„Comitetul Central”, aşa îi spuneam. Au fost vremuri aşa de frumoase…. Era imediat după … 1989, că nu ştiu cum să îi mai spun… (Rebeliuţie?), în anii 90, 91, 92, 93. Încă mai aveam reflexele „comitetul central”, „congresul al XII-lea”, „cînd o face plopu pere şi richita micşunele… ”
Această fotografie este făcută undeva prin 1993. Îi mulţumesc lui Dănuţ că a scos-o de prin sertarele lui.
Eu stau între Dănuţ şi Vasile. Vasile fără şapca lui rusească, eu fără kilogramele popeşti, Dănuţ fără perii albi…
Era într-o tabără în care pregăteam studiul biblic asupra Epistolei lui Iacov sau Evangheliei după Ioan, aşa cred. La Voroneţ?
Ce grup! Fiecare avea altă specialitate, dar pregăteam materialul şi apoi îl studiam în grupuri mici.
După studiul în grupurile mici se făceau sintezele, prezentate la cîteva săptămîni în cadrul bisericii, apoi….. tabăra finală.
Ce vremuri…
Aşa am început să cred că Biblia trebuie scoasă cu orice preţ din academiile teologice şi din biserici şi pusă în mîna oamenilor, matematicieni, filozofi, ingineri textilişti, designeri, filologi, toţi trebuie să pună mîna pe Biblie… sub călăuzire, sub supravegherea Trupului, cu grijă la istoria interpretărilor (tradiţia), dar cu mîna pe Biblie… merge. Se poate!
Dacă azi aş rămîne fără slujbă, aş lua de la capăt un grup, poate două, unul pe Iacov, unul pe 1 Ioan, poate chiar trei, Dialogurile lui Platon… toate în greacă…
Apoi ne-am apuca de Evanghelia după Ioan şi de Romani, tot în greacă şi apoi de Atanasie, tot în greacă…
Şi cu un alt grup, Augustin, de data asta în latină…
Ucenicie peripatetică, dar stînd pe loc! Asta-i! 🙂
Apreciază:
Apreciere Încarc...
La patratosu 