h1

Mărturisire 2

Februarie 2, 2008

Continuare…

Cat despre angajament, marturisesc cu mana pe inima (si cu satisfactie) ca l-am incalcat imediat.

Aveam totusi grija sa ne ferim de oltean si de oricine ne-ar fi vazut ca „dam coltul”. Profitam de ori cate ori eram de servici la G.A.Z., bucatarie, centrala termica si ne nimeream impreuna. Dar ma macina faptul ca Oanea avusese curajul sa nu semneze si eu nu …

La Bucuresti am fost repartizati cu munca la cladirea Ministerului Apararii, langa Casa Poporului, cladire ce se afla in acel complex faimos (Casa Poporului, Hotelul … , Ministerul Apararii, si inca o cladire, pentru Leana pentru cercetare in chimie parca …).

Prima luna am avut linistie. Am fost luat de pe santier impreuna cu alti cativa si desemnati ca garda la dormitoarele muncitorilor nostrii dar si cu sarcina de a pastra o curatenie luna. Apoi au inceput presiunile, razboiul psihologic.

Dar spuneam Domnului meu tot. Cand veneau muncitorii seara la dormitoare, vene cate un soldat la mine si-mi spunea: „bai X, vezi ca intreaba CI-stul de tine.” . „Ce vrea?”. „Nu
stiu, intreaba de tine …” . Apoi intr-o zi mi-au zis: „Du-te ca vrea sa vorbeasca cu tine”. Am plecat cu inima stransa dar in legatura cu Domnul meu.

Nu l-am intalnit… desi eram hotarat sa dau ochii cu el. Ma saturasem sa stau in tensiune. Si apoi a fost mai usor. De cate ori ma trimiteau, le spuneam ca nu l-am gasit si ca daca vrea, de ce nu vine el?

Au inceput focurile de arma automata si CI-stul meu nu mai era de gasit nicaieri, fugise sa-si scape viata. Multumesc mereu Domnului meu ca am scapat de ei. Pentru ca daca azi tin capul sus nu mi se datoreaza mie si curajului meu ci Dragostei Lui, stiu bine acest lucru.

Cand am ajuns acasa (am plecat de acolo cu tinichea de coada pentru ca sunt unul din soldatii care au organizat o rascoala, vroiam sa se reduca armata la un an de zile ca durata.

Si Domnul ne-a dat izbanda pentru ca altfel ne astepta batalionul disciplinar si acolo eram pe mana batausilor. A fost cat pe ce sa fie desfiintata unitatea respectiva). Asa ca am ajuns acasa mai devreme de cei un an si 4 luni…

Acasa, mama mi-a spus ca la Revolutie tata a inceput sa planga. Am intrebat-o mirat de ce si mi-a spus ca de frica.

Cred ca incerca sa-mi zica ceva dar nu m-am prins atunci si nici mama nu a insistat. Dar am
inregistrat „incidentul” undeva in memorie. Trebuie sa stiti ca la noi in casa, tata isi punea la punct predicile cu ajutorul mamei, ea era cea care avea o minte analitica de exceptie.

Deja se zonea in adunare ca mama era capul … Tata era bine vazut in adunare pentru predicile deosebite. A venit vremea cand mama a plecat in vesnicie si tata a renuntat la a mai lucra

pentru Domnul.

Nu a mai iesit la amvon. A incercat la un moment dat sa ma foloseasca pe mine in as pregati
predicile dar am refuzat sa fiu folosit in acest fel.

Deja il banuiam ca colabora cu securitatea (inainte de a se pocai, tata a facut scoala de securitate. de cate ori i-am cerut detalii despre cum s-a intors la credinta imi spunea ceva sau incerca sa spuna ceva si apoi zicea ca o sa-mi spuna altadata pentru ca sunt lucruri tainice care le va dezvalui la vremea potrivita) pentru ca tot imi povestea (repeta mereu de parca-l framanta ceva) cum la o intalnire a sfatului de frati pe tara cineva s-a ridicat si a zis ca acum e

momentul ca oricine a colaborat sa iasa in fata si sa marturiseasca. Dar alternau zilele in care imi povestea despre acest lucru cu zilele in care lauda ordinea de odinioara, regimul, si intelepciunea deosebita a serviciilor secrete.

Si de aici certurile noastre aproape zilnice.

Nu imi puteam imagina cum un copil al lui Dumnezeu poate tanji dupa regimul trecut.
Pana intr-o zi cand a iesit stirea la iveala ca dosarele informatorilor vor fi date pe internet.

Atunci tata meu a devenit si mai agitat… incerca sa scuze informatorii, sa-i prezinte ca victime. Trebuia sa faca operatie de schimbare de cristalin la Cluj, si am acolo o matusa, o sora de-a mamei si l-am insotit pe tatal meu acolo si i-am spus banuielile mele.

Cand tata s-a intors de la Cluj, ne-a spus mie si sotiei ca a fost informator ca de vreo zece ori doar a dat note despre unii frati … Eu banuiesc ca a plecat de pe bancile securitatii tocmai cu aceasta misiune, de infiltrare. Pentru ca i-a fost petita de sotie tocmai o fata din cea mai cu vaza familie din adunarile crestine dupa evanghelie din Gorj.

S-au luat fara sa se cunoasca, prin intermediul unui alt frate care ulterior a fost descoperit ca inregistra pe ascuns predicile duminicale cu casetofonul ascuns intr-o geanta. Tata m-a rugat sa nu spun nimic, sa-l las pe el sa faca marturisirea cand va fi pregatit.


Va urma…

Anunțuri

10 comentarii

  1. Cutremuratoare marturisiri. Vorba celui care marturiseste: cum poti sa mai tanjesti dupa acel regim? Mai ales cand ai trecut prin asemenea traume… Am citit undeva ca fiica lui Lucian Blaga si-a vazut dosarul de la securitate si a fost consternata sa afle ca avea microfon in casa si ii erau notate la dosar si cele mai intime momente cu sotul sau! Asa ajunsesera sa intre astia in casele oamenilor. Cu bocancii. A vrut Dumnezeu sa se termine acest calvar, acest chin. Numai ca ce a urmat…e departe de normalitatea la acre visam atunci. Si asa ajungem sa auzim ca …”ne trebuie o dictatura ca sa faca ordine in tara!!!?” Suntem incredibili.
    Asteptam si celelalte marturisiri…


  2. Marius, chiar te-ai retras din spatiul topurilor. Parca s-au intunecat topurile fara tine. 😦 Ne lipsesti.


  3. WOW ….ce socant a fost pt tine sa afli aceste lucruri ,ce m-a socat pe mine e faptul ca tata-l tau sa casatorit cu mama ta pe motive mirsave.Ce tradare fata de jumatatea ta.Va imagina-ti citi au mai facut lucrul asta??…Dumnezeu trebuie sa faca dreptate aici sau dincolo.

    Sint sigura ca ai mostenit caracterul frumos de la mama ta,iar Dumnezeu a luat-o mai repede ca-sa nu indure durerea ca a fost tradata.


  4. Saptamana trecuta am vizitat o fabrica din Germania si
    Muzeul Mercedes din Stuttgart. (exceptional)

    Eram vreo 20 de oameni din diferite regiuni ale tarii cu diferite varste si stari materiale (toti de la bine in sus)si imediat cineva si a amintit ce greu era pe vremea acea ,la care eu am spus :in plus eu eram si POCAIT .Omul a avut imediat o tresarire si a confirmat ca erau intoxicatii cu tot felul de minciuni despre pocaiti
    Azi in schimb din pacate ne e tot mai greu sa fim la inaltimea chemarii

    Cred insa ca fiecare din noi are ceva de spus daca a apucat sa fie cel putin pioner
    Domnul sa ne ajute


  5. Alex, da, a mai păţit-o cineva… şi-a citit în dosar amintiri din tinereţi, din perioada de maximă virilitate…

    De asta merită deconspirarea.. şi cînd te gîndeşti că ai noştri au potenţat acest regim şi i-au ajutat pe băieţi..

    Romoflorin, da, m-am ascuns bine şi nici nu ştii ce bine şi ce linişte este aici…

    Lasă că ocupă locul altcineva… eu vreau o vreme, măcar 40 de zile să stau pe aici.

    Florina, maturitatea începe atunci cînd descoperim adevărul despre părinţii noştri.

    Din păcate unii devin maturi prea devreme, alţii nu vor să se maturizeze niciodată.


  6. Una din cele mai triste marturisiri pe care le-am citit vreodata! In acelasi timp, una din cele mai pozitive! Inca o dovada ca ereditatea si mediul nu dau niciodata intreaga masura a unui caracter (pentru acestea nu putem fi trasi la raspundere la Marea Judecata). Atitudinea personala, gandirile si razgandirile, plecarile, opririle si intoarcerile, redirectionarile sunt toate parte din formarea personalitatii proprii cu care vom merge in eternitate. Restul sunt … rama tabloului. Sa nu uitam niciodata ca Maestrul a pus creionul in mana noastra. Cu ajutorul si corectarile Lui suntem predestinati sa ajungem o CAPODOPERA!


  7. frumos comentariu, Daniel, şi adevărat…

    Uită-te şi la partea a III-a… este tulburător sfîrşitul…

    Dumnezeu să ne biruiască!


  8. Ioan Daniel,

    mai esti cumva in Germania?

    Locuiesc in Stuttgart si as fi incantat sa ne intalnim (m-as bucura sa cunosc inca un confrate in ale cititului patratos…)


  9. Naucitoare povestire. Viata bate filmul/romanele. Stimate frate care ne-ai marturisit aceste lucruri, cred ca prin marturisire, tatal dumneavoastra si-ar putea reveni. Ne rugam pentru asta cred toti cei ce citim marturisirea pe care ne-ati facut-o. La Dumnezeu exista solutii pentru orice situatii si nimic nu-i prea greu pentru El.
    Ma gandesc ca sunt multi frati de-ai nostri in situatii similare. Pacate din trecut, alunecari, compromisuri (si nu ma refer doar la colaborarea cu securitatea) ii urmaresc, nu le dau liniste, le tulbura somnul. Cata vreme constiintele ii mai mustra, este semn ca se poate intampla ceva. Cand si constiinta le-a adormit, atunci nu ramane decat mila Domnului.
    In marea Lui mila si indurare, Il rugam sa priveasca spre noi toti, sa ne ierte trecutul si sa ne elibereze.


  10. Virgil C
    nu mai sunt m am intors patrie



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: