h1

Ca să nu mai fiu bătut la cap…

Ianuarie 17, 2008

….cu chestii din astea: „Băi, a văzut ce-a scris ăla, ai văzut ce dezbatere e pe blogul ăluilalt, nu-i aşa că-i împotriva ta, e împotriva Emanuelului, e gaşcă….deci şi el a ocolit dosarul lui taică-tău că aţi fost prieteni, da? „.

Celor bolnavi de scenarită cronică şi altora le spun clar şi cu gura plină: am fost de acord să se publice dosarul tatălui meu, face parte din lupta pentru adevăr şi pentru recuperarea trecutului nostru…. aşa cum a fost el, trecutului nostru …. şi al meu, numai că Dănuţ a uitat acest folder prin computerele lui.

Aşa că vă rog, mergeţi la Dănuţ, vedeţi ce declară el AICI, totul este adevărat, spălaţi-vă bine ochii pentru că acest fel de lucruri cred că sînt gesturi de normalitate finalmente.

Îmi place neamul nostru cu toată pasiunea de care dăm dovadă…. dar nu gust deloc isteria…

Dacă mergeţi la Dănuţ mai aveţi un bonus: o poză foarte „rotundă” cu pătrăţosu 🙂

15 comentarii

  1. asta suna a „nasire” ablogului lui danut ca sa creasca in rating. uan doau te va sanctiona B. 🙂


  2. Marius, m-am dus unde ai facut trimitere. Eu nu pot sa inteleg ce rost are poza ta acolo. Daca a primit acordul tau, totul e OK, daca nu, si Danut Manastireanu sau tu lamuriti aspectul asta, iar e Ok, dar mai nuantat! 🙂


  3. dragii mei am un rspect deosebit fata de DM, dar in ultimul timp observ foarte multe critici la adresa evanghelicilor din romania.Dumnalui lucreza in WV Romania cu multi preoti si participa si sustine ecumneismul si in acelasi timp se impotriveste evanghelicilor conservatoriiar. Din cite stiu in prin 80 era baptiat prin 90 crestin dupa evanghelie prin 2000 baptist si acum merge la „strajeru” biserica penticostala.sunt f curios de pozitia lui eclesiala si fata de B.O.din cite stiu colaboreaza mai mult cu slujitori din B.o. decit cu biserici evanghelice.

    p.s. consider ca daca doreste DM este corect ca pe privat „patratosu”sa-mi dezvaluie identitatea


  4. Nu, Mircea si Rasvan, si eu si Danut am fost luati in ultima perioada (mai mult eu, nu stiu despre el… )
    1. ca … Danut a trecut cu vederea publicarea dosarului tatalui meu „din aceleasi motive din care Mitrofan a tacut asupra acestui dosar” (am citat)
    2. ca … Danut „se razbuna”
    si altele ca acestea.

    Ca sa fie clar si eu si el am convenit sa iesim in public cu cite o declaratie legata de aceste publicatii…. nu este pentru noi, nu este pentru rating 🙂 desi nu cred ca BAstrix, pardon, Dorin 🙂 (că „părintele” este pentru cine crede el şi pentru cine crede în el) se poate abtine nici de data asta… 🙂

    Oricum, se pare ca pentru dinsul am devenit „locomotiva ” blogurilor baptiste… Mircea, sper că n-ai căzut în acelasi fel de gîndire „rătignească” 🙂


  5. Doamne fereste. 🙂
    tre sa ma pocaiesc, daca s-o fi infiltrat viermele. 🙂
    oricum, blogul meu l-am lasat sa pluteasca in adormire pana o sa am dezlegare la intrebari. :)daca nu am voie sa pun intrebari mai bine tac. 🙂


  6. Mulţumesc, Marius.

    Aşa cum bine ştii, nu sunt împotriva ta. Nu suntem de acord întotdeauna unul cu altul, ba chiar avem cu regularitate îngrijorări unul pentru altul, şi orice om normal ar intrepreta acestea ca semne de dragoste, nu de ură. Dar, cum spuneam, normalitatea est floare rară pe plaiurile mioritice.

    Nu sunt nici împotriva Emanuelului, chiar dacă nu (mai) sunt un fan al lui – ce usor se uita pretul destul de mare plătit timp de patru ani acolo! – ba chiar am critici aspre de făcut, dacă este cazul. Dar am si aprecieri. Marius ştie bine asta. Este adevărat că, aşa cum îmi reproşează el, nu le-am făcut întotdeauna publice, dar asta este altă poveste. Am, de asemenea amintiri traumatice de acolo şi încerc să le uit şi să iert, dar mărturisesc faptul că, aşa cum Marius ştie bine, încă mi-e greu, mai ales că recunoaşterea răului nu s-a produs încă.

    În rest, fiecare încearcă să facă ceea ce-l îndeamnă conştiinţa, mai mult sau mai puţin luminată de Dumnezeu. Despre aceste lucruri, Scriptura în care pretidem a crede, dar cu a cărei aplicare avem cu toţii tot felul de dificultăţi, ne învaţă ca „în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere să umblăm la fel, iar în celelalte să ne lumineze Dumnezeu”. Mie cel puţin, asta îmi ajunge. Dar voua?


  7. Marius, asa cum ma asteptam, este un Ok nuantat! 🙂


  8. Rasvan si Mircea, asta nu dovedeşte altceva decît că în ciuda diferenţelor de care aminteşte Danuţ, putem fi normali într-o lume şi ţară anormală…


  9. Vorba lui Cristi Bădiliţă, în ţara asta singura şansă este să ne creem mai multe insuliţe de normalitate.. poate că într-o zi se vor uni..


  10. Citesc de mai multa vreme pe diverse bloguri ale crestinilor si ma bucur ca exista opinii, dezbateri, argumentari. Consider ca este un semn de normalitate. Ma bucura si dorinta sincera de adevar a celor care au sustinut necesitatea ispasirii pentru tot ce s-a petrecut in biserici in perioada comunista. Cine sa ispaseasca, cum sa ispaseasca, pana cand, este clar ca nu stim inca foarte bine nici noi. Recunoaşterea pacatului si cainta, asa cum au fost prezentate de M. Cruceru mi s-au parut atat de biblice, ca de la citirea articolului m-am gandit mereu la cat de eliberatoare este o astfel de cainta si la cat de prezenta ar trebui sa fie ea in biserica. Pana la publicarea dosarului de catre D.M. mi se parea ca intelesesem ce se intampla cu adevarat in acest proces al caintei-iertarii in biserica, dar, trebuie sa marturisesc ca iar m-am incurcat rau (slabiciunile mele poate). E posibil sa fie o problema a mea (sa nu inteleg eu ce inseamna cu adevarat modelul iertarii, al adevarului in Hristos si va rog sa ma credeti ca nu o spun cu ironie, ci cu toata seriozitatea), dar modelul acesta de descoperire a pacatelor celorlalti nu mi se pare tocmai OK. Este ca si cand, atunci cand femeia pacatoasa a fost iertata de Hristos, El i-ar fi spus „Te iert, dar spune acum tuturor aici, exact, ce ai facut, cat de pacatoasa ai fost, cat de mult ai pacatuit etc.”. Eu am crescut intr-o biserca in care, adesea, cei care se converteau si fusesera, de exemplu, alcoolici, erau pusi sa marturisesca in fata adunarii, cu lux de amanunte ce au facut si parea totul foarte spectaculos cand aflai cat de nenorocit a fost, cat de jos ajunsese. Este clar ca cel care a pacatuit trebuie sa se marturisesca fratilor, sa isi recunoasca pacatul inainte lui Dumnezeu, dar nu mi-as dori ca sa devina un model exhibarea pacatelor. Daca un om marturiseste cu durere si cainta ca a tradat, eu, personal, nu mi-as dori sa il intreb cat si cum a tradat, daca marturiseste ca a cazut in adulter, nu il voi intreba de cate ori sau alte astfel de detalii. Este ceea ce simt si cred, dar nu inseamna ca fac neaparat critici pentru alegerea facuta de D.M. Este posibil sa fie ceva ce eu acum nu inteleg prea bine si poate voi intelege altadata. Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti.


  11. Draga Verra, cred că Dănuţ îţi poate răspunde mai bine ca mine.


  12. Verra, este frumos si adevarat ceea ce spui”daca un om marturiseste cu durere si cainta ca a tradat”-nu mai raman multe de spus. Tot ce se spune acum este tocmai pt ca ceea ce ai spus nu a iesit inca din launtrul celor implicati. Nu ma refer la forma artistica ci la chestia aia launtrica care ar fi trebuit sa apara. Deci nu se dau note aici pt impresia artistica ci sa condamna lipsa sinceritatii, a deschiderii, a marturisirii pacatului tradari unor fapturi omenesti care nu au gresit cu nimic mai mult decat ca Il iubeau asa cum stiau ei pe Dumnezeu. Eu mai bat pe cate unul in mintea mea, imi pare rau si caut sa iubesc si sa rabd, dar daca sunt aspru cu mine cand sunt rau atunci cand cineva este rau cu un nevinovat eu trebuie sa tac? Cati oameni au suferit? Cate familii au purtat suferinte si rani teribile? Nici mie nu-mi pare potrivita partea publica, dar se vede ca obrazul unora tine mai mult decat talpa multor bocanci. Nu vor, sunt smecheri, mizeaza pe naivitatea noastra, noi sfarsim prin a ne certa iar ei mai scriu o carte. Corect? Te las sa raspunzi. Nu uita tatal tau a fost vandut comunistilor, copilul ti l-a adoptat cineva, iar tu esti de azi nevasta unui detinut si ar fi bine sa-l lasi, oricum ceva ani n-o sa stii nici macar daca traieste. Domnul Isus a spus ca ispita vine dar vai de cel prin care vine, ar fi fost mai bine pt el sa i se lege o piatra de moara si sa fie aruncat in mare. Domnul dragostei vorbeste asa pt ca stie ce este ispita. Chestie serioasa, rozul lipseste cu desavarsire, natura moarta.


  13. Vlad, sunt convinsa ca nu am nici un drept sa pun intrebari celor care au suferit de pe urma persecutiilor, mai ales ca eu eram mica pe atunci. Uneori ma intreb daca as fi avut coloana vertebrala, asa cum au avut cei care s-au opus regimului. Greu de spus, nu sunt un om prea puternic. Este si motivul pentru care nu am indraznit sa il intreb direct pe Danut Manastireanu, pe care il respect pentru tot ceea ce este, dar mai ales pentru ca este un om cu atitudine. Este de admirat si verticalitatea sa in timpul regimului. Cum sa intrebi un om care a suferit de ce descopera adevarul cu privire la ceea ce i s-a intamplat? Numai el poate decide daca vrea sa spuna ceva sau daca vrea sa taca, asta e clar. Am citit enorm de multe despre puscariile comuniste, despre suferintele oamenilor, despre mutilarile sufletesti la care au fost supusi (inclusiv cei care au fost transformati in informatori). Doamne, cate fete urate are Raul. Singura mea temere era legata mai mult de promovarea in cadrul Bisericii crestine a un model spectaculos (asa mi se pare mie) al ispasirii, cu executii publice, in care omul pacatos sa fie pus la zid in fata tuturor, sa il vedem cum se caieste, sa stim noi sigur ca plange etc. (Nu ca ar fi rau pentru ei, dar sigur ar fi dezonorant pentru noi, mai ales atunci cand nu suntem implicati direct intr-o relatie cu cel care a gresit). Eu cred ca cel care greseste si este sincer inaintea Domnului in cainta sa va purta mereu povara slabiciunii sale, chiar daca e incredintat ca Domnul l-a iertat.
    Este ultima data cand mai scriu pe acest subiect si poate nici nu as fi scris daca in momentul in care am citit notele postate de Danut, nu m-as fi simtit ca un „ascultator pe la usi si ferestre”, ca un om nesincer in curiozitatea sa. Nu imi doream sa aflu adevarul despre Securitate si modul lor de lucru, il stiam deja demult, citind studii ale istoricilor si marturii. A fost o curiozitate care m-a facut sa ma rusinez in fata propriilor mei ochi si m-am intrebat imediat ce castig am din lectura acestora. Nu i-am cunoscut pe oamenii despre care este vorba acolo si ar fi pacat sa imi formez o parere doar pe baza acelor informatii. Sunt psiholog si stiu cat de mult putem fi influentati. Sa ne ajute Domnul ca dorinta noastra pentru adevar sa fie sincera si nu doar curiozitate sau goana dupa senzational.


  14. Verra, inteleg ceea ce spui, dar cred ca este legitim si intelept sa iti „incerci” slujitorii sa vezi daca sunt slujitori ai lui Dumnezeu si ai tai sau orice altceva. Scriptura ne lamureste si spune ca, deci Domnul prin ea, un slujitor trebuie sa fie un anumit fel de om cu un anumit fel de comportament si deci un fel de caracter. Cand comportamentul cuiva lasa de dorit se descalifica dintr-o anumita slujba. Deci eu nu mai stau sa ascult pe X pt ca ceea ce spune el nu se probeaza in viata lui si deci devine un exercitiu pur intelectual si din nenorocire si unul emotional- adesea confundabil cu spiritual, exercitiu care nu-mi este de un real folos si poate fi chiar pagubos. Daca stiu ca un slujitor este om la locul lui iar ceea ce face este de folos, il recomand dupa dezlegarea launtrica pe care o am. Deci nu cred ca trebuie sa te uiti pe gaura cheii, trebuie sa analizezi cu luciditate ceeea ce Dumnezeu vrea de la noi in astfel de situatie. Daca incepi a-ti face un complex de tip gaura cheii, sfarsesti prin a nu mai citi nici Scriptura pt ca acolo vei gasi multe care sunt identice cu aceste acte de tradare, nepocainta, gruparea in jurul unor oameni nepotriviti, calificari si descalificari de slujitori. Deci vei mai citi Scriptura si esti chemata sa judeci chiar pe Apostolul Pavel, fericirea este ca in el il vei gasi pe Hristos. Atunci inima ti se linisteste si te gandesti ca-l poti recomanda oricui fara jena ca este un apostat, tradator sau altceva: credinta lui este reala si se probeaza ca atare.


  15. Si mai ales sa nu uitam ca cel mai adesea biserica a fost gasita la masa cu opresorul si nu de mana cu victima, ma refer la biserica institutie, cea in Hristos de obicei era in inchisoare. Cam asta facem si acum, plangem si milostivim calaii fara ca ei s-o ceara in timp ce victimele, ramane sa fie mangaiate in vesnicie. Poate ca ar trebui sa ne schimbam putin modul de abordare si sa ne asociem cu cei ce au suferit iar daca intre calai sunt si din cei ce regreta, sa-i primim si pe ei, dar numai dupa pocainta, iar slujirea s-o lase pt cei care o pot proba cu viata lor.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: