h1

Vasile Alexandru Taloş despre „Biserică şi securitate”

Ianuarie 15, 2008

Pastorul Vasile Alexadru Taloş este unul dintre cei care nu s-au compromis pe vremea regimului comunist.

Nu ştim dacă şi-a făcut blogul cu mîna lui sau i l-a făcut altcineva, dar pe blogul respectiv apare un articol foarte lucid care exprimă poziţia dînsului referitoare la relaţia dintre Biserică şi Securitate.

Vedeţi AICI.

31 comentarii

  1. În sfârşit un om care nu este „sfârşit”


  2. Dar un om care este fugărit din Consiliu… ştiu prietenii de ce…


  3. Slava Domnului ( nu pentru fugareala 🙂 )


  4. Vine vremea când Dumnezeu va fugarii pe unii care vor cere munţilor să-i acopere , aşa că….COnsiliul ăsta s-ar putea sa fie ca şi ăla de Miniştri… pe fuga.


  5. draga Almy, va veni şi vremea aceea… nici o grijă… Domnul lucrează…


  6. pai are logica. fugarit a fost, fugarit a ramas. parca asta este conditia celui ce crede, nu?
    „….va vor prigoni…”

    echilibrat text, si cu bune si cu rele despre acelasi om. pentru mine asta e o garantie destul de puternica ca omul asta e „real” in ce zice. 🙂

    iar mi s-au involburat in cap o gramada de intrebari, dar am strans capcul bine. 🙂 eu nu prea am voie sa gandesc si sa am intrebari ca nu am trait pe vremurile alea. cel putin asta e viziunea mai marilor nostrii pe acre trebuie sa-i urmam in vremile astea. tare m-a durut cand am citit o astfel de „recomandare”. inca ma doare……… 🙂 😦


  7. Mircea, strînge-te încă… te va durea şi mai tare…
    VAT încă nu şi-a spus ultimul cuvînt…


  8. Pe doamna Mona Musca am stimat-o si am apreciat felul in care facea politica intre atati oameni..de nimic. Am fost insa in concediu prin tara, iar intr-una din zile am vizitat Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet.Dupa vre-o 3-4 ore de plimbat si citit despre cat au suferit unii de pe urma „declaratiilor ce nu au produs RAU NIMANUI” m-a apucat o lehamite fata de distinsa persoana,fata de cei care se judecau cu CNSAS-ul in cazurile in care au fost desconspirati ca au facut politie politica (motanul”Felix”, Miky spaga, etc)…
    Apoi m-am gandit la „ai nostri”….si mi-as fi dorit sa imi aduc aminte ca cineva ar fi marturisit prin „90 ca si-a dat „oile pe mana macelarilor”(fraza din limbajul de lemn)…dar nu am gasit nici un nume…poate doar al Mitropolitului Banatului, Corneanu (sper sa nu gresesc).
    Mi-e greu sa vad ca nu avut nici o farama de curaj sa R E C U N O A S C A -Atunci iar azi lipsa lor de ONOARA ii opreste sa isi ceara scuze celor care au suferit in urma (ma repet) „notelor informative nevinovate” !!!


  9. ONOARE


  10. Binevenita aparitia in spatiul internetos a lui Vasile Talos. Cu precizari foarte necesare. Desigur, ca Mircea, am si eu intrabari cu duiumul, dar incer sa le pun una cate una. Si sper sa ne si raspunda la ele. Daca stie, evident.
    Am mai citit si textul proaspat al lui Iosif Ton. Ce diferenta de atitudine in cele doua. Cititi-le si voi si imi veti da dreptate. Pe blog la DM.
    Citisem ceva de Talos intr-o revista. Unele lucruri sunt reluate, dar tot fara detaliile pe care le asteptam. De exemplu: Prima data spune ca pentru studii in Elvetia l-a propun un coleg pastor mai in varsta. Acum nu mai pomeneste acest amanunt, ci doar ca a fost propus pentru studii in Elvetia. As fi curios cine este pastorul care l-a propus? Ca asa cum stateau atunci lucrurile, asta reprezenta, de fapt, o incercare de racolare. Fapt pe care si pastorul Talos il recunoaste. Si tot pastorul Talos spune ca nu era posibil sa faci studii in strainatate, nici macar in Romania la alte institute teologice, fara „binecuvantarea” autoritatilor.


  11. pentru că veni vorba de Consiliu… ne poate lămuri cineva câţi din vechiul Consiliu sunt şi în noul… că poate descoperim şi alte laturi ale slujitorilor noştri


  12. de acord ca e binevenit, si totusi prea vag pe alocuri; poate relevant pentru „cunoscatori,” dar noi, novicii, nu prea intelegem atunci cand el (talos) bate saua.
    poate ne lamuresc altii in privinta numelor si a detaliilor in general.
    anton


  13. Am cunoscut doi pastori baptisti romani, frati cu voi, elemente ale fatarniciei, minciunii, uzului de fals, martori mincinosi, clevetitori, oameni fara nici o legatura cu Domnul, aroganti, paratori, Iude cu punga, facatori de rele. Ei sunt cei care va invata, in special incepand cu primele minute dupa adunare, caci nu va pot numi niciodata biserica. Dar bunul Dumnezeu va vede, voi nu-l puteti vedea din cauza fatarniciei. Pomul se cunoaste dupa roade


  14. „- Spune-ne dara, ce intaleji tu pin curba?”
    ‘- CARE NU-I DREAPTA, domnule’


  15. pt. Emil nu beniamin & CO.,
    Ai cunoscut doi, eu trei, altul patru… si ce daca?
    Ce are de-a face ei cu ceilalti, cei multi care fac voia Domnului?

    Cand citesti despre categoriile de turnatori, de modul in care se explica cum a fost, cum s-a facut, etc. totul. Te intrebi. Pe Domnul de ce nu l-au intrebat?
    Uni au facut mult pentru comunitatea baptista/evanghelica, si ce daca? Au facut voia Domnului sau ceea ce parea sau creadeau ei ca este bine. Aici este buba care se vede prin tot ceea ce se citeste. Sa facem pe placul oamenilor fie a securitati/statului fie pe placul fratilor, sau de dragul fratilor. Si totusi sa nu facem voia Domnului? Este posibil asa ceva…. cred ca da.

    Un om cu calauzire nu gandeste si nu actioneasa sinusios. Este „nebun pentru Hristos” nu moare si nu traieste pentru ca ii da voie securitatea ci pentru ca asa ii cere Domnul. Sunt mai multe posibilitati:
    1. L-a omorat securitatea dar asa a fost voia Domnului.
    2. A trait/supravietuit dar nu datorita Domnului ci datorita relatiilor/complicitati/duplicitati etc. cu securitatea si coalitii ei.

    Omul de care se foloseste Dumnezeu este omul pe care il poseda Dumnezeu. Nu este atat de important ce fac eu pentru Domnul ci ceea ce poate, si ceea ce face Domnul prin mine… Cred ca ar trebui meditat mai mult la acest aspect si actionat ca o consecinta a acestui adevar.

    Chiar daca uni care s-au nascut mai tarziu nu pot intelege toate dedesupturile acestor relatii cu securitatea, pot sa traga concluzii bazati pe principiile enuntate de Domnul Isus.
    Principiile nu se schimba, ci ne schimba. Cand nu ne schimba nu mai suntem principiali ci „purtati de vant”


  16. (ad) Am spus ca sunt mai multe posibilitati si am dat doar doua. Da sunt mai multe, mult mai multe.


  17. Stimate Emil nu beniamin, regret ca ai avut parte de experiente traumatizante cu doi pastori. Greseala este greseala si pacatul pacat. Dar nu gresi si dumneata, la randu-ti, generalizand experienta personala la intreg corpusul pastoral baptist. Pe de alta parte, in crezul baptist credinciosul are propria lui legatura cu Dumnezeu, citeste Sfanta Scriptura, se roaga, Il marturiseste pe Hristos si in particular, si in colectiv, in adunarea celor credinciosi si mantuiti. Pastorul are rol de pedagog, de invatator, dar cum vezi nu exclusiv. Asa ca multumim lui Dumnezeu pentru slujitorii Lui care indruma, invata turma, dar multumim lui Dumnezeu si pentru posibilitatea unei relatii personale directe cu El.


  18. Bine spus, Cornel şi Cubuletz, slăvesc pe Domnul că noi nu avem cler… cel puţin teoretic 🙂

    Fiecare credincios este încurajat la o relaţie directă personală cu Domnul..


  19. Suntem nascuti din nou, deci trebuie sa semanam cu Cel ce ne-a nascut.Armele noastre sunt iubirea , iertarea , acceptarea .
    Din nefericire nu suntem dispusi sa practicam decat arareori aceasta atitudine , si asta fata de fratii cu care au scrantit-o putintel,ce sa mai vorbim de tortionari sau vanzatori……of


  20. Tudor,Acceptare…de unde citire?ce sa accepti?mandria?minciuna?tradarea?ipocrizia,fatarnicia?
    noi nu acceptam pacatele,ne luptam cu ele,le scoatem afara,ne curatim,le spalam,cautam sa placem Celui ce a fost smerit si bun,dar care ne spune,sa incetam cu pacatul,fiind ca suntem..”O Faptura Noua”


  21. draga Tudor, odată cu naşterea din nou trebuie să căpătăm cele ce spui tu, dar nu cred că naştera din nou este o lobotomie, Dumnezeu ne-a dat unele „simţuri” naturale care trebuie păstrate, simţul ridicolului, bunul simţ, simţul penibilului, simţul primejdiei şi altele… să le păstrăm şi să le ascuţim prin Duhul


  22. DOMNUL ISUS spune „sa va iertati unii pe altii asa cum v-am iertat eu”
    intrebare: iarta DOMNUL ISUS fara ca cel vinovat sa-si ceara iertare? eu nu am gasit scris nicaieri ca da


  23. revin asupra intrebării mele de mai sus… ” stie cineva câti din actualul Consiliu al Uniunii sunt din vechiul Consiliu?


  24. Intrebare pentru Ben (foarte serioasa): spui ca trebuie sa iertam ca si Domnul Isus, apoi spui ca El iarta doar pe cei care isi cer iertare. Sustii cumva ca si noi trebuie sa iertam doar pe cei care isi cer iertare? Pentru mine e foarte important ce spui despre asta, pentru ca de mai mult timp mi s-a parut ca unii care scriu pe aici gandesc asa. Mi se pare foarte grav, fiindca in Biblie ni se cere in mod clar sa iertam pe toti cei care ne-au gresit, nu se specifica nicaieri ca doar daca isi cer iertare. Daca te referi la fratele Ton sau la alti frati care te-au dezamagit, te rog nu generaliza si nu emite pareri despre iertare pe care nu le poti sustine! Te rog in Numele Domnului! Citeste rugaciunea Tatal nostru, citeste Predica de pe munte,citeste ce i-a spus Domnul Isus lui Petru cand acesta l-a intrebat de cate ori sa il ierte pe fratele sau care a pacatuit impotriva lui (Matei 18:21-22). Citeste. de asemenea, Marcu 11:25-26: „Si cand stati in picioare de va rugati, sa iertati ORICE AVETI IMPOTRIVA CUIVA, pentru ca si Tatal vostru care este in ceruri sa va ierte greselile voastre. Dar daca nu iertati, nici Tatal vostru care este in ceruri nu va va ierta greselile voastre.” Cu bine, Ben, eu m-am speriat destul pentru seara asta.


  25. draga GAmaliel, uite, deşi sînt în consiliu, este greu s îţi răspund la această întrebare, pur si simplu trebuie făcută un pic de muncă de arhivare…

    Cred ca procentajul este unul destul de mic. Eu am fost desemnat ca înlocuitor de cîteva ori în vechiul consiliu, în locul unui vice de la Oradea, care a avut probleme de sănătate, am fost fără drept de vot în vechiu.

    În noul sînt ales.


  26. Dureros subiect indiferent carei „turme” apartinem fiecare. Ca si in primele secole crestine, in care unii au devenit martiri si au suferit pana la moarte pentru Hristos, iar altii (lapsii) s-au lepadat de frica, au facut compromisuri, si-au „aparat viata” dar au pierdut-o pe cea adevarata. Cea cu Hristos. Aui fost la televizor emisiuni incare anumiti slujitori ai Bisericii si-au recunoscut slabiciunea, s-au cait, si-au pus cenusa in cap pt ca au regretat ca nu au avut curajul sa infrunte un sistem cumplit. Cred ca „Jurnalul fericirii” al lui Nicolae Steinhardt e mai mult decat relevant. M/a impresionat cand am citit aceasta carte, marturia cutremuratoasre despre cel mai autentic ecumenism pe care cei aflati in cumplitele inchisori comuniste, au reusit sa-l realizeze. In acele locuri de suferinta, credinta ii unea pe toti, nu se mai simteau ortodocsi, catolici, baptisti sau evrei. Erau crestinii, oamenii care sufereau pentru credinta. Erau martirii zilelor noastre. Cei ce marturiseau. De le-am urma si noi exemplu de curaj, de credinta… Poate ca in conditii similare, nici noi nu am reusi sa avem atata curaj. Cine stie? Pentru ceilalti…iertarea lui Dumnezeu.


  27. Draga Debora,
    Incerc sa-ti raspund eu…
    Trebuie sa iertam. Punct. Pe fiecare in parte. Punct.

    Problema este cu uitarea si cu restabilirea relatiilor. Aici este durerea.

    Pe unul din lume? Iert.
    Pe fratele meu? Iert. Aici este vorba despre o relatie continua care nu poate, nu trebuie rupta datorita pacatului. Iertarea in acest caz este diferita pentru ca, contextul este diferit.

    Nu pot sa dau in cineva si apoi sa ma rezum doar la simplul “Te rog sa ma ierti” sau si mai cinic, “Iarta-ma!. (Trebuie sa ma ierti).” Ori, morbid. El este obligat sa ma ierte ce rost are sa-mi cer iertare.

    Iert fapta, actiunea, persoana. Relatia trebuie refacuta. Daca nu sunt dispus s-o refac nu mi-a parut suficient rau de ceea ce am facut si nu am fost sincer cand mi-am cerut iertare. Mi-a parut rau ca am fost prins, nu de actiune in sine.

    Relatiile dintre frati sunt pe mai multe directii. Si pocainta trebuie sa circule in toate directiile.

    Daca am obliga pe cei din biserici sa-si restaureze relatiile distruse/ranite, cred ca am fi mult mai precauti atunci cand am fi tentati sa “dam” in frati.

    Nu este tot una sa zici “Imi pare rau” si sa-ti para rau cu adevarat (cu lacrimi de cainta). Pocainta costa. Ori de cate ori ma pocaiesc fata de sotie si imi cer iertare ma costa: timp, bani, flori, ciocolata, etc. Un simplu „I am sorry” nu mai merge. Depinde de gravitatea greselii.


  28. Imi este greu sa ies atata „la rampa”, chiar sub anonimat, nu e genul meu. Pe de alta parte, nu pot sa nu multumesc fratelui Talos pentru cuvintele pline de intelepciune si de bun-simt pe care le-a postat. Si multumesc, Cornel Bucur, ca ti-a pasat de sensibilitatile mele. In urma cu douazeci si ceva de ani am invatat sa iert. Pe viu. A fost greu si dureros, dar e una din cele mai binecuvantate experiente ale vietii mele. Am strigat cat am putut: „Doamne, de ce nu faci dreptate? De ce nu scoti adevarul la lumina?”, iar Dumnezeu a tacut. Atunci am invatat pe de rost (si apoi am invatat sa traiesc) pasajul din Plangerile lui Ieremia, cel de care pomena si Marius cand spunea de „umplerea gurii cu tarana”. Atunci mi-a fost Dumnezeu cel mai aproape! Dupa aceea nu am mai cerut dreptate, scoaterea adevarului la lumina etc. Si stii ce s-a intamplat in decursul anilor? M-am speriat de modul in care ne-a facut Dumnezeu dreptate! Realmente! Uneori Il intreb pe Dumnezeu cum de mai are atatea binecuvantari de tot felul pentru noi. Iar cei care ne-au nedreptatit… Domnul sa aiba mila! Mama mai ales plange si se roaga pentru ei, iar eu ma sperii ca am cerut dreptate si incerc sa-mi amintesc daca le-am dorit raul vreodata, ca sa-mi cer iertare de la Domnul pebtru asta, ca prea greu e necazul lor, exact in domeniul in care ne-au facut noua rau. Sper totusi ca raul acesta sa fie doar pentru ca ei sa plateasca aici si nu dincolo, ca sunt si ei frati. De aceea ma doare atat de mult sa vad atatea atacuri la adresa unor frati. Oricum adevarul va fi scos la lumina cand Domnul va hotari asta, si se pare ca a inceput deja. Dar noi trebuie sa iertam neconditionat. Acum Ii multumesc Domnului ca atunci nu am aratat cu degetul, ci m-am lasat eu lovita. Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!


  29. Debora,
    Ai dreptate. Si eu ma cutremur la modul in care Dumnezeu face dreptate. Am inceput chiar sa ma rog ca Domnul sa se opreasca pentru ca ma durea pe mine durerea celor pedesiti de Domnul. Oricum adevarul va fi scos la iveala… si adevarul ne va surprinde pe toti.

    Eu sunt cheamt sa veghez si sa lucrez in dreptul „zidurilor mele” si ma rog ca Domnul sa ne ajute pe toti sa fim gasiti „grei” de El si de ce nu „usori” de oameni.


  30. draga Debora, cred că este drept ce spune Cornel, rezolvarea relaţiilor nu stă numai în cuvinte: „Iartă-mă ”

    trebuie cumva făcută şi reparaţia, în măsura în care se poate.


  31. pt Debora

    am spus” iarta DOMNUL ISUS fara ca cel vinovat sa-si ceara iertare? eu nu am gasit scris nicaieri ca da” si cu adevarat daca nu-si cere cineva iertare oricine ar fi nu primeste pt ca asta este regula Lui.
    Cit ne priveste pe noi,versetul in cauza se refera la ambele parti;
    -cine iarta
    -cine primeste iertare
    si regula se aplica ambelor.
    cine iarta sa ierte la fel ca DOMNUL adica ;sa priveasca cu indurare catre cel care i-a gresit,sa se bucure cand acesta vine si sa ierte neconditionat
    -dar si cel care agresit sa doreasca sa primeasca iertarea aratand pocainta nu doar spunind din virful buzelor un „iartama” de ochii lumii.
    e regula Lui a DOMNULUI nu am facut-o eu si e valabila pt noi toti.
    Doamne dane putere sa o punem si in practica!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: