriu să fii căsătorit ca să ai blog şi să nu-ţi pierzi minţile 😉


  70. interesanta idee/a
    nu stiu cat de buna
    in sensul că…
    o să/va prindă/e.

    o zi buna!


  71. Mado, eu îmi doresc să ne prindă o zi bună!
    Pe toţi!


  72. Mado, nu pot sa ne mai prinda, la cat suntem de des-prinsi 🙂

    Cel mult, o sa ne prinda si mai bine! 🙂


  73. Rasvane ,
    imi place inelul foarte mult !!!
    In rest ,sa-ti iasa toate cum te astepti!


  74. Am citit viata acestui frate, sunt impresionat de felul in care lucreaza Dumnezeu. Ma bucur sa vad astfel de oameni schimbati de El.
    Cunosc un domn, nu dau numele inca, care a lucrat si el in perioada aceea in care ati lucrat dumneavoastra, el a fost parte din garda de corp a lui Iliescu, el dupa multe experiente cu Domnul, incercari tragice, s-a pocait si azi este un credincios care il predica pe Domnul. Este un har pentru cei care au ajuns asa departe, in functii inalte si apoi de acolo s-au intors la Domnul. Sa traiasca toti cei care s-au intors la Domnul !


  75. In naivitatea mea continui sa stept poze de la sortat cartofi 1972-4 sau depanusat porumb….
    ce sa faci, nostalgia!


  76. Nu ştiu cum aţi făcut voi, Geo, de aţi ajuns la cartofi şi la porumb, pe noi ne-a dus la struguri, la Cotnari… 🙂


  77. Sallut, Ciprian
    Nu te-am ami vazut de mult !
    Pozele le vreau de la Razvanel. Stiu eu din sursa sigura ca in anii mentionati s-au facut. Domniia lui era atunci numai student. Si nu se facea munca patriotica duminica. In zilele de lucru. Asa mi-au spus ai mei. Poate sa fi gresit ? La studenti vorbesc.
    Domiei tale, numai bine.


  78. Patratosule,
    Asa ne-a fost soarta. Depanusat perumb pentru unii dar praca altii au fost si la struguri.
    Si de citeva ori sortat cartofi.


  79. Dar domnul Rasvanica, os domnesc, poate nci nu a ajuns la asemenea munci josnice.


  80. BA, se făcea, se făcea şi duminica. Au încercat să mă ducă pe mine şi m-am opus. La fel la repetiţiile de la 23 august.
    Atunci am încurcat-o puţin cu diriginta de la Liceaul Cantemir din Iaşi care era de sociologie şi de marxism…

    Nici ea nu credea ce spunea… Mi-a făcut şedinţă utc de prelucrare…

    Ah ce vremuri, ah ce tupeu…

    Cînd i-am spus „Tata, care a fost omorît de securitate, m-a învăţat că duminica se merge la biserică.” a înlemnit.

    Şi acum îi văd faţa împietrită de perplexitate şi buza de jos tremurînd de nervi.

    N-am văzut de atunci niciodată o faţă aşa de clar împărţită în două.

    Partea de sus era albă, pietrificată, partea de jos, roşie…


  81. Iertaţi-mă, probleme genetice, de mic am fost rău… 🙂


  82. Patratosule,
    Sa nu ne certam, numai din atita.
    Ma refeream strict la domnul R. La care insist cu ce l-am rugart.
    In rest NO COMENTS. Fiecare cu experientle lui. Nu-i una mai breaza ca alta.


  83. Geomarz, cartofi n-am sortat in viata mea si nici cartofor n-am fost 🙂 Struguri am cules cu facultatea la Urlati, in anul 3, porumbul din ’86 pana in ’89. Nu eram din filmul „Cei mai frumosi ani”, eu cred ca ai nostalgii pe alte proiectii 🙂 cu Robert Redford poate…


  84. Marius, tu esti prea serios si trist, ma duc in poiata la mine… 🙂


  85. […] despre care aţi auzit în ultimele zile din “cafeneaua” mea, tocmai a acceptat blogul. După ce am terminat cu cele trei posturi despre el, m-am apucat şi […]


  86. my family is also Sezonov from Braila and Tulcea



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: