Agora Christi se pregăteşte pentru luna februarie clarificînd regulile de discuţie!
Excelent. Poate că exemplul lor ar trebui urmat.
Pînă acum pe aici a fost libertate destul de mare, poate că de asta s-a şi făcut aşa de mare aglomeraţie.
Oricum, în armată am învăţat ceva: neamul prost se arată la întuneric şi la-nghesuială.
Ţin să mai precizez ceva cu ocazia asta, pentru că am observat în ultimele zile o încercare de a mă încărca cu anumite idei care nu îmi aparţin şi de a-mi pune în gură cuvinte pe care nu le-am scris şi nici rostit.
Posturile sînt ale mele, pentru acelea puteţi să mă judecaţi.
Comentariile mele au poza mea în dreptul lor, dar, vă rog nu îmi puneţi în cîrcă, în cap şi în gură lucruri pe care nu vreau să le port, nu le-am gîndit şi nici spus.
După cum vedeţi, prieteni şi duşmani au dreptul să scrie de toate şi împotriva mea şi împotriva prietenilor, colegilor etc.
Cînd limitele bunului simţ au fost încălcate dincolo de orice limită, abia atunci, cu greu m-am hotărît să şterg unele vorbe, fără prea multă discriminare.
Încă ceva: Alin Cristea spunea că i-am pus „interdicţie pe viaţă pe blogul meu”. Nu este adevărat. Şi el a precizat că acea expresie este o inserţie a dînsului, în virtutea felului în care a înţeles prohibiţia mea de la acea dată.
Între timp am avut o discuţie particulară în care am lămurit cîteva lucruri. Am considerat că este bine să trec peste cele două chestiuni care mă ofensaseră la vremea respectivă (aşa am hotărît atunci să mă ofensez 🙂 ), aşa că Alin este oricînd binevenit să comenteze ce şi cum doreşte, în acelaşi regim ca oricare alt comentator.
În rest.. să ne fie blogurile spre sănătate… mintală, duhovnicească, fizică (mai ales după ceaiurile de azi) 🙂
Iar Agorei îi urez succes! Dacă avem de învăţat de la ei, să învăţăm, de ce nu?
Abia aştept luna februarie, să vedem cum merge.
Cum spuneam şi altă dată: „poate ei reuşesc ce eu n-am reuşit”… să îmbin libertatea de expresie a românilor, lăsînt pasiunea şi spiritul lor ludic în voie, fără a lăsa discuţiile să cadă prea tare în miştocăreală şi patimă, lăsînd partenerii de dialog să interacţioneze între ei, fără a-i prinde după cîteva ore în încăierări verbale jenante.
Cu blogoslovire
din partea lui Patroclus Pătrătescu
Apreciază:
Apreciere Încarc...