Această mărturisire aparţine unuia dintre cititorii acestui blog. Am acordul lui pentru a posta acest text prin care doreşte să se elibereze.
Poate că este un început bun. Îi admir curajul şi v-aş ruga să păstraţi decenţa comentariilor în jurul acestui act care creează o situaţie foarte fragilă pentru cel care face o astfel de mărturisire.M-am nascut intr-o familie de crestini evanghelici.
Am avut o viata zbuciumata.
Tata era responsabil de adunare (asa era la Crestini dupa Evanghelie) si noi ca familie am avut multe shicane din partea Securitatii.
Mama a fost inginer geolog si prin natura muncii dumneaei avea acces la documente secrete.
De fapt, dumneaei crea documentele (harti cu zacaminte de gaze si petrol in zonele in care se faceau prospectiuni) care ulterior deveneau documente secrete si aparea securistul care o avea in primire si ii facea mizerii: „de ce umbla cu documente secrete daca nu era membra de partid si era pocaita”…
La scoala aveam probleme cu profesorii care ne tratau diferentiat fata de ceilalti.
Prin scoala gimnaziala, avand deja experienta de prada haituita, am descoperit si desconspirat un profesor de fizica pentru legaturi cu securitatea, prin anii 80 si ceva, nu mai tin minte exact, au fost lucruri neplacute pentru mine.
Am aflat imediat dupa aceea ca cel mai bun prieten al meu, care era si cel mai bun in clasa, era recrutat de acel profesor de fizica si avea misiunea de a ma descoase in fel si chip.
Azi, acel prieten imi evita privirea. Continui sa-l respect ca prieten din copilarie.
S-au intamplat multe la vremea aceea, m-am maturizat cu mult inaintea copiilor de varsta mea.
Ca familie de responsabil de adunare am fost mereu sub presiune si am inceput sa fiu atent in jurul meu, sa invat sa descopar posibili informatori, mai ales in adunarea noastra si ma consideram un „pazitor” al grupului de tineret din care faceam parte.
Orice nou venit era atent cercetat de mine si multa vreme imi pastram rezervele asupra lui.
La patratosu 