Avertizare: acest post nu are de-a face cu recenta dispută cu C.P.B.! Este urmare a unei discuţii purtate cu un prieten pe străzile dintr-un oraş din Nord-VEstul mioriticei noastre patrii…
Eram împreună cu un prieten din Anglia şi am văzut cîteva „imagini” religioase pe o tarabă (ştiţi voi nişte kitsch-uri din alea cu raze metalizate strălucitoare, floricele, mult rozaliu şi o faţă efeminată), că altfel nu pot să le spun… a rămas o clipă lîngă ele şi m-a întrebat dacă respectivele creaţii sînt reprezentative pentru cultura română.
I-am răspuns: Nu, nici pentru cultura română, nici pentru mine ca român baptist, n-ar trebui să fie pentru nimeni, pentru că nu acesta este Isus cel descris în Scripturi.
Am făcut un idol, un cristos suportabil şi care este dator să ne suporte. Un isusuţ. O femeiuşcă ochioasă cu barbă, care pare tarată mintal, cu ochii limpezi, dar fără expresivitate, cu plete blonde cîrlionţate, cu căpşorul aplecat pe-o parte, bleguţă , fără discernămînt şi numai zîmbete.
O scîrbă!
This is not my Jesus!
Isus al meu nu este un fătălău bleg
Isus al meu nu este un fel de domnişoară cu barbă
La patratosu 