h1

Replica editurii Herald şi răspunsul lui Cristian Bădiliţă

Februarie 5, 2008

Protest la protest

(Aurelian Scrima – director Editura Herald)

Am citit cu stupoare articolul publicat de ziarul Ziua, intitulat „Protest împotriva fraudei intelectuale”. Dat fiind că acuzele grave cuprinse acolo pun în discuţie credibilitatea unui demers editorial coerent desfăşurat pe parcursul mai multor ani şi credibilitatea unor acte profesionale, m-am simţit dator să intervin. Nu o voi mai face altădată.

În urmă cu câteva luni, dl. Bădiliţă, iniţiatorul şi primul semnatar al acestui Protest a propus Editurii Herald spre publicare Apocalipsa după Pavel (ed. a IV-a). Într-una din scrisori domnia sa spunea „felicitări pentru apariţii şi succes mai departe”. Presupun că la data respectivă socotea Editura Herald îndeajuns de onorabilă pentru a-i găzdui lucrările. Îmi cer scuze pentru indiscreţia pe care am comis-o, dar efectiv nu înţeleg cum de a ajuns în atât de scurtă vreme să considere această editură vehiculul unei fraude intelectuale.

În articol editura Herald este acuzată că pune pe piaţă „titluri ale culturii antice, creştine şi păgâne în traduceri neprofesioniste şi fără nici o valoare ştiinţifică”.

Primul reproş este că operele respective intră în cultura română prin intermediul unor limbi europene, adică „la mâna a doua”, ceea ce ar constitui „o fraudă intelectuală”. Problema poate fi privită sub mai multe unghiuri:
1) este justificat un asemenea act? Dacă am nega, ar trebui să eliminăm din cultura noastră aproape tot ce a venit din Orient sau din spaţiul nordic al Europei şi să socotim că marii scriitori sau traducători care ne-au transmis „la mâna a doua” comori ale literaturii arabe, indiene sau persane au comis fraude intelectuale. Exemple se găsesc la tot pasul.
2) folosirea ediţiei în limba originală garantează calitatea traducerii? Chiar dl. Bădiliţă a reproşat în nenumărate rânduri pr. Dumitru Stăniloaie şi lui Dumitru Fecioru că au tradus din greacă fără spirit critic sau ştiinţific; şi totuşi noi le suntem profund îndatoraţi că ne-au apropiat opera unor Părinţi ai Bisericii sau lucrarea unor mari mărturisitori.
3) oare specialiştii care lucrează pe ediţiile originale nu se ajută în munca lor de traducere de toate versiunile (autohtone sau străine) ce le au la dispoziţie, inclusiv de aparatul lor critic? – este un act necesar, obligatoriu chiar, dată fiind dificultatea unei asemenea demers.
Principial, nu avem cum să nu fim de acord cu dezideratul de a oferi traducerea operelor capitale din original, realizată la cel mai înalt nivel ştiinţific. Ştim însă că pentru astfel de proiecte e nevoie de timp, resurse şi hotărâre şi mai ales de un efort colectiv întrucât operele de acest gen trebuie abordate, decriptate şi înţelese pe mai multe paliere: filologic, teologic, filosofic, istoric etc. Traducerea Septuagintei în limba română – un proiect la care participă un colectiv de specialişti demni de toată lauda – este deocamdată un exemplu singular, care din fericire a putut beneficia de o sponsorizare generoasă; aceasta a permis ca traducătorii implicaţi aici să fie „bine plătiţi, adică, mai bine plătiţi decât ar putea-o face orice editură din România” (C. Bădiliţă). Oare o astfel de reţetă poate fi aplicată astăzi tuturor urgenţelor şi recuperărilor de care e atâta nevoie? Din păcate, în România, la nivelul actual
al resurselor disponibile în domeniul cărţii, constituie excepţie ceea ce în marile culturi europene este regula.

Cât priveşte indicarea surselor, în articol se recunoaşte că volumele „menţionează pe contrapagină sursele”, potrivit cutumei. Dintre cărţile atât de blamate în respectivul articol mă voi opri la un singur exemplu: Apocalipsele apocrife ale Noului Testament . Pentru a alcătui volumul au fost consultate nu mai puţin de şase surse, din care au fost selectate unsprezece texte aparţinând exclusiv literaturii apocaliptice. Versiunile respective erau traduceri (cele mai multe în engleză) realizate după originale redactate în diferite limbi (latină, coptă, siriacă, greacă). Nu îmi pot imagina că în România este posibil să se realizeze un volum de doar 250 de pagini, care să fie opera colectivă a unor specialişti în astfel de limbi; după cum nici nu ştiu să existe calificare pentru traducerea unor surse siriace, etiopiene sau copte. Repet, toate sursele sunt oferite cu onestitate; orice cititor avizat cercetează cuprinsul, verifică sursele,
răsfoieşte şi citeşte selectiv înainte de a decide să cumpere cartea. Unde este mistificarea? Volumele nu pretind să fie altceva decât ceea ce sunt.

În articol se mai spune că volumele respective nu au valoare ştiinţifică. Afirmaţia este nedreaptă şi de rea credinţă. Fiecare volum, precizez, fiecare volum al colecţiei este însoţit de un aparat critic substanţial (introduceri, note, comentarii, indici) ce aparţine de regulă unei personalităţi de renume. De pildă, R.H. Charles este figura emblematică a editării în engleză a corpus-ului apocrif şi pseudoepigraf veterotestamentar. În plus, pentru mai buna înţelegere a unor astfel de texte şi a vastei problematici pe care o ridică spiritului nostru, în cadrul editurii a fost dezvoltată colecţia „Fiat Lux” unde au apărut deja operele unor importanţi teologi: P. Tillich, A. Harnack, W. Bousset, Teilhard de Chardin etc.

Nici nu mă obosesc să răspund afirmaţiei că se fac bani cu astfel de cărţi. Oricine lucrează în domeniu ştie care e adevărul, inclusiv semnatarii articolului. Ceea ce nu pot înţelege este tonul vituperat şi virulenţa cu care se reclamă practic un drept de monopol.
Una e să semnalezi neajunsuri sau deficienţe (care există, fără îndoială), alta e să emiţi judecăţi de valoare globale. Sunt convins că mulţi dintre semnatarii protestului nu ştiu că la Editura Herald au apărut texte sacre precum Bhagavad-Gita, Coranul, Upanişad etc. (în remarcabile traduceri din original) şi că au fost publicaţi autori la a căror exigenţă profesională visează orice intelectual autentic: H-Ch. Puech (Despre gnoză, Evanghelia după Toma), A. Harnack (Istoria dogmei creştine), T. Wittaker (Neoplatonismul), M. Harl (Septuaginta), P. Deussen (Filosofia Upanişadelor), S. Dasgupta (Filosofia Yoga), M. Granet (Gândirea chineză), Isabelle Robinet (Istoria daoismului), H. Corbin (Istoria filosofiei islamice) şi lista poate continua. Îi invit să judece încă o dată dacă asemenea producţii îndrituiesc calificativul de fraudă intelectuală. Pe o piaţă liberă a cărţii, cum din fericire este cea de astăzi din România, până la urmă
nivelul de cultură şi discernământul cititorilor hotărăsc cine şi ce rămâne.
Închei spunând că am apelat la acest drept la replică nu atât din nevoia de a clarifica lucrurile, cât mai ales din respect pentru colaboratorii şi cititorii Editurii.

Aurelian Scrima
Director Editura Herald

Replica domnlui Cristian Bădiliţă

Replica editurii Herald e, ca de obicei in Romania, complet pe linga subiect; dl Scrima isi aminteste foarte bine ca mi-am retras oferta (Apocalipsa lui Pavel) indata ce am aflat cum se fac traducerile lor; nu pot cautiona o impostura generalizata; cit despre „onestitate”, nu mai revin; trebuie scris pe coperta ce se traduce (nu se traduc apocrifele, ci traducerea lui Charles)

Problema nu e valoarea traducatorilor/specialistilor straini dupa care se fac traducerile, ci, la aceasta editura, nonvaloarea traducerilor romanesti, care nici nu pot fi socotite traduceri; o carte scrisa in greaca sau latina, tradusa dupa engleza ori franceza nu are absolut nici o valoare stiintifica; punct, aici nu mai incape nici o discutie; dle Scrima, nu mai umblati cu fofirlica; intr-o cultura matura asemenea practici te descalifica imediat; in loc de replici Herald ar trebui sa se apuce cinstit de treaba ori sa nu se bage unde nu se pricepe;

Semnatarii Protestului sint oameni pregatiti, care stiu ce inseamna sa traduci competent un text din greaca si latina; Dle Scrima, Dvs ucideti studiile clasice in Romania cu asemenea practici; in fond, la ce sa mai invatam zece ani doua limbi moarte, daca putem traduce dupa capul nostru din limbi moderne? Iarasi, la ce bun catedre de limbi clasice cind ne ajung caderele de limbi moderne? Care mai e rostul nostru in cultura romana, daca orice stiuitor de engleza si franceza ne da lectii de cum se traduc texte grecesti si latinesti?

Eu ar trebui sa fiu stupefiat de „stupoarea” dlui Scrima; dar nu sint deloc; asa-i in Romania: „hotul striga hotii!”
Semnaturile Protestului nostru se inmultesc in fiecare zi; n-avem de gind sa ne justificam in fata directorului unei edituri care intr-o tara normala din Occident nici n-ar putea exista; cert e ca la urmatoarea aparitie in aceeasi nota vom lua masuri drastice, neoprindu-ne la proteste; deja bibliotecarii universitari au blocat achizitionarea subproduselor Herald

Cristian Badilita

Iată mesajul prin care am rupt orice legatura cu Herald

(inainte de a avea vreo legatura); tocmai pentru ca am aflat, indata dupa oferta, cum se „lucreaza” acolo
CB

–– Message transféré –-
De : Cristian Badilita
À : office@edituraherald.ro
Envoyé le : Mercredi, 17 Janvier 2007, 17h07mn 15s
Objet : (in)corectitudini pariziene cu final normal

Stimate domnule Scrima,

daca a traduce din engleza un text grecesc se numeste corectitudine atunci eu sint cel mai mare fraier si impostor din cultura romana oplosit la Sorbona. Impotriva acestei logici ma zbat de 20 de ani, degeaba. De ce n-ati contactat citiva specialisti in domeniu? Exista. E foarte simplu; ei exista de zece ani, lucreaza in Franta, in Italia, in Canada, in Spania (ba chiar si in Romania; toti romani, romani get beget). Nu trebuie sa asteptati inca 20 de ani, cum spuneti. Macar elenisti sau latinisti de marca tot gaseati prin preajma.

Stiu ca din alte domenii faceti traduceri din original; in principiu, ca sa va reiau spusele, nu aveti cum sa nu fiti de acord cu mine; apocrifele nu s-au scris la Londra, in vremea lui James, in engleza. Prin urmare si eu si sotia mea ne vedem obligati sa ne retragem Apocalipsa lui Pavel. Va rog sa ne intelegeti, nu putem compromite un domeniu. Cind veti publica la exigentile firesti (nu performante, firesti) atunci cu drag reluam legatura.

Sper sa nu va intristeze mesajul meu; pentru mine „revelatia” de azi a fost ca o dinamita in creier; nu pot sa cred; imi cer scuze,

Cristian Badilita

Anunțuri

48 comentarii

  1. draga Patratosule

    cred ca este in premiera asa ceva pe un blog
    de obicei se petrece in presa culturala o asemenea dezbatere..

    e bine
    e bine ca s-a raspuns civilizat
    nu cred ca mai sunt multe de spus.
    avem raspunsul celor doi…. asta e.

    Eu cred ca trebuie sa se opreasca aici.
    Heraldul sa isi corecteze atitudinea

    Cristi sa isi faca editura si comitetul ala de care vorbeati.


  2. draga Visitor, te contrazic, astfel de chestii se intimpla curent in polemici culturale, vezi ca am pus un link la asta.

    Sa vedem
    se pune baza unei asociatii a traducatorilor din limbile clasice…


  3. Marius, Cartea Crestina a publicat Institutele lui Calvin „traduse” din engleza. Cred ca ceea ce este inacceptabil in ograda altora, ar trebui amendat in aceeasi masura in a noastra, nu?


  4. La vremea respectivă am amendat chestiunea. Public.
    La fel ca şi publicarea unor cărticele dubioase tot în cadrul aceleiaşi edituri,

    În ceea ce priveşte Barclay, cu termenii greceşti, am publicat o recenzie care mi-a adus neprieteni foarte importanţi 🙂

    Diortosirea NT de către aceeaşi editură a fost criticată într-un alt articol.

    Nu am fost mai îngăduitor nici cu ograda noastră.

    Este inadmisibil să traducem Calvin din Engleză…

    reacţia mea? Nu am cumpărat institutele şi i-am sfătuit şi ep studenţii mei să nu îşi piardă timpul cu ele.


  5. Hm….eu tocmai le citesc.


  6. Am inteles ca pe langa versiunea originala, latina, exista si varianta franceza, scrisa chiar de Calvin. Chiar nu s-a gasit cineva care sa traduca macar din franceza (fie ea din sec.16)?


  7. asta cu Calvin nu cred ca intra in discutie, nu cred ca se poate compara greaca veche sau latina, cu franceza sec. XV-XVI. Nu ca as tine partea editurilor noastre(la ce preturi au, nici nu vreau 😀 )


  8. care-i treaba cu Barclay?


  9. aha, am priceput faza cu Calvin… sorry! 😦


  10. Chiar asa, care-i treaba cu Barclay? Mie mi s-a parut o carte buna, dar ma rog…nu sunt de specialitate.


  11. Cartea lui Calvin a fost scrisa mai intai in latina, apoi tradusa in franceza de insusi Calvin; este considerata un monument al francezei moderne.


  12. Care este parerea ta , Patratosu, despre Filocalia tradusa de Dumitru Staniloae? Ca era mentionata in replica lui Aurelian Scrima ca fiind o opera criticata de Cristian Badilita pentru anumite aspecte.


  13. Si imi place noua ta imagine cu Mercedes G! 🙂


  14. Mulţumesc, Erunestian, îţi plac noii „ochelari”? 🙂

    În seara asta Ioan Daniel mi-a făcut un cadou foarte frumos.

    Un Pătrăţosu în miniatură… direct de la muzeul Mercedes din GErmania…

    o bijuterie.

    Ma abţin deocamdată despre Filocalia pr. Staniloae.

    Am citit cîteva fragmente cu exemplarul grecesc în palme.

    Nu vreau acum alte dezbateri cu fanii pr. Staniloae, dar.. să spunem că avem de-a face nu cu o traducere, ci o „re-creaţie” în limba română a filocaliei…

    Ajunge? 🙂

    Latina sau franceză, dar nu engleză.
    A fost Jean Calvin, nu John The Bald 🙂

    Franceza veche este o limbă puţin diferită de ce se învaţă pe la noi prin şcoli, dar sînt sigur că s-ar fi găsit cineva competent.

    ORicum, nu sînt de acord nici cu ce a făcut cartea creştină…

    DAn H. succes la lectură 🙂

    Nu încerci totuşi în engleză… ca să nu trădezi textul de două ori, mai ales că traducerea românească este re-creată? 🙂

    Dan H. am să caut recenzia să ţi-o trimit, sper să o găsesc.


  15. Daca te referi la avatar, da imi place. Nu te-ai mai gandit sa-ti lasi barba?

    Ma gandesc ce fain e acel Mercedes G in miniatura, chiar de la sursa. 🙂 Frumos cadou!

    Deocamdata? Sa-mi spui pe cand ai programat postul sa-mi pun reminder. 😉

    Oricum, sper ca a re-creat-o bine!


  16. si faza cu Barclay nu ne-o limpezesti? aa ca-ntre prieteni! 😉


  17. Se poate vorbi de franceza moderna inca din secolul 16. Textele din acest secol pot fi intelese de orice francofon contemporan. Franceza secolului 16 nu este franceza veche (ancien francais).


  18. Eu tot zic ca e mai bine sa-l ai pe Calvin de la Cartea Crestina decat sa nu-l ai de loc! Si la fel se aplica si la alte scrieri.

    Cand se pot obtine traducerile din originale de catre oameni competenti…traducerile de mana doua ar trebui incet incet sa dispara…Pana atunci…citim/cititi ce aveti cu indeajunsurile lor…si cu prudenta/atentia ca atunci cand se dezbate un subiect mai subtil si/sau mai controversat e necesar a se consulta originalul sau a se intreba cineva mai competent. Nu?


  19. P.S. Am nevoie de cineva sa traduca Institutele lui Calvin si Comentarile lui. Vorbesc serios. Persoana va fi enumerata corespunzator. Stie cineva o persoana calificata??


  20. Ce intelegi prin enumerare corespunzatoare? 🙂


  21. da, mi-a trecut de ma multe ori prin cap să îmi las DIN NOU barbă… din mai multe motive, Erunestian… mă mai gîndesc…
    În următoarele săptămîni voi scrie mai multe despre bblică…

    Ba da, Cipri, azi am căutat recenzia, vreau să ţi-o trimit scanată…

    Dacă zici tu, Oxy… te cred. Nu mă aşez pe teritoriul francofonilor.. .nu este specialitatea mea, să ne spună Adama, ea ştie.

    Draga Evedule, tot nu sînt de acord cu sloganul „mai bine un lucru făcut prost decît deloc… ” cel puţin în acest domeniu…

    Sigur, dacă este vorba de chestii urgente, de viaţă şi de moarte, da… atunci este altceva..

    Evedule, „remunerată” ai vrut să spui?

    Da, uite cred că Daniel Farcaş ar putea să traducă din franceză….

    Ce să mai spun de Adama, care este profesoară de franceză la universitate..

    Poate că îi interesează… nu ştiu. Ei să spună.

    Să ia legătura cu tine.


  22. Evedyahu, daca persoana va fi doar enumerata… 😀 traducere din engleza? 😀


  23. Nu stiu ce sa zic, Marius, as cam fi de-acord cu Cristi R: decat nimic, mai bine ceva cat de cat! Dar, cand te multumesti cu asta, devine problematic! asta nu inseamna ca sunt inconsecvent, dar nu putem minimiza aportul de informatie pe care il aduce o astfel de traducere.
    si la o adica, Shakespeare a fost tradus din engleza veche?


  24. draga Cipri,

    unii în loc să fie remuneraţi sînt doar enumeraţi la contributori,
    alţii sînt remuneraţi, dar nu enumeraţi, am păţit-o şi eu, dar şi Oti vereş, care m-a ajutat enorm la cîntarea cîntărilor…

    acum lucrează profeţi mici şi va fi în lista de contributori LXX, după cum merită.

    e o problemă reală cu enumerarea şi remunerarea 🙂


  25. O poza-header cu micutul patratos… ceva in genul… ma duc sa caut 😀 .


  26. trebuie să îi fac poză 🙂


  27. si la o adica, Shakespeare a fost tradus din engleza veche?
    *****************************
    Limba lui ShakespeaRE nu-i, in niciun caz, ” engleza veche”. Pe cele doua le despart secole. Beowulf este scris in engleza veche. A lui Shakespeare nu-i nici macar ‘medie”, ci „early modern English.”


  28. CNI, cred ca ai dreptate – de data asta! 🙂
    Recunosc totusi ca nu stiu cat de diferita este franceza din sec.16 de cea moderna. Poate ca diferentele sunt mai mari, totusi. Oricum, ramanea varianta traducerii din latina, in cazul lui Calvin. Hai sa fim seriosi, ceva latinisti mai avem in Romania!


  29. mai mari decat in cazul englezei din aceleasi perioade, am vrut sa spun…


  30. Problema oamenilor de valoare e una veche in tara noastra. Iar protestul lui Cristian Badilita nu va pune capat multor fenomene cu iz mioritic, din societatea noastra. Adica un miros de branză românească.De maniere ciobanesti… Asa stim noi sa facem lucrurile si sa nu pretuim oamenii de valoare care sunt pretuiti mai degraba prin alte parti, pe alte meleaguri…


  31. Şi din franţuzeşte ar fi OK 🙂

    Ei, vezi, Alex, despre asta vorbeam cu „becalizarea” României

    De asta ni se potriveşte atît de bine imnul nostru

    „Deşteaptă-te, române!”


  32. Sa ma deconspir un pic: sint si eu un „latinist”.
    Prefer insa sa traduc din Parintii de limba latina. Calvin si scolasticii nu ma intereseaza.


  33. Excelent,
    CNI,

    şi mie îmi place, mai ales Augustin 🙂


  34. Mie predicile Sf. Leon cel Mare, pentru al lor „cursus”.


  35. mi-ar trebui si mie recenzia pe Barclay

    si m-as bucura de o lista cu traducerile problematice, sa stiu sa nu-mi pierd vremea…


  36. Doar in con-text si destul de pe langa text. Merita apreciata munca de la Logos: Luther din germana veche.
    Nu sunt teolog, nici ’fan’ Calvin, dar m-a prins rusinea si revolta cand am vazut in librarie ’realizarea’ de la Cartea Crestina.
    Propun reviziurea ’comportamentului’ traducatorilor. Cervantes sa fie tradus din daneza, Dante din polona, Puskin din germana, Goethe din ungureste si rusa (pentru acuratete), Pascal din norvegiana, Chaucer din spaniola si Dostoievski din japoneza. Nimic nu se compara cu o incursiune culturala de anvergura!
    PS: Mai exista niste ’intamplari’ interesante in lb romana.
    1. 1001 de nopti (varianta in colectia BPT) e o traducere din franceza.
    2. Kierkegaard este tradus (in unele cazuri) din germana.
    Autorii traducerilor explica de ce au optat pentru aceste variante.
    3. A se vedea ’traducerile’ de la Editura Antet. Nu am vazut multe, dar ma feresc tare de ele.


  37. Ha…buna Teofil…
    Marius, Cipri etc…merci de corectare. Intr-adevar, vroiam sa spun: renumerata. Ce e o renumerare corespunzatoare? Nu stiu? Cat se plateste pe pagina zilele asta? Vorbesc serios acum – pt ca aceste carti nu mai au ‘copyright” – vrem sa le traducem cat mai bine si sa le postam (avem o echipa) pe gratis in pdf pt orice roman. Unde am putea gasi pe cineva sa traduca acestea din franceza? Sunt si alte proiecte in plan: Matthew Henry (exista in romaneste?), Spurgeon (The Treasury of David) etc…E insa un bun inceput cu Calvin ‘s Institutes si comentarile lui p VT si NT. Blessings to all,
    cristi


  38. Hai mai omule…ca prea o faci lata! Enumerata….renumerata……Ma cam faci de ris mai Evedule!
    R E M U N E R A R E !!!!!!!!!!!!
    Mai oune mina pe vre-un dictionar daca chiar nu vrei sa citesti mesajele celor care au incrcat atit de subtil sa te ajute 🙂


  39. E „VREUN”, Danile, nu vre-un. 🙂


  40. Ihtys, o caut, în formă electronică nu am mai găsit-o, trebuie să o caut în arhivele reviestei la care a fost publicată.
    O am eu pe undeva.

    Îmi place revolta ta, TEofil, bravo, am rîs cu lacrimi la descrierea surselor 🙂

    Excelent proiectul tău, Evedule, faci un textişor propunere şi îl afişăm pe bloguri, poate se adună interesaţi, ce spui?


  41. Bine Marius. Lucrez la asta. O sa-ti trimit un e-mail.

    Varutule – imi pare rau ca te-am facut de ras, dar se scrie ‘vreun’. Mai pune si tu mane pe un dictionar 🙂 🙂

    P.S. Propozitia a 4-a scrie RENUMERARE!


  42. mana 🙂


  43. ok..ok…m-am prins: RE- MUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-NErare!
    Thanks.


  44. draga Cristi, aştept propunerea ta şi o afişăm.

    merită tot interesul proiectul tău


  45. Patratosule
    as fi gratitudinos sub orice forma va fii articolul


  46. curat murdar…:)


  47. Mariuse, ti-am trimis un email, dar o sa revin cu inca un mesaj. Cristi


  48. […] scandalul imens al traducerilor de la Editura Herald (care ne dă Sulurile de la Marea Moartă, Cartea lui Enoh și Zoharul traduse din engleză) s-a […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: